© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2013. Această traducere a fost efectuată de către Grefa Curţii şi nu obligă Curtea. Pentru mai multe informaţii, a se vedea referinţele cu privire la drepturile de autor de la sfârşitul prezentului document.
© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2013. This translation was prepared by the Court’s Registry and does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.
© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2013. La présente traduction a été effectuée par le greffe de la Cour et ne lie pas la Cour. Pour plus de renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.
Gladysheva c. Rusiei – 7097/10
Hotărâre din 6.12.2011 [Secţia I]
Articolul 1 din Protocolul no 1
Articolul 1 § 1 din Protocolul no 1
Dreptul la respectarea bunurilor
Anularea drepturilor unui cumpărător de bună credinţă asupra unui apartament din cauza faptului că vechiul proprietar l-a dobândit în mod fraudulos de la o autoritate publică : încălcare
Articolul 8
Articolul 8-1
Respectarea domiciliului
Eşecul unei autorităţi statale în a aprecia proporţionalitatea, atunci când a dispus evacuarea unui cumpărător de bună credinţă dintr-un apartament dobândit în mod fraudulos de către proprietarul precedent : încălcare
În fapt – În 2005, reclamanta a cumpărat un apartament în Moscova şi s-a instalat cu fiul său. Anterior, locuinţa a aparţinut oraşului Moscova, apoi a fost dobândit printr-un program de privatizare de către Y, care pretinsese la acel moment ca fiind soţia locatarului decedat, M, care închiriase apartamentul, cu titlu de locuinţă socială. Y a vândut apartamentul unei terţe persoane, care la rândul său, l-a revândut reclamantei. În 2008, departamentul de locuinţe din Moscova a iniţiat o acţiune împotriva reclamantei şi precedenţilor proprietari ai apartamentului, invocând că acest apartament a fost dobândit în mod fraudulos de către Y. Acesta a solicitat instanţei să anuleze privatizarea şi toate tranzacţiile consecutive. Instanţa a admis cererea departamentului de locuinţe, după ce a constatat că Y nu a fost niciodată căsătorită cu M şi, prin urmare, că ea nu avea dreptul de a dobândi apartamentul după decesul acestuia. În continuare, instanţa a anulat dreptul de proprietate al reclamantei şi a declarat că oraşul Moscova era proprietarul legitim al apartamentului.
În drept – Articolul 1 din Protocolul no 1 : Guvernul susţinea că acest caz nu intră în câmpul de aplicare al articolului 1 din Protocolului no 1 deoarece se referă la un proces de drept privat. Totuşi, din procedura internă rezultă clar că o autoritate publică, şi nu o persoană privată, a introdus acţiunea împotriva reclamantei. Mai mult,chestiunile dezbătute în cadrul procedurii – cum ar fi, acordarea unui locuințe sociale şi frauda comisă la înregistrarea domiciliului – ţin de domeniul dreptului public şi implică statul în funcţia sa de reglementare şi nu ca persoană privată a unei tranzacţii de drept civil. Astfel, articolul 1 din Protocolul no 1 este aplicabil. Cazul trebuie examinat sub aspectul regulii generale ce garantează dreptul la respectul bunurilor şi, în ciuda unor îndoieli referitoare la chestiunea privind legalitatea, Curtea prezumă că ingerinţa în drepturile reclamantei era legală şi urmărea un interes public, deoarece răspundea la necesităţile persoanelor înscrise în lista de aşteptare pentru obţinerea unei locuinţe sociale.
Cu toate acestea, era neclar de ce actele frauduloase în cauză, nu au fost descoperite în 2004-2005, perioada în care autorităţile competente au analizat cererea lui Y – o simplă anchetă a serviciului de stare civilă competent - a cărui ştampilă a fost folosită pentru a produce un certificat de căsătorie fals între Y şi M – ar fi permis autorităţilor să verifice dacă mariajul lor era o realitate la momentul faptelor. Nimic nu a împiedicat autorităţile să verifice autenticitatea actelor prezentate de Y înainte de a accepta cererile sale de înregistrare, contractul de locaţiune şi de privatizare. Mai mult decât atât, tranzacţiile ulterioare privind apartamentul au fost, de asemenea, legalizate de către autorităţile publice competente. În aceste condiţii, riscul erorii din partea autorităţilor publice ar fi trebuit sa fie asumat de către stat, şi greşelile nu trebuiau sa fie remediate în detrimentul persoanei vizate. Reclamanta, care a fost deposedată de proprietate fără nici o despăgubire şi care nu a avut nicio şansă de a primi din partea statului o locuinţă în schimb, a suportat astfel, o povară individuală excesivă care nu era suficient justificată de interesul public în joc.
Concluzie : încălcare (unanimitate).
Articolul 8 : Ţinând cont de importanţa crucială a drepturilor garantate la articolul 8, pentru identitatea persoanei, autodeterminarea şi integritatea psihică şi morală a acesteia, marja de apreciere în materie de domiciliu este mai restrânsă în ceea ce priveşte aceste drepturi, decât drepturile protejate la articolul 1 din Protocolul no 1. După lipsirea reclamantei de dreptul său de proprietate, instanţele judecătoreşti naţionale au ordonat imediat evacuarea acesteia, fără nicio analiză suplimentară privind proporţionalitatea acestei măsuri sau a circumstanţelor specifice cazului. Faptul că locuinţa reclamantei a fost recuperată de stat şi nu de o persoană privată ale cărei interese ar fi putut fi în joc prin intermediul apartamentului, este de o importanţă specială. Potenţialii beneficiari ai apartamentului, înscrişi în lista de aşteptare pentru atribuirea unei locuinţe sociale, nu au fost suficient individualizaţi pentru a permite punerea in balanță a situaţiei lor cu cea a reclamantei. În cele din urmă, situaţia reclamantei nu a făcut-o eligibilă pentru obţinerea unei locuinţe în schimb, şi autorităţile competente nu au manifestat bunăvoinţa în a oferi o locuinţă permanentă sau temporară reclamantei, după evacuarea acesteia.
Concluzie : violare (unanimitate).
Articolul 41 : restituirea proprietăţii depline a apartamentului către reclamantă, anularea ordonanţei de evacuare şi atribuirea 9 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.
(A se vedea de asemenea Gashi c. Croaţiei, no 32457/05, 13 decembrie 2007 şi Orlić c. Croaţiei, no 48833/07, 21 iunie 2011)
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2013.
Limbile oficiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului sunt engleza și franceza. Această traducere a fost efectuată de către Grefa Curţii. Ea nu obligă Curtea, care, de altfel, nu își asumă nicio responsabilitate pentru calitatea acesteia. Ea poate fi descărcată din baza de date a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului HUDOC () sau din orice altă bază de date căreia HUDOC i-a transmis acest document. Traducerea poate fi reprodusă în scopuri necomerciale cu condiția ca titlul cauzei să fie citat în întregime împreună cu indicația de mai sus privind drepturile de autor. Orice persoană care intenționează să utilizeze fragmente din prezenta traducere în scopuri comerciale este rugată să contacteze adresa următoare: publishing@.
© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2013.
The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was prepared by the Court’s Registry. It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be downloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights () or from any other database with which the Court has shared it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact publishing@.
© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2013.
Les langues officielles de la Cour européenne des droits de l’homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée par le greffe de la Cour. Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut être téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme (), ou de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut être reproduite à des fins non commerciales, sous réserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante : publishing@.
Full & Egal Universal Law Academy