Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A TREIA
CAUZA GRAFESCOLO S.R.L. c. REPUBLICII MOLDOVA
(Cererea nr. 36157/08)
HOTĂRÎRE
STRASBOURG
22 iulie 2014
DEFINITIVĂ
22.10.2014
Această hotărîre poate fi supusă unei revizuiri editoriale.
În cauza Grafescolo S.R.L. c. Republicii Moldova,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită într-o Cameră compusă din:
Josep Casadevall, președinte,
Alvina Gyulumyan,
Ján Šikuta,
Dragoljub Popović,
Johannes Silvis,
Valeriu Griţco,
Iulia Antoanella Motoc, judecători,
și Marialena Tsirli, grefier adjunct al Secţiei,
Deliberînd la 1 iulie 2014 în ședință închisă,
Pronunță următoarea hotărîre, care a fost adoptată la aceeași dată:
PROCEDURA
1. Cauza a fost inițiată prin cererea (nr. 36157/08) depusă la 11 iulie 2008 contra Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”), de către o societate cu răspundere limitată din Republica Moldova, Grafescolo S.R.L. (“compania reclamantă”).
2. Compania reclamantă a fost reprezentată de către dl V. Nagacevschi, avocat care își desfășoară activitatea în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl L. Apostol.
3. Compania reclamantă s-a plîns, în particular, că a fost victima unui proces civil inechitabil și lipsită în mod arbitrar de proprietatea sa.
4. La 27 iunie 2012 cererea a fost comunicată Guvernului.
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANȚELE CAUZEI
5. Compania reclamantă este o societate cu răspundere limitată şi își are sediul în Republica Moldova.
6. La 13 februarie 2003, Consiliul orășenesc Vadul-lui-Vodă a adoptat o decizie cu privire la cumpărarea serelor şi terenului aferent de către compania reclamantă. Ulterior, în martie 2003, Primăria orașului Vadul-lui-Vodă și compania reclamantă au încheiat un contract de vînzare-cumpărare.
7. La 15 iunie 2006, Consiliul orăşenesc Vadul-lui-Vodă a adoptat o decizie cu privire la anularea deciziei anterioare. Compania reclamantă a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului orăşenesc.
8. La 25 decembrie 2006, Primăria orașului Vadul-lui-Vodă a înaintat o cerere reconvenţională prin care a solicitat declararea nulă a contractului de vînzare-cumpărare încheiat cu compania reclamantă, motivînd că serele şi terenul aferent au fost evaluate la un preţ mult prea mic şi că terenul a fost înstrăinat ilegal, deoarece era situat pe malul unui rîu. Compania reclamantă s-a opus acestei cereri şi a susţinut, inter alia, că termenul de prescripţie urma să fie determinat în baza prevederilor Codului civil în vigoare la momentul încheierii contractului.
9. La 13 aprilie 2007, Judecătoria Ciocana mun. Chişinău a respins cererea de chemare în judecată a companiei reclamante, a admis cererea reconvenţională intentată de Primăria orașului Vadul-lui-Vodă şi a anulat contractul de vînzare-cumpărare. Instanța de judecată a decis că trebuie să fie aplicat termenul de prescripţie prevăzut de noul Cod Civil. Instanța de judecată a invocat din oficiu că cererea reconvenţională intentată de Primăria orașului Vadul-lui-Vodă se referea la declararea nulității absolute a contractului de vînzare-cumpărare și, prin urmare, în conformitate cu prevederile articolului 217 din noul Cod civil, este imprescriptibilă. Compania reclamantă a declarat apel.
10. La 5 septembrie 2007, Curtea de Apel Chișinău a admis apelul declarat de compania reclamantă și a casat hotărîrea instanței de fond. Instanţa de judecată a admis acţiunea iniţială a companiei reclamante și a respins cererea reconvențională intentată de Primăria orașului Vadul-lui-Vodă. Primăria a declarat recurs.
11. La 16 ianuarie 2008, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul declarat de către Primăria orașului Vadul-lui-Vodă. Curtea Supremă de Justiţie a casat decizia Curţii de Apel Chişinău şi a menținut hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 13 aprilie 2007. Curtea Supremă de Justiție nu şi-a exprimat poziţia în ceea ce privește argumentul invocat inițial de compania reclamantă cu privire la termenele de prescripție. La ședința de judecată care a avut loc la Curtea Supremă de Justiție a fost prezent doar reprezentantul Primăriei orașului Vadul-lui-Vodă. Hotărîrea Curții Supreme de Justiție este irevocabilă.
II. DREPTUL INTERN PERTINENT ȘI PRACTICA
12. Prevederile relevante ale Codului civil în vigoare la momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare a terenului prevăd următoarele:
Articolul 74
“Termenul general pentru apărarea printr-o acțiune a drepturilor încălcate ale unei persoane (prescripția) este de trei ani, iar în litigiile dintre organizațiile de stat, colhozuri și alte organizații cooperatiste și celelalte organizații obștești - de un an.”
Articolul 78
“Instanța judecătorească competentă ... aplică prescripția independent de cererea părților.
Articolul 83
“Împlinirea termenului de prescripție înainte de intentarea acțiunii constituie un temei pentru respingerea acțiunii.
Dacă instanța judecătorească competentă ... constată, că este întemeiat motivul, pentru care termenul de prescripție a fost depășit, dreptul încălcat va fi apărat.”
13. Prevederile relevante ale noului Cod civil, în vigoare după 12 iunie 2003, prevăd următoarele:
Articolul 6. Acţiunea în timp a legii civile
“(1) Legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau în curs de realizare.”
Articolul 217. Nulitatea absolută a actului juridic
“(1) Nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut şi actual. Instanţa de judecată o invocă din oficiu. ...
(3) Acţiunea în constatare a nulităţii absolute este imprescriptibilă.”
14. În decizia din 20 aprilie 2005 (cauza nr. 2ra-563/05), Curtea Supremă de Justiție a respins pretenţiile unui reclamant bazate pe prevederile noului Cod civil, pe motiv că circumstanţele cauzei se refereau la o perioadă anterioară intrării în vigoare a noului Cod civil şi, prin urmare, prevederile vechiului Codul civil erau aplicabile.
15. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă prevăd următoarele:
“Articolul 105. Înmînarea citaţiei ...
(1) Citaţia ... se trimit prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin persoana împuternicită de judecată. Data înmînării citaţiei ... se înscrie pe citaţie ... în partea care se înmînează destinatarului, precum şi pe cotor, care se restituie instanţei. (...)
(5) Citaţia .... adresată persoanei fizice se înmînează personal contra semnătură pe cotor. Citaţia ... adresată unei organizaţii se înmînează persoanei cu funcţie de răspundere respective contra semnătură pe cotor sau, în cazul absenţei acesteia, se înmînează în acelaşi mod unui alt angajat ...”
“Articolul 441
... (2) Preşedintele colegiului lărgit [al Curţii Supreme de Justiţie] stabileşte, în cel mult o lună, termenul de judecare a recursului şi dispune să se comunice faptul participanţilor la proces. O dată cu citarea, părţilor li se expediază copia de pe recurs, cu înştiinţarea necesităţii depunerii obligatorii, cel tîrziu cu 5 zile înainte de judecată, a referinţei asupra recursului declarat.
Articolul 444
... (2) Judecarea recursului se face cu citarea părţilor. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea recursului.”
16. La 12 decembrie 2005, Plenul Curții Supreme de Justiție a adoptat o hotărîre “Privind aplicarea normelor Codului de procedură civilă la judecarea pricinilor în prima instanţă”. În punctul 5 din această hotărîre Plenul Curţii Supreme de Justiţie a notat că examinarea pricinii în lipsa participanţilor, care nu au fost înştiinţaţi despre data, locul şi ora şedinţei de judecată, reprezintă o încălcare a normelor procedurale. În plus, s-a menţionat că potrivit articolului 105 alin. (5) din Codul de procedură civilă, participanţii la proces se vor considera legal citaţi doar atunci cînd citaţia le-a fost înmînată personal contra semnătură pe cotor sau avizul poştal cu privire la primirea citaţiei.
ÎN DREPT
I. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 6 § 1 DIN CONVENȚIE
17. Compania reclamantă s-a plîns despre încălcarea dreptului său la un proces echitabil, contrar articolului 6 din Convenție. În particular, compania reclamantă s-a plîns că instanțele judecătorești au omis să aplice termenul de prescripție și că nu a fost citată la şedinţa de judecată care a avut loc la Curtea Supremă de Justiție. Partea relevantă a articolului 6 din Convenție, prevede următoarele:
„Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil,... de către o instanță independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil ... ”
A. Admisibilitatea
18. Curtea notează că cererea nu este în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 (a) din Convenție. În continuare, Curtea constată că aceasta nu este inadmisibilă din orice alte temeiuri. Prin urmare, cererea trebuie să fie declarată admisibilă.
B. Fondul
19. Compania reclamantă a susținut că procesul nu a fost echitabil, deoarece instanțele judecătoreşti naționale au omis să aplice prevederile Codului civil referitoare la termenele de prescripție care erau în vigoare la momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare a terenului, însă au aplicat prevederile noului Cod civil. Mai mult, compania reclamantă nu a fost citată la şedinţa de judecată care a avut loc la Curtea Supremă de Justiție.
20. Guvernul nu a fost de acord cu afirmațiile companiei reclamante şi a susţinut că termenul de prescripție nu este aplicabil, deoarece instanțele judecătorești naționale au declarat nulitatea absolută a contractului de vînzare-cumpărare. În plus, Guvernul a contestat afirmația companiei reclamante precum că nu a fost citată să se prezinte la şedinţa de judecată ca a avut loc la Curtea Supremă de Justiție.
21. Curtea reaminteşte jurisprudența sa anterioară, în care a statuat că, la îndeplinirea acţiunilor procedurale, respectarea cerințelor cu privire la admisibilitate constituie un aspect important al dreptului la un proces echitabil. Rolul termenelor de prescripție este de o importanță majoră atunci cînd este interpretat în lumina Preambulului Convenției, care, în partea sa relevantă, enunţă preeminența dreptului ca patrimoniul comun al Statelor contractante (a se vedea Dacia SRL c. Republica Moldova, nr. 3052/04, §75, 18 martie 2008 ).
22. Curtea reiterează că articolul 6 § 1 din Convenţie obligă instanţele judecătoreşti să-şi motiveze hotărîrile. În cauza Ruiz Torija c. Spaniei, (hotărîre din 9 decembrie 1994, Seria A nr. 303-A), Curtea a constatat că omisiunea unei instanţe judecătoreşti naţionale de a motiva neacceptarea unui argument precum că o acţiune a fost tardivă a condus la o încălcare a acestei prevederi.
23. În contextul de mai sus, Curtea notează, că problema referitoare la termenul de prescripție este un argument important invocat de către compania reclamantă în cadrul procesului. Dacă ar fi fost acceptat, acesta ar fi putut rezulta în respingerea cererii reconvenţionale depuse de către Primăria oraşului Vadul-lui-Vodă împotriva companiei reclamante. În pofida acestui fapt, Curtea Supremă de Justiție a omis să motiveze neacceptarea acestui argument important (a se vedea paragraful 11 supra). Mai mult ca atît, şedinţa Curții Supreme de Justiție a avut loc fără citarea companiei reclamante. De altfel, Guvernul nu a prezentat vreo probă care să dovedească contrariul.
24. În lumina celor de mai sus, Curtea conchide că procesul nu a fost echitabil și că, în consecință, a avut loc încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție.
II. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL NR. 1 LA CONVENȚIE
25. De asemenea, compania reclamantă s-a plîns că drepturile sale garantate de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie au fost încălcate.
26. Partea relevantă a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie prevede următoarele:
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decît pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. ...”
27. Curtea a constatat că a avut loc încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție ca urmare a omisiunii Curţii Supreme de Justiție de a examina un argument important invocat de compania reclamantă în apărarea sa și de a cita compania reclamantă la şedinţa de judecată. Cu toate acestea, nu se poate de speculat cu rezultatul procesului în cazul în care acesta ar fi fost echitabil în sensul articolului 6 § 1 din Convenție. Prin urmare, Curtea consideră că această plîngere este inadmisibilă ca fiind vădit nefondată în conformitate cu prevederile articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție.
III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE
28. Articolul 41 din Convenție prevede:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante nu permite decît o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă.”
A. Prejudiciu
29. Compania reclamantă a pretins suma de 25000 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu moral și restituirea terenului cu titlu de prejudiciu material.
30. Curtea nu a identificat nici o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins; prin urmare, Curtea respinge această pretenţie. Pe de altă parte, Curtea acordă companiei reclamante suma de 3600 EUR cu titlu de prejudiciu moral.
B. Costuri și cheltuieli
31. De asemenea, compania reclamantă a pretins suma de 2350 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli suportate în fața Curții.
32. Guvernul a contestat şi a susţinut că suma pretinsă este excesivă.
33. Avînd în vedere circumstanțele cauzei și documentele prezentate de către compania reclamantă, Curtea consideră că este rezonabil să acorde suma de 2000 EUR pentru costuri și cheltuieli.
C. Penalitate
34. Curtea consideră că este corespunzător ca penalitatea să fie calculată în dependență de rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
1. Declară admisibilă plîngerea invocată în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, iar restul cererii inadmisibilă.
2. Hotărăște că a avut loc încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție.
3. Hotărăște
(a) că Statul pîrît trebuie să plătească companiei reclamante, în termen de trei luni de la data la care această hotărîre va deveni definitivă în conformitate cu articolul 44 § 2 din Convenție, următoarele sume, care vor fi convertite în valuta națională a Statului pîrît conform ratei aplicabile la data executării hotărîrii:
(i) 3600 EUR (trei mii șase sute euro), plus orice taxă care poate fi percepută, cu titlu de prejudiciu moral;
(ii) 2000 EUR (două mii euro), plus orice taxă care poate fi percepută de la compania reclamantă, cu titlu de costuri și cheltuieli;
(b) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus pînă la executarea hotărîrii, urmează să fie plătită o penalitate la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întîrziere, plus trei procente;
4. Respinge restul pretențiilor companiei reclamante cu privire la reparaţia echitabilă.
Redactată în limba engleză și notificată în scris la 22 iulie 2014, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții
Marialena TsirliJosep Casadevall
Grefier adjunctPreședinte
Full & Egal Universal Law Academy