© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2015. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Ea nu obligă în niciun fel Curtea. Pentru mai multe informaţii, a se vedea referinţele cu privire la drepturile de autor de la sfârşitul acestui document.
© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2015. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.
© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2015. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.
Nota informativă nr. 177 cu privire la jurisprudența Curții
August-septembrie 2014
Gross v. Elveția [MC] - 67810/10
Hotărâre 30.9.2014 [MC]
Articolul 35
Articolul 35-3
Abuzul de dreptul la petiționare
Omisiunea de a informa Curtea cu privire la moartea reclamantei în timpul procedurilor care vizau posibilitatea sa de a obține un medicament care să-i permită să se sinucidă: inadmisibilă
În fapt – Timp de mai mulți ani, reclamanta și-a exprimat dorința de a-și pune capăt vieții, de vreme ce devenea tot mai slabă, odată cu trecerea timpului, și nu dorea să mai suporte declinul facultăților sale fizice și mintale. Ea a decis să-și pună capăt vieții luând o doză letală de sodium pentobarbital. Întrucât a întâmpinat greutăți în obținerea unei prescrieri medicale pentru substanța în discuție, ea a înaintat o cerere în fața Curții Europene, în 2010.
Într-o hotărâre din 14 mai 2013 (vezi Nota informativă nr. 163), o Cameră a Curții a reținut că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție. Cazul a fost trimis în fața Marii Camere.
Curtea nu a fost atenționată cu privire la moartea reclamantei până în ianuarie 2014, când a fost informată de către Guvern că, în timp ce acesta își pregătea susținerile scrise, autoritățile au fost întrebate despre situația reclamantei și au aflat despre decesul ei și circumstanțele acestuia. În octombrie 2011, reclamanta a obținut o prescriere de la un doctor pentru o doză letală de sodium pentobarbital și și-a pus capăt vieții, înghițind substanța prescrisă pe 10 noiembrie 2011. Potrivit unui raport al poliției din 14 noiembrie 2011, nu a putut fi identificată nicio rudă a decedatei. Raportul a concluzionat faptul că reclamanta s-a sinucis și că, în acest sens, nu a putut fi trasă la răspundere penală nicio terță persoană.
În drept – Articolul 35 § 3 (a): O cerere poate fi declarată inadmisibilă când constituie un abuz de dreptul la petiționare în cazul în care, pe lângă alte motive, se fundamentează pe fapte neadevărate. Prezentarea unor informații incomplete, și care induc deci în eroare, poate echivala, de asemenea, cu un abuz de dreptul la petiționare, în special dacă vizează esența cazului și dacă reclamantul a omis să ofere o explicație suficientă pentru omisiunea de a face cunoscute informațiile relevante. Același lucru ar fi fost valabil dacă ar fi avut loc evoluții noi, importante, în timpul procedurilor din fața Curții și unde, în ciuda obligației exprese de a face așa, în baza Regulii 47 § 7 din Regulamentul Curții, reclamantul ar fi omis să-i prezinte Curții acele informații, împiedicând-o să se pronunțe asupra cazului în deplină cunoștință a stării de fapt. Cu toate acestea, chiar și în asemenea cazuri, intenția reclamantului de a induce în eroare Curtea trebuie să fie stabilită întotdeauna cu suficientă certitudine.
Avocatul reclamantei a susținut că a luat legătura cu clienta sa prin intermediul unui intermediar care – la cererea acesteia – s-a abținut în mod deliberat de la înștiințarea avocatului despre moartea ei. Cu toate acestea, având în vedere natura specială a prezentei cauze, faptul că avocatul reclamantei nu a avut un contact direct cu clienta sa, dar a fost de acord să comunice cu aceasta indirect, printr-un intermediar, a dat naștere unui număr de îngrijorări referitoare la rolul său de reprezentant legal în procedurile din fața Curții. În afară de sarcinile reclamantei de a coopera cu Curtea și de a o ține informată cu privire la toate circumstanțele relevante pentru cererea sa, reprezentantul purta responsabilitatea specială de a nu face afirmații care induc în eroare.
Reieșea din explicația avocatului faptul că reclamanta nu doar a omis să-l informeze pe acesta și, în mod implicit, să informeze și Curtea, cu privire la faptul că a obținut prescrierea medicamentului necesar, ci a luat și măsuri de precauție speciale pentru ca avocatul să nu afle despre decesul ei și, eventual, ca să nu afle nici Curtea, pentru a înceta procedurile din cazul ei. Faptul și circumstanțele decesului reclamantei au vizat într-adevăr esența chestiunii care stătea la baza cererii ei în temeiul Convenției. Era de conceput de asemenea că dacă acele fapte ar fi fost cunoscute de către Cameră, ele ar fi putut avea o influență decisivă asupra hotărârii sale din 14 mai 2013, unde s-a concluzionat că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție. Nu exista nicio necesitate ca Marea Cameră să speculeze, totuși, în privința acestui aspect, de vreme ce, în orice caz, hotărârea Camerei din 14 mai 2013 nu devenise definitivă.
Indiferent de faptul că abuzul rezultând din situația sa personală a încetat, motivul reclamantei pentru ținerea în secret a informațiilor relevante l-a constituit, după cum se spune, faptul că procedurile din cazul ei ar fi trebuit să continue în beneficiul altor persoane aflate într-o situație similară. De vreme ce un asemenea motiv poate fi de înțeles din perspectiva situației excepționale în care se regăsea reclamantei, Curtea a reținut ca fiind bine-stabilit faptul că prin omisiunea deliberată de a aduce la cunoștința avocatului acele informații, reclamanta a indus intenționat în eroare Curtea, într-o chestiune care viza însăși esența cererii sale în temeiul Convenției.
În consecință, conduita reclamantei a constituit un abuz de dreptul la petiționare al persoanei.
Concluzie: inadmisibilă (nouă voturi la opt).
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Redactat de către Grefă, acest rezumat nu obligă Curtea.
Apăsați aici pentru a accesa Notele de informare privind jurisprudența Curții
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2015.
Limbile oficiale ale Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt engleza şi franceza. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Ea nu obligă în niciun fel Curtea, care, de altfel, nu îşi asumă răspunderea pentru calitatea acesteia. Traducerea poate fi descărcată din baza de date HUDOC a Curţii Europene a Drepturilor Omului () sau din oricare altă bază de date în care Curtea a făcut această traducere disponibilă. Traducerea poate fi reprodusă în scop necomercial, condiţia fiind ca titlul cauzei să fie citat în întregime, împreună cu referirea la dreptul de autor menţionat anterior şi la Fondul Fiduciar pentru Drepturile Omului. Dacă intenţionaţi să folosiţi vreun fragment din această traducere în scop comercial, vă rugăm să contactaţi publishing@.
© Council of Europe/ European Court of Human Rights, 2015
The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be douwloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights () or from any other database with which the Court has share it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact publishing@.
© Conseil de l’Europe/ Cour Européenne des Droits de l’Homme, 2015
Les langues officielles de la Cour Européenne des Droits de l’Homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut étre téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme () où de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut etre reproduite à des fins non commerciales, sous reserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante: publishing@.
Full & Egal Universal Law Academy