© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2014. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Ea nu obligă în niciun fel Curtea. Pentru mai multe informaţii, a se vedea referinţele cu privire la drepturile de autor de la sfârşitul acestui document.
© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2014. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.
© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2014. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.
Nota informativă nr. 167 asupra jurisprudenței Curții
Octombrie 2013
Gutsanovi c. Bulgariei - 34529/10
Hotărârea 15.10.2013 [Secția IV]
Articolul 3
Tratament degradant
Caracterul dur al unei operațiuni polițienești pentru arestarea unui politician la domiciliul său în prezența soției sale și a copiilor săi minori: încălcare
Articolul 5
Articolul 5-3
Aducerea de îndată în fața unui judecător sau a altui magistrat
Durata de aflare în custodia poliției (3 zile 5 ore și 30 de minute): încăcare
În fapt – reclamanții sunt dl Gutsanov, un bine-cunoscut politician local, soția sa și cele două fiice minore ale lor. Autoritățile îl suspectau pe dl Gutsanov de implicarea în acte de corupie și au ordonat arestarea și percheziția domiciliului său. Pe 31 martie 2010, la ora 6.30 a.m., o echipă specială alcătuită din mai mulți ofițeri înarmați și mascați au mers la domiciliul reclamanților. De vreme ce dl Gutsanov nu a răspuns la somația de a le deschide, ofițerii de poliție au forțat ușa din față a casei și au intrat în incintă. Soția și copiii dlui Gutsanov au fost treziți prin venirea poliției. Primul reclamant a fost condus într-o cameră separată. Casa a fost percheziționată și au fost luate un număr de obiecte probatorii la sfârșitul operațiunii. Când dl Gutsanov a părăsit casa sub escorta poliției în jurul orei 1 p.m., jurnaliștii și echipele de televiziune se adunaseră deja afară. A fost ținută o conferință de presă. În ziua următoare, un cotidian regional a publicat comentariile făcute de către procurorul public, împreună cu extrase dintr-un interviu cu ministrul de Interne, referitoare la caz. În aceeași zi, procurorul l-a pus sub acuzare pe dl Gutsanov pentru săvârșirea mai multor infracțiuni incluzând participarea, în calitatea sa de funcționar public, la constituirea unui grup infracțional ale cărui activități determinau atribuirea unor contracte potețial păgubitoare pentru municipalitate, și pentru abuz în serviciu. Procurorul a ordonat punerea sub detenție a primului reclamant pentru șaptezeci și două de ore pentru a asigura participarea sa la proces. Pe 3 aprilie 2010, dl Gutsnov a compărut în fața instanței și a fost plasat în arest preventiv la sfârșitul ședinței. Pe 25 mai 2010, Curtea de Apel a dispus arestul la domiciliu. Pe 26 iulie 2010, prima instanță l-a eliberat sub cauțiune. În aprilie 2013, procedurile penale împotriva sa erau încă pendinte, găsindu-se la etapa cercetării preliminare.
În drept – Articolul 3: Scopurile operațiunii poliției erau arestarea, percheziția și confiscarea unor bunuri, și erau menite să îndeplinească interesul public de a urmări infracțiunile. Cu toate că cei patru membri ai familiei nu au suferit vreo traumă fizică pe parcursul operațiunii polițienești, aceasta din urmă a presupus totuși desfășurarea unui anumit grad de forță fizică. Ușa din față a casei a fost deschisă forțat de către o echipă de intervenție specială, iar dl Gutsanov a fost imobilizat de ofițeri înarmați purtând măsti, condus jos cu forța și încătușat. Dl Gutsanov era un bine-cunoscut politician care deținea funcția de președinte al consliului municipal Varna. Nu a existat vreo probă care să sugereze faptul că acesta avea un trecut violent și că ar fi putut prezenta un pericol pentru ofițerii de poliție. Prezența unei arme în domiciliul reclamanților nu putea justifica în sine participarea unei unități de intervenție specială sau forța ce a fost utilizată. Posibila prezență a membrilor familiei la scena arestării a reprezentat un factor de luat în considerare în planificarea și efectuarea acestui tip de operațiuni. Lipsa unui control judiciar prealabil al necesității și legalității percheziției au lăsat planificarea operațiunii exclusiv la discreția poliției și a organelor de cercetare penală, nepermițând ca drepturile și interesele legitime ale dnei Gutsanova și ale fiicelor sale minore să fie luate în considerare. Autoritățile de aplicare a legii nu au gândit mijloace alternative de administrare a operațiunii la domiciliul reclamanților, precum desfășurarea operațiunii la o oră mai târzie sau chiar participarea unei alte categorii de ofițeri la operațiune. Respectul pentru interesele legitime ale dnei Gutsanova și ale fiicelor sale era necesar în special pentru că prima nu era suspectată de participarea ca săvârșirea infracțiunilor de care era suspectat soțul său, și pentru că cele două diice ale sale erau vulnerabile din punct de vedere psihologic, dată fiind vârsta lor fragedă (cinci și, respectiv, șate ani). Dna Gutsanova și fiicele sale au fost grav afectate de aceste evenimente.
Faptul că operațiunea poliției a avut loc dimineața devreme și a implicat participarea agenților speciali care purtau măști a condus la amplificarea sentimentelor de teamă și anxietate trăite de aceste trei reclamante, în măsura în care tratamentul la care au fost supuse a depășit pragul de gravitate cerut pentru incidența articolului 3. Ele au fost, așadar, supuse unui tratament degradant. Operațiunea poliției a fost planificată și efectuată fără a lua în considerare un număr de factori precum natura infracțiunilor de săvârșirea cărora era suspectat dl Gutsanov, faptul că nu avea antecedente și posibila prezență a soției și fiicelor sale în casă. Toate aceste elemente au indicat clar că măsurile utilizate pentru arestarea dlui Gutsanov acasă la el au fost excesive. Modul în care arestul său a avut loc a stârnit puternice sentimente de teamă, anxietate și neajutorare în interiorul dlui Gutsanov, susceptibile de a-l umili și înjosi în propriii ochi și în ochii familiei sale. În consecință, și el a fost supus unui tratament degradant.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Articolul 5 § 3
(a) Aducerea în fața unui judecător – Dl Gutsanov a fost arestat pe 31 martie 2010 la orele 6.30 a.m. și a fost adus în fața unui judecător cu trei zile, cinci ore și treizeci de minute mai târziu. Acesta figura ca suspect într-un caz de deturnare a fondurilor publice și abuz în serviciu, însă nu și în participarea la activități criminale violente. Acesta a fost supus unui tratament degradant în timpul operațiunii poliției ce a condus la arestarea sa. Urmare a evenimentelor și în pofida faptului că era adult și era asistat de către un avocat încă de la începutul detenției sale, dl Gutsanov a fost vulnerabil din punct de vedere psihologic în primele zile de după arestul său. Mai mult, faptul că era un bine-cunoscut politician și că interesul presei pentru arestarea sa a crescut indubitabil presiunea psihologică asupra sa în timpul începutului detenției. În timpul primei zile de detenție, dl Gutsanov a participat la mai multe măsuri legate de cercetare. Cu toate acestea, procuratura regională nu a cerut plasarea sa în arest preventiv până în ultima zi a perioadei de patru zile de arest permisă în temeiul dreptului intern în lipsa unei autorizații judecătorești, deși reclamantul nu participase la vreo măsură de cercetare timp de două zile. Acesta a fost deținut în orașul în care se afla instanța competentă să se pronunțe cu privire la arestul său preventiv, nefiind necesară vreo măsură de securitate excepțională în cazul său. În concluzie, având în vedere vulnerabilitatea psihică a reclamantul în zilele de început ale arestului său, dar și lipsa vreunei circumstanțe care să justifice decizia de a nu fi adus în fața unui judecător în cea de-a doua sau de-a treia zi a detenției, statul și-a încălcat obligația de a-l aduce pe reclamant „de îndată” în fața unui judecător sau a altui magistrat împuternicit să verifice legalitatea detenției sale.
Concluzie: încălcare (șase voturi la unul).
(b) Durata detenției – Dl Gutsanov a fost privat de libertatea sa timp de patru luni, dintre care două luni au fost petrecute în baza unui ordin de arest la domiciliu. Chiar și în timpul solicitărilor sale de început de a fi eliberat, instanțele naționale au exclus orice risc privind eventuala sa ascundere. Cu toate acestea, ele au dispus rămânerea sa în detenție pe motiv că ar fi putut comite alte infracțiuni, în special prin falsificarea dovezilor. În hotărârea sa din 25 mai 2010, Curtea de Apel a avut în vedere faptul că acest din urmă risc a încetat să existe, dată fiind demisia reclamantului din funcția de președinte al consiliului municipal. A fost dispus însă un ordin de arest la domiciliu, fără ca instanța să ofere un motiv anume pentru justificarea măsurii, care a rămas în vigoare pentru încă două luni. În consecință, autoritățile nu și-au respectat obligația de a furniza motive care să justifice detenția continuată a reclamantului, după 25 mai 2010.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Articolul 5 § 5: Acțiunea în despăgubire prevăzută de Legea privind răspunderea statului nu a putut fi privită drept un remediu intern efectiv. Nu exista nicio altă prevedere în dreptul intern prin care să se obțină compensații pentru prejudiciul adus prin durata excesivă a detenției sau prin întârzierea în a fi adus în fața unui judecător.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Articolul 6 § 2: Comentariile făcute de către ministrul de Interne în ziua de după arestarea dlui Gutsanov și publicate într-un ziar în momentul în care cazul se afla în centrul atenției sporite a publicului a depășit o simplă comunicare de informații. Comentariile ministrului au fost de natură să dea publicului impresia că dl Gutsanov era unul dintre „creierele” din spatele uui grup criminal care a deturnat sume mari de bani publici. Prin urmare, acestea au încălcat dreptul reclamantului de a fi prezumat nevinovat. În privința motivelor date pentru decizia de dispunere a detenției continuate a dlui Gutsanov, judecătorul a statuat că instanța „rămâne de părerea că a fost comisă o infracțiune și că acuzatul a participat la aceasta”. Fraza echivala cu o declarație a vinovăției înainte de a fi dată o hotărâre pe fond, încălcând dreptul reclamantului la prezumția de nevinovăție.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Articolul 8: Percheziția a fost efectuată fără autorizarea prealabilă a unui judecător. Raportul întocmit în urma percheziției a fost prezentat unui judecător de primă instanță, care și-a dat aprobarea formală, însă fără a aduce motive. Curtea nu a considerat acest fapt suficient să demonstreze că judecătorul a efectuat un control efectiv al legalității și necesității percheziției. Controlul era necesar în special de vreme ce până atunci nu s-a specificat ce acte sau obiecte vizate de cercetarea penală se așteptau să găsească și să confiște anchetatorii la domiciliul reclamanților. Caracterul general al percheziției în cauză a fost confirmat de un număr mare și de o varietate de obiecte și acte confiscate și prin lipsa oricărei legături dintre acestea și infracțiunile cercetate. Mai mult, odată ce cercetarea penală a început cu cinci luni mai devreme, organele de cercetare ar fi putut solicita un ordin judecătoresc înainte de a efectua percheziția. În lipsa unei autorizări prealabile a unui judecător și a unui control retrospectiv al măsurii în discuție, procedura nu a fost însoțită de garanții suficiente pentru prevenirea riscului unui abuz de putere din partea organelor de cercetare penală. Reclamanții au fost efectiv privați de protecția necesară împotriva arbitrariului. Ingerința în dreptul lor la respectarea domiciliului nu a fost, așadar, „în conformitate cu legea”.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Articolul 13 combinat cu articolele 3 și 8: Nicio plângere penală și nicio acțiune în despăgubire împotriva statului nu ar fi constituit un remediu intern adecvat. Faptul de a provoca suferințe psihice nu constituia o infracțiune în dreptul intern, așadar o posibilă plângere penală din partea reclamanților ar fi fost sortită eșecului. Reclamanți nu au avut la dispoziție vreun remediu intern prin intermediul căruia să-și afirme dreptul de a nu fi supuși unor tratamente inumane sau degradante sau dreptul de a le fi respectat domiciliul.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Articolul 41: 40,000 EUR împreună în privința prejudiciului moral.
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Redactat de către Grefă, acest rezumat nu obligă Curtea.
Apăsați aici pentru a accesa Notele de informare privind jurisprudența Curții
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2014.
Limbile oficiale ale Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt engleza şi franceza. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Ea nu obligă în niciun fel Curtea, care, de altfel, nu îşi asumă răspunderea pentru calitatea acesteia. Traducerea poate fi descărcată din baza de date HUDOC a Curţii Europene a Drepturilor Omului () sau din oricare altă bază de date în care Curtea a făcut această traducere disponibilă. Traducerea poate fi reprodusă în scop necomercial, condiţia fiind ca titlul cauzei să fie citat în întregime, împreună cu referirea la dreptul de autor menţionat anterior şi la Fondul Fiduciar pentru Drepturile Omului. Dacă intenţionaţi să folosiţi vreun fragment din această traducere în scop comercial, vă rugăm să contactaţi publishing@.
© Council of Europe/ European Court of Human Rights, 2014
The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be douwloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights () or from any other database with which the Court has share it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact publishing@.
© Conseil de l’Europe/ Cour Européenne des Droits de l’Homme, 2014
Les langues officielles de la Cour Européenne des Droits de l’Homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut étre téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme () où de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut etre reproduite à des fins non commerciales, sous reserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante: publishing@.
Full & Egal Universal Law Academy