© Traducerea şi permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curţii.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
Hamidović v. Bosnia și Herțegovina - 57792/15
Hotărârea din 5.12.2017 [Secția a IV-a]
Articolul 9
Articolul 9-1
Manifestarea religiei sau a convingerii
Pedepsirea unui martor pentru refuzul de a respecta ordinul instanței de a-și scoate scufia atunci când era audiat: încălcare
În fapt – Reclamantul, care era un membru al unui grup local militant pentru ramura Wahhabi/Salafi a Islamului, fusese chemat să depună mărturie la procesul penal al altor membri ai grupului, acuzați de comiterea unor infracțiuni teroriste. Acesta s-a prezentat în mod corespunzător la proces, după cum a fost citat, însă a refuzat să-și scoată scufia atunci când i s-a cerut să depună mărturii, susținând că era de obligația sa religioasă să o poarte mereu. După ce i s-a acordat timp de reflecție și a fost avertizat cu privire la consecințele nesupunerii continuate, acesta a fost găsit vinovat de atitudine disprețuitoare față de curte și obligat la plata unei amenzi, care a fost transformată ulterior în treizeci de zile de privare de libertate, când a refuzat plata.
În drept – Articolul 9: Pedeapsa impusă reclamantului pentru portul unei scufii în sala de judecată a constituit o limitare a manifestării religiei sale. Restricția s-a bazat pe competența inerentă a judecătorului cauzei de a reglementa conduita procedurilor în Curtea de Stat, notându-se că reclamantul fusese informat despre regula aplicabilă și despre consecințele nerespectării ei. De asemenea, restricția a urmărit un scop legitim, așa cum a reținut Curtea anterior (în Lautsi și alții v. Italia [MC], 30814/06, 18 martie 2011, Nota informativă 139), potrivit căreia laicitatea reprezenta o convingere protejată de articolul 9 din Convenție și că se putea stabili o legătură între scopul menținerii valorilor laice și democratice și scopul legitim al „protecției drepturilor și libertăților altora”.
Cu privire la caracterul necesar într-o societate democratică al restricției, Curtea a fost conștientă de faptul că judecătorul care prezidase ședința avusese sarcina dificilă a menținerii ordinii și a asigurării integrității procesului într-un caz în care mai mulți participanți aparțineau de un grup religios care se opunea conceptului statului laic și care recunoștea doar legea și judecata lui Dumnezeu. Ea a mai luat notă de contextul general de la momentul procesului.
Totuși, ea considerat că măsura luată nu a fost una justificată.
Cazul reclamantului a vizat un martor într-un proces penal și a constituit o chestiune complet diferită, care trebuia deosebită de cazurile privind portul simbolurilor și a îmbrăcăminții cu caracter religios la locul de muncă, în special de către funcționari publici care își exercită autoritatea oficială. De vreme ce articolul 9 nu proteja fiecare act motivat sau inspirat de o religie sau de o convingere și nu garanta întotdeauna dreptul de a te comporta în spațiul public de o manieră dictată de religia sau de convingerile tale, și de vreme ce puteau exista cazuri în care era justificată dispunerea îndepărtării unui simbol religios în cazul unui martor, autorităților li se cerea să nu neglijeze caracteristicile speciale ale diferitor religii. Libertatea de a-ți manifesta religia era un drept fundamental: nu doar pentru că o societate democratică sănătoasă trebuie să tolereze și să susțină pluralismul și diversitatea, ci și datorită importanței pentru o persoană care a făcut din religie un principiu central al vieții sale pentru a putea comunica această convingere altora.
Curtea nu a identificat niciun motiv pentru a pune la îndoială faptul că acțiunea reclamantului a fost inspirată de convingerea sa religioasă sinceră potrivit căreia portul permanent al scufiei reprezenta o obligație de ordin religios, fără a exista o agendă secretă de persiflare a procesului, de incitare a altor persoane de a respinge valorile laice și democratice sau de a provoca o perturbare. Spre deosebire de alți membri ai grupului său religios, reclamantul s-a prezentat în fața tribunalului după ce a fost citat și s-a ridicat de pe scaun atunci când i s-a vorbit, respectând astfel legile și instanțele țării. Nu a existat niciun indiciu că nu a dorit să depună mărturie sau că a manifestat o atitudine lipsită de respect. În aceste circumstanțe, pedepsirea sa pentru disprețul față de instanță în baza singurului motiv al refuzului său de a-și scoate scufia nu a fost necesară într-o societate democratică, iar autoritățile naționale și-au depășit marja lor largă de apreciere.
Concluzie: încălcare (șase voturi la unu).
Articolul 41: 4,500 EUR în privința prejudiciului moral.
(Vezi și Fișa informativă privind Simbolurile și îmbrăcămintea cu caracter religios)
Full & Egal Universal Law Academy