©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul al Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Hamer împotriva Belgiei – 21861/03
Hotărârea din 27.11.2007 (Secţia a II-a)
Art. 6
Art. 6 § 1
Acuzaţie în materie penală
Proces rezultat în urma demolării unei case construite fără autorizaţie: art. 6 aplicabil
În fapt – În 1967, părinţii reclamantei au construit fără autorizaţie o casă de vacanţă pe un teren. După decesul mamei reclamantei, actul de partajare a bunurilor cu tatăl său menţionează în mod expres existenţa construcţiei şi faptul că a fost înregistrată de autorităţi, care au perceput o taxă de înregistrare. La moartea tatălui reclamantei, actul notarial de partajare a bunurilor succesorale menţiona în mod expres casa ca fiind casă de vacanţă şi reclamanta a achitat taxele pentru dreptul de succesiune. Reclamanta a plătit anual un impozit pe proprietate, precum şi un impozit pe proprietate pentru a doua reşedinţă. Societatea cu capital public mixt de alimentare cu apă a efectuat lucrări de racordare a casei la reţea fără ca autorităţile publice să reacţioneze. În 1994, poliţia a întocmit două procese-verbale, primul referitor la acuzaţia de tăiere a arborilor aflaţi pe proprietate, cu încălcarea reglementărilor în domeniul forestier, iar celălalt privea acuzaţia de construire fără autorizaţie a casei în cauză, într-o regiune forestieră în care nu putea fi eliberată nicio autorizaţie. În 1999, reclamanta a fost citată să se prezinte în faţa procurorului pentru că, pe de o parte, a continuat să deţină o reşedinţă de week-end construită fără autorizaţie şi, pe de altă parte, pentru că a tăiat 50 de pini, cu încălcarea legislaţiei privind fondul forestier. Instanţa penală a achitat-o. În urma apelului formulat de Ministerul Public, curtea de apel a confirmat hotărârea, în privinţa capului de acuzare de tăiere a arborilor. În schimb, a condamnat-o pentru deţinerea unei case construite fără autorizaţie, în conformitate cu un decret privind organizarea amenajării teritoriului. Constatând că durata urmăririi penale depăşise termenul rezonabil, curtea de apel a pronunţat o simplă declaraţie de vinovăţie a reclamantei. Curtea de apel a dispus ca reclamanta să readucă locaţia la starea iniţială şi, prin urmare, să demoleze casa. Reclamanta a formulat recurs, dar a fost respins. Curtea de casaţie a considerat că readucerea locaţiei la starea iniţială nu constituia o pedeapsă, ci o măsură civilă. Casa a fost demolată prin executare silită.
În drept – Art. 6 § 1: Faptul că a fost pronunţată o simplă declaraţie de vinovăţie împotriva reclamantei de către curtea de apel, având în vedere depăşirea termenului rezonabil, nu o privează pe aceasta de calitatea de „victimă”, în măsura în care instanţa menţionată a dispus totodată să readucă locaţia la starea iniţială.
Art. 6 este aplicabil sub aspect penal, măsura demolării putând fi considerată o „sancţiune” în sensul Convenţiei.
Deşi durata procedurii pe fond nu pare nerezonabilă în sine (a durat ceva mai mult de 3 ani şi jumătate pentru trei grade de jurisdicţie), reclamanta a fost „acuzată” în sensul jurisprudenţei, iar termenul rezonabil a început să curgă la momentul întocmirii procesului-verbal de constatare a caracterului ilegal al construcţiei. Prin urmare, procedura a durat între 8 şi 9 ani pentru trei grade de jurisdicţie, din care mai mult de 5 ani în stadiul cercetării penale, deşi cauza nu prezenta o complexitate deosebită.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Full & Egal Universal Law Academy