©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul al Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Harutyunyan împotriva Armeniei – 36549/03
Hotărârea din 28.06.2007 (Secţia a III-a)
Art. 6
Art. 6 § 1
Proces echitabil
Utilizarea la proces a unor declaraţii obţinute de la acuzat şi de la martori prin tortură: încălcare
În fapt – În 1998, reclamantul a fost înrolat în armată. În 2002, a fost condamnat la 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor asupra unui coleg militar. Instanţa s-a bazat în special pe mărturiile reclamantului şi ale altor doi militari, recunoscând totodată că acestea fuseseră obţinute prin constrângere. Ulterior, agenţii de poliţie în cauză au fost condamnaţi la pedepse cu închisoarea pentru abuz în serviciu. Instanţa a stabilit că agenţii de poliţie i-au lovit pe reclamant şi pe cei doi martori cu un baston de cauciuc, că le-au smuls unghiile cu cleştele şi i-au lovit cu bastonul peste tălpi, cauzând persoanelor în cauză leziuni cu diverse grade de gravitate. Agenţii de poliţie au ameninţat că vor continua cu actele de tortură, obligând astfel reclamantul să mărturisească săvârşirea omorului şi pe ceilalţi doi militari să declare că fuseseră martori la omor. De asemenea, aceştia au ameninţat victimele că se vor răzbuna dacă vor informa vreo autoritate superioară cu privire la relele tratamente. Invocând constatările de mai sus, reclamantul a atacat, fără succes, de mai multe ori hotărârea prin care a fost condamnat.
În drept – Art. 6 § 1: Mărturiile reclamantului şi declaraţiile incriminatorii ale martorilor au fost obţinute prin constrângere. Declaraţiile astfel obţinute au fost utilizate ca probe, deşi fusese deja stabilită aplicarea de rele tratamente în cadrul unei proceduri paralele iniţiate împotriva agenţilor de poliţie în cauză. Pentru a justifica utilizarea acestor declaraţii, instanţele naţionale au precizat că reclamantul a mărturisit în faţa anchetatorului, şi nu a agenţilor de poliţie, şi că cei doi martori făcuseră declaraţii similare mai târziu, în cursul confruntării şi la şedinţa de judecată. Cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu este convinsă de această justificare. În cazul în care există probe convingătoare că o persoană a suferit rele tratamente, în special acte de violenţă fizică şi ameninţări, faptul că aceasta mărturiseşte – sau confirmă, în cadrul unor declaraţii ulterioare, mărturiile obţinute prin constrângere – în faţa unei alte autorităţi decât cea răspunzătoare pentru relele tratamente nu trebuie să genereze automat concluzia că aceste mărturii sau declaraţiile ulterioare nu sunt consecinţa relelor tratamente sau a fricii cauzate de acestea. Instanţele naţionale au dispus de numeroase probe care indică faptul că martorii au fost ameninţaţi permanent cu noi acte de tortură şi răzbunare. În plus, martorii efectuau încă serviciul militar la acel moment, ceea ce, fără îndoială, le-a sporit teama şi a avut un impact asupra declaraţiilor acestora, astfel cum o confirmă, de altfel, faptul că natura acestor declaraţii s-a schimbat fundamental după demobilizarea lor. Prin urmare, ar fi trebuit contestată serios credibilitatea declaraţiilor formulate de martori în cursul acestei perioade şi, în mod cert, acestea nu ar fi trebuit să fie invocate. Sub rezerva impactului declaraţiilor obţinute prin tortură asupra rezultatului procesului penal al reclamantului, utilizarea acestor elemente a făcut ca procesul să fie inechitabil în ansamblul său.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Full & Egal Universal Law Academy