© Traducerea şi permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curţii.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
Hiernaux v. Belgia - 28022/15
Hotărârea din 24.1.2017 [Secţia a II-a]
Articolul 13
Remediu efectiv
Remediu compensatoriu care să permită invocarea încălcării termenului rezonabil în cadrul procedurilor penale: nici o încălcare
În fapt – Reclamanta s-a plâns, fără succes, de încălcarea termenului rezonabil al procedurilor din faţa jurisdicţiilor de instrucţie la care era parte, proceduri care au durat aproximativ 17 ani şi în care solicitase declararea inadmisibilităţii tuturor acuzaţiilor. Aceasta s-a plâns în fața Curţii Europene de faptul că nu a beneficiat de un remediu intern efectiv pentru a-i fi soluţionată cererea în privinţa duratei îndelungate a procedurilor penale.
În drept – Articolul 13 coroborat cu articolul 6 § 1: Există mai multe tipuri de remedii care permit prevenirea sau redresarea duratei excesive a procedurilor penale.
a) Remediile preventive prevăzute de Codul de procedură penală (CPP) – Jurisdicţiile de instrucţie au constatat, la etapa soluţionării procesului, depăşirea procedurii în curs. Totuşi, ele au considerat că această depăşire nu trebuia sancţionată printr-o respingere, prin inadmisibilitatea capetelor de acuzare sau într-un alt mod, la acea etapă. Trecerea timpului nu a avut un alt efect decât perimarea probelor şi nu a făcut imposibil exerciţiul drepturilor apărării de către reclamantă. În aceste condiţii, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii de Casaţie, impactul depăşirii termenului rezonabil rămânea la aprecierea instanţei de fond. Tribunalul de primă instanţă a declarat acuzaţiile inadmisibile, dată fiind încălcarea dreptului la un proces echitabil, însă sub alt aspect decât cel al termenului rezonabil.
Această abordare nu este contrară Convenţiei. Din prevederile articolelor 6 și 13 din Convenţie nu rezultă că eşecul de a respecta termenul rezonabil constatat în cadrul soluţionării procesului, care nu a dat naştere unei încălcări ireparabile a dreptului de apărare al acuzatului sau pierderii probelor, trebuie sancţionat prin încetarea sau respingerea acţiunii penale.
Aşa fiind, jurisdicţiile de instrucţie nu au sancţionat depăşirea termenului rezonabil, dat fiind faptul că nu existase o prejudiciere ireparabilă a procesului echitabil şi, mai mult, rezultatul procedurilor împiedicase acţiunea articolului 21 din titlul preliminar al CPP, care prevedea posibilitatea aplicării unei sancţiuni amânate de către judecătorul de fond.
De aici rezultă că reclamanta nu a putut beneficia de un remediu concret care să-i compenseze întârzierile de care s.a plâns. Aşadar, remediile prevăzute de CPP nu s-au dovedit a fi unele efective în acest caz.
b) Remediul pentru acordarea compensaţiilor – În speţa Panju v. Belgia (18393/09, 28 octombrie 2014, Nota informativă 178), în materie de durată excesivă a procedurilor judiciare, remediul pentru acordarea compensaţiilor nu a fost considerat un remediu efectiv în sensul articolului 13, pentru că nu s-a demostrat că era aplicat în practică de către instanţe, în cadrul procedurilor penale, şi că acesta putea conduce la rezultate care să satisfacă cerinţele de efectivitate presupuse de articolul 13 din Convenţie.
În acest caz, au fost aduse mai multe exemple de hotărâri ale instanţelor civile care demonstrează că remediul pentru acordarea compensaţiilor poate fi exercitat cu succes în vederea obţinerii unei reparaţii adecvate în cazul duratei excesive a procedurilor penale la etapa instrucţiei sau a soluţionării procesului.
Mai mult, Curtea de Casaţie a pronunţat recent hotărâri prin care recunoaşte expres faptul că reparaţia la care poate pretinde acuzatul în eventualitatea unei durate excesive a procedurii constatate la etapa instrucţiei sau la etapa soluţionării procesului poate consta în daune-interese, care pot fi solicitate în faţa unei instanţe civile.
Având în vedere aceste informaţii şi aceste evoluţii, remediul pentru acordarea compensaţiilor poate fi considerat, de principiu, un remediu efectiv pentru redresarea unei încălcări datorate duratei excesive a unei proceduri penale, inclusiv în cazul în care aceasta este constatată la etapa instrucţiei sau a soluţionării procesului.
În aceste condiţii, reclamanta nu poate susţine că a fost privată de toate remediile efective.
Concluzie: nici o încălcare (unanimitate).
Full & Egal Universal Law Academy