© Traducerea şi permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curţii.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
Jankauskas v. Lituania (nr. 2) - 50446/09
Hotărârea din 27.6.2017 [Secția a IV-a]
Articolul 8
Articolul 8-1
Respectarea vieții private
Radierea numelui unui fost anchetator de poliție condamnat penal din lista avocaților practicanți: nicio încălcare
În fapt – În octombrie 2000, reclamantul, anchetator de poliție, a fost găsit vinovat de abuz în serviciu pentru că ar fi solicitat și obținut mite în schimbul încetării procedurilor penale. Acesta a fost condamnat la un număr de ani de închisoare și i s-a interzis să lucreze în organele de drept sau în sistemul justiției timp de cinci ani. În 2007, după eliberarea sa din închisoare, reclamantul a scris o cerere către Baroul lituanian, solicitând să fie admis ca avocat practicant. Cererea sa a fost acceptată. Baroul a aflat apoi despre condamnarea sa anterioară, pe care acesta a omis s-o menționeze în cerere. În procedurile naționale, reclamantul a fost găsit vinovat de încălcarea Codului de etică profesională a avocaților, fiind impusă măsura disciplinară a radierii sale din lista de avocați practicanți. Contestațiile reclamantului împotriva acestei măsuri au fost respinse.
În fața Curții Europene, reclamantul s-a plâns de decizia de radiere a numelui său din listă, susținând că i-a fost încălcat dreptul la respectarea vieții private în baza articolului 8.
În drept – Articolul 8
(a) Cu privire la aplicabilitate – Noțiunea de viață privată nu exclude, în principiu, activități de natură profesională sau de afaceri. Restricțiile pentru înregistrarea ca membru al anumitor profesii, care pot afecta, într-o anumită măsură, capacitatea reclamantului de a dezvolta relații cu lumea exterioară vor intra, inevitabil, în sfera vieții sale private.
Reclamantul avea o diplomă în drept, iar din 1991 până la condamnarea sa a lucrat ca anchetator de poliție. După ce condamnarea sa și-a produs efectele, acesta a practicat dreptul în calitate de avocat local în sectorul privat, funcționând, totodată, în calitate de avocat practicant timp de zece luni. Având în vedere educația reclamantului și experiența sa profesională anterioară, decizia autorităților lituaniene de a-i radia numele de pe lista avocaților practicanți i-a afectat capacitatea de a-și continua activitatea profesională, existând efecte asupra beneficiului său de dreptul la respectarea vieții private, în înțelesul articolului 8.
(b) În fond – Radierea numelui reclamantului din lista de avocați practicanți a constituit o ingerință în dreptul său la respectarea vieții private, în înțelesul articolului 8. Ingerința fusese prescrisă de lege și urmărise un scop legitim, adică protecția drepturilor altora. Cu privire la caracterul necesar într-o societate democratică al ingerinței, Curtea a subliniat rolul important al avocaților în administrarea justiției. Pentru ca membrii publicului să aibă încredere în administrarea justiției, ei trebuie să aibă încredere în capacitatea profesiei juridice de a le oferi o reprezentare efectivă. Acest rol special al avocaților, ca profesioniști independenți, în administrarea justiției cuprinde un număr de obligații și de restricții, în special cu privire la conduita lor profesională, care trebuie să fie una discretă, onestă și demnă.
Orice procedură penală presupune anumite consecințe pentru viața privată a unei persoane care a comis o infracțiune. Aceste consecințe sunt compatibile cu articolul 8 din Convenție, dacă nu exced consecințele normale și inevitabile ale unei asemenea situații.
Instanțele naționale au reținut că reclamantul nu întrunea cerințele unui înalt caracter moral, în baza jurisprudenței naționale constante, care scotea în evidență standardele înalte aplicabile profesiei de avocat. Acestea au subliniat că reclamantul a comis infracțiuni în timp ce funcționa în cadrul unui organ de drept. Constatând vinovăția reclamantului, instanțele naționale i-au interzis, de asemenea, să mai lucreze în cadrul organelor de drept și în sistemul de justiție timp de cinci ani. Dată fiind natura infracțiunilor comise de către reclamant, nu fusese nerezonabil ca instanțele naționale să constate că nu era potrivit ca reclamantul să fie considerat o persoană cu un înalt caracter moral, astfel încât să se califice pentru munca în sistemul justiției. Principiile aplicabile profesiei de avocat conțineau asemenea valori precum demnitatea și onoarea profesiei juridice, integritatea și atitudinea corectă a avocatului, respectul față de colegii de profesie, ca și respectul față de administrarea corectă a justiției.
Mai mult, condamnarea anterioară a reclamantului și natura și gravitatea infracțiunilor comise fuseseră singurele criterii pentru constatarea lipsei caracterului său moral. De asemenea, autoritățile naționale au notat că o persoană care dorea să devină avocat avea obligația de a coopera în mod onest și pe deplin cu Baroul și de a prezenta toate informațiile relevante, fapt pe care reclamantul nu l-a făcut. Nu fusese nerezonabil ca autorităține naționale să conchidă că o asemenea obligație decurgea din noțiunile de onestitate și etică și din ideea că relația dintre avocat și Barou trebuia să fie una bazată pe respectul reciproc și pe asistența cu bună-credință. Reclamantul trebuia să înțeleagă semnificația acestor informații pentru cererea sa și nevoia de a le comunica.
Instanțele naționale au efectuat o analiză atentă și au căutat să asigure un echilibru între protecția vieții private a reclamantului și nevoia de a proteja drepturile altora și sistemul justiției ca întreg.
Concluzie: nicio încălcare (unanimitate).
(Vezi Bigaeva v. Grecia, 26713/05, 28 mai 2009, Nota informativă 119; și Morice v. Franța [MC], 29369/10, 23 aprilie 2015, Nota informativă 184)
Full & Egal Universal Law Academy