Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIA A TREIA
DECIZIE
Cererea nr. 22740/07
depusă de Parascovia JOMIR
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), întrunită la 22 martie 2011, în cadrul unei camere compuse din:
Egbert Myjer, Preşedinte,
Luis López Guerra,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Marialena Tsirli, Grefier adjunct al Secţiei,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 20 aprilie 2007,
În urma deliberării, decide următoarele:
PROCEDURA
Cererea a fost depusă de dna Parascovia Jomir, un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1993 şi care locuieşte în Călăraşi. Ea a fost reprezentată în faţa Curţii de către mama sa, dl Olga Jomir. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
La 26 octombrie 2005, reclamantul a consumat apă din robinetul din apartamentul său şi în scurt timp s-a simţit rău. La 29 octombrie 2005, ea a fost internată în spital cu diagnoza „dizenterie acută în formă gravă”.
La 12 noiembrie 2005, reclamantul a fost externat din spital. Ea a înaintat o acţiune împotriva furnizorului local de servicii comunale („furnizorul”), o companie de stat, cerând suma de 100,000 lei moldoveneşti (MDL) (aproximativ 6,700 euro (EUR) la acea dată) pentru prejudiciul cauzat.
La 1 martie 2006, Judecătoria Călăraşi a admis acţiunea şi i-a acordat suma de MDL 10,000 (EUR 648). Instanţa a constatat că potrivit numeroaselor rapoarte sanitare, medicale şi tehnice, în apropierea blocului locativ al reclamantului, ţevile de canalizare erau situate deasupra ţevilor cu apă potabilă şi aveau scurgeri. Ţeava s-a spart la 26 octombrie 2005, şi apa de canalizare s-a infiltrat în ţeava cu apă potabilă. Instanţa, de asemenea, a stabilit că ţevile au fost folosite începând cu anul 1977 şi că ciclul lor de viaţă era de 15 ani. În total cinci persoane, care au băut apă din aceeaşi ţeavă de apă, au fost internaţi în spital cu aceeaşi diagnoză, în aproximativ aceeaşi perioadă ca şi reclamantul.
Părţile au depus apel. La 26 aprilie 2006, Curtea de Apel Chişinău a respins apelul reclamantului şi a admis parţial apelul furnizorului. Aceasta a redus suma acordată la MDL 5,000 (EUR 310), considerând exagerată suma pretinsă de către reclamant, cât şi cea acordată de către instanţa ierarhic inferioară.
Părţile au depus recurs. La 25 octombrie 2006, Curtea Supremă de Justiţie a menţinut decizia din 26 aprilie 2006. Aceasta a constatat că instanţa inferioară a luat în consideraţie caracterul şi gravitatea suferinţei morale cauzate reclamantului, cât şi gradul de vinovăţie al pârâtului. Această decizie era definitivă.
PRETENŢII
Reclamantul a pretins că suma acordată în calitate de compensaţie este mică şi reprezintă violarea articolului 8 al Convenţiei.
ÎN DREPT
La 30 noiembrie 2009, cererea reclamantului formulată în temeiul articolului 8 al Convenţiei a fost comunicată Guvernului, care a expediat observaţiile sale privind admisibilitatea şi fondul cauzei. La 10 mai 2010, observaţiile au fost expediate reclamantului, care a fost invitat să expedieze observaţiile sale. La scrisoarea Grefei nu a fost primit nici un răspuns.
Printr-o scrisoare din 7 decembrie 2010, expediată prin poşta recomandată, reclamantul a fost notificat că termenul pentru prezentarea observaţiilor a expirat la 21 iunie 2010 şi că extinderea termenului nu a fost solicitată. Reclamantului i s-a adus la cunoştinţă faptul că Curtea poate scoate o cerere de pe rolul său dacă circumstanţele indică că reclamantul nu intenţionează să menţină cererea. Reclamantul a primit această scrisoare la 30 decembrie 2010. Un răspuns însă nu a parvenit.
ÎN DREPT
Curtea consideră că, în aceste circumstanţe, reclamantul pare că nu mai doreşte menţinerea cererii, în sensul articolului 37 § 1 (a) al Convenţiei. Mai mult, potrivit articolului 37 § 1 in fine, Curtea nu constată existenţa circumstanţelor speciale privind respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale care ar cere continuarea examinării cererii.
În lumina celor de mai sus, este potrivit de a scoate cererea de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
Marialena TsirliEgbert Myjer
Grefier adjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy