©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul al Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Jorgic împotriva Germaniei - 74613/01
Hotărârea din 12.07.2007 (Secţia a V-a)
Art. 6
Art. 6 § 1
Instanţă instituită de lege
Contestarea de către un reclamant, acuzat de genocid şi alte crime săvârşite în Bosnia, a competenţei instanţelor germane pentru a se pronunţa cu privire la acuzaţiile împotriva lui: neîncălcare
În fapt – În decembrie 1995, reclamantul, suspectat de implicarea în genocidul săvârşit în regiunea Doboj între mai şi septembrie 1992, a fost arestat în Germania, când se întorcea din Bosnia. Acesta era acuzat în special de înfiinţarea unui grup paramilitar care a maltratat şi ucis săteni musulmani şi de faptul că a executat personal săteni. În cele din urmă, a fost condamnat la închisoare pe viaţă pentru, printre altele, genocid şi omor. În cererea adresată Curţii, acesta susţinea în special că instanţele germane au considerat în mod eronat că aveau competenţa să îl judece şi că interpretarea lor a genocidului nu era întemeiată pe dreptul internaţional public sau dreptul german. Cu privire la primul aspect, instanţa de fond s-a declarat competentă să judece cauza, deşi infracţiunile pretinse au avut loc în Bosnia, în măsura în care exista o legătură legitimă cu misiunile umanitare şi militare efectuate de Germania în această ţară, iar reclamantul locuise în Germania peste 20 de ani şi fusese arestat acolo. Instanţa de fond nu a considerat că dreptul internaţional public îi interzicea să se pronunţe asupra acuzaţiilor, în special deoarece Tribunalul Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie (TPII) a declarat că nu doreşte să îl trimită din nou în judecată. Decizia instanţei de fond a fost confirmată în apel, conform principiului jurisdicţiei universale. În ceea ce priveşte definiţia infracţiunii de genocid, instanţa de fond a apreciat că expresia „distrugerea unui grup”, utilizată în Codul penal german, se referea la distrugerea unui grup în calitate de unitate socială distinctă şi nu impunea distrugerea în sensul biologic sau fizic. Aceasta a concluzionat că reclamantul acţionase cu intenţia de a distruge un grup de musulmani din nordul Bosniei. Curtea Constituţională a refuzat să examineze acţiunea constituţională introdusă de reclamant, considerând că nu fusese încălcat principiul neretroactivităţii legilor penale, deoarece interpretarea dispoziţiei relevante era previzibilă şi conformă cu cea utilizată în dreptul internaţional public.
În drept – Art. 6 § 1: Interpretarea de către instanţele germane a dispoziţiilor Convenţiei privind genocidul şi faptul că acestea s-au declarat competente să se pronunţe asupra acuzaţiilor de genocid aduse reclamantului sunt confirmate în mare măsură de dispoziţiile legale şi de jurisprudenţa multor alte state părţi la Convenţie, precum şi de Statutul şi jurisprudenţa TPII. În plus, art. 9 § 1 din Statutul TPII confirmă opinia instanţelor germane, conform căreia TPII şi instanţele interne au o competenţă concurentă, fără nicio restricţie în privinţa instanţelor interne ale anumitor ţări. Instanţele germane nu au efectuat o interpretare arbitrară a dispoziţiilor aplicabile şi a normelor de drept internaţional public. Astfel, acestea aveau motive rezonabile să se declare competente să se pronunţe asupra acuzaţiilor de genocid aduse împotriva reclamantului. Rezultă că reclamantul a fost judecat de o „instanţă instituită de lege”.
Concluzie: neîncălcare (unanimitate).
Full & Egal Universal Law Academy