© Traducerea şi permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curţii.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
Jugheli și alții v. Georgia -38342/05
Hotărârea din 13.7.2017 [Secția a V-a]
Articolul 8
Obligații pozitive
Articolul 8-1
Respectarea domiciliului
Respectarea vieții private
Lipsa reglementărilor privind activitatea unei centrale termice în imediata apropiere a unor apartamente rezidențiale: încălcare
În fapt – În conformitate cu secțiunea 4(2)(b) din Legea privind autorizațiile de mediu din 15 decembrie 1996, activitățile industriale generatoare de energie, inclusiv cele ale centralelor termice, nu se puteau desfășura fără emiterea unor autorizații de mediu de către Ministerul Mediului, în baza unui studiu de evaluare a impactului asupra mediului și a unei expertize ecologice. Totuși, Legea era aplicabilă doar în cazul activităților industriale începute după intrarea ei în vigoare. Pentru companiile care și-au început activitățile industriale înainte de acel moment, termenul limită pentru deputerea studiilor de evaluare a impactului asupra mediului fusese stabilit pentru 1 ianuarie 2009.
La data faptelor, reclamanții locuiau într-un bloc cu apartamente din centrul orașului, în imediata apropiere (la aproximativ 4 metri) de o centrală temică, care asigura zonele rezidențiale adiacente cu electricitate și căldură. Centrala funcționa din 1939, însă încetase parțial să mai genereze energie în 2001, date fiind problemele financiare. Potrivit reclamanților, deși centrala era funcționabilă, activitățile periculoase din cadrul acesteia nu făceau obiectul reglementărilor relevante, în rezultat fiind emise diferite substanțe toxice în atmosferă care le afectau bunăstarea.
În drept – Articolul 8: Chiar presupunând că poluarea aerului nu provocase vreun prejudiciu cuantificabil pentru sănătatea reclamanților, aceasta i-ar fi putut face mai vulnerabili în fața mai multor boli. Mai mult, nu exista niciun dubiu că le afectase calitatea vieții la domiciliile lor. Așadar, a existat o ingerință în drepturile reclamanților care a atins un nivel suficient de grav pentru a face incident articolul 8 din Convenție.
Problema principală din acest caz fusese lipsa efectivă (până în 2009) a unui cadru normativ aplicabil în cazul activităților periculoase ale centralei și eșecul de a trata chestiunea poluării aerului care afecta drepturile reclamanților în baza articolului 8.
În contextul special al activităților periculoase, statele au obligația de a stabili reglementări adaptate la caracteristicile particulare ale activității în discuție, în special cu privire la nivelul posibil al riscului. Aceste reglementări trebuie să guverneze licențierea, constituirea, funcționarea, securizarea și controlul activității și trebuie să-i oblige pe toți cei vizați să întreprindă măsuri practice pentru a asigura protecția efectivă a cetățenilor, cetățeni ale căror vieți pot fi puse în pericol de riscurile inerente. Lipsa efectivă în acest caz a oricărui cadru legislativ și administrativ aplicabil posibilelor activități periculoase ale centralei au permis ca aceasta să funcționeze în imediata apropiere a domiciliilor reclamanților fără garanțiile necesare care să evite sau cel puțin să diminueze nivelul de poluare a aerului și impactul său negativ asupra stării de sănătate și bunăstării reclamanților, care a fost confirmat prin expertizele dispuse de către instanțele naționale. Situația a fost exacerbată de faptul că, în ciuda obligării centralei să instaleze filtrele și echipamentul de purificare necesare pentru diminuarea impactului emisiilor toxice asupra rezidenților clădirii, nu au fost întreprinse măsuri efective de către autoritățile competente pentru a da curs acestor instrucțiuni.
În aceste circumstanțe, statul reclamat nu a reușit să asigure un echilibru corect între interesele comunității de a avea o centrală termică funcționabilă și beneficiul efectiv al reclamanților de dreptul lor la respectarea domiciliului și a vieții private.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Articolul 41: 4,500 EUR în privința prejudiciului moral.
(Vezi, de asemenea, Fadeyeva v. Rusia, 55723/00, 9 iunie 2005, Nota informativă 76; Di Sarno și alții v. Italia, 30765/08, 10 ianuarie 2012, Nota informativă 148; și Fișa tematică privind Mediul și CEDO)
Full & Egal Universal Law Academy