©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul al Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Jussila împotriva Finlandei (MC) - 73053/01
Hotărârea din 23.11.2006 (MC)
Art. 6
Art. 6 § 1
Acuzaţie în materie penală
Procedură referitoare la impunerea unui impozit suplimentar: art. 6 § 1 aplicabil
Proces public
Principiul oralităţii dezbaterilor
Majorarea impozitului aplicat fără să aibă loc nicio şedinţă de judecată: neîncălcare
În fapt – O administraţie financiară a aplicat persoanei în cauză o majorare a impozitului echivalentă cu 10% din valoarea impozitului pe care aceasta îl datora. Suma prelevată cu titlu de majorare în cauză se ridica la 1 836 de mărci finlandeze, adică aproximativ 300 de euro. Pentru a-i impune reclamantului această majorare, administraţia financiară se bazase pe faptul că declaraţiile privind TVA, furnizate de persoana în cauză pentru exerciţiile financiare 1994-1995, erau incomplete. Reclamantul a contestat la o instanţă administrativă de prim grad de jurisdicţie, solicitând audierea sa, a inspectorului din cadrul direcţiei de impozite însărcinat cu dosarul acestuia, precum şi cea a unui expert. După ce a solicitat persoanei în cauză şi inspectorului să îi prezinte observaţii scrise, instanţa administrativă a considerat că nu era necesar în mod evident să programeze un termen pentru o şedinţă viitoare de judecată în speţă, pe motiv că cele două părţi comunicaseră în scris toate informaţiile necesare. Reclamantul a încercat fără succes să atace decizia respectivă.
În drept – Art. 6 § 1: a) Aplicabilitate – Deşi majorarea impozitului aplicată persoanei în cauză ţine de legislaţia fiscală, această măsură se baza pe o normă care urmărea un scop atât preventiv, cât şi punitiv. Infracţiunea de care era acuzat reclamantul are un caracter „penal” în sensul art. 6.
Concluzie: art. 6 aplicabil (treisprezece voturi la patru).
b) Observaţie – Reclamantul solicitase programarea unui termen pentru a putea contesta fiabilitatea şi exactitatea raportului de inspecţie, interogând inspectorul care se ocupa de dosarul său şi bazându-se pe mărturia favorabilă a unui expert ales. În fapt, acesta considera că inspectorul interpretase eronat dispoziţiile relevante ale legii aplicabile şi că întocmise un raport inexact privind situaţia sa financiară. Prin urmare, se pare că motivele pentru care persoana în cauză solicita un termen erau în mare parte legate de contestarea temeiniciei evaluării impozitului care trebuia achitat – care nu intră în sine sub incidenţa art. 6 – chiar dacă se punea, de asemenea, problema să se stabilească dacă situaţia contabilă a întreprinderii sale prezenta nereguli atât de grave încât majorarea impozitului care i se aplicase era justificată. Instanţa administrativă, care solicitase inspectorului să îi comunice observaţiile sale scrise, urmate de un raport întocmit de un expert ales de reclamant, apreciase că, având în vedere circumstanţele cauzei, programarea unui termen era în mod evident inutilă, deoarece informaţiile furnizate de însăşi persoana în cauză constituiau o bază suficientă pentru a examina faptele speţei.
Curtea nu se îndoieşte de faptul că o procedură scrisă se poate dovedi adesea mai eficientă decât o procedură orală în ceea ce priveşte verificarea exactităţii declaraţiilor făcute de contribuabili privind situaţia lor patrimonială, precum şi a existenţei şi corectitudinii documentelor justificative prezentate. Aceasta nu este convinsă de teza reclamantului conform căreia în speţă existau probleme legate de credibilitate, care necesită o dezbatere privind elementele de probă sau o audiere în contradictoriu a martorilor, şi consideră relevant argumentul Guvernului conform căruia toate aspectele de fapt şi de drept care ar putea să fie puse în discuţie în speţă puteau fi examinate şi soluţionate în mod corespunzător pe baza observaţiilor scrise prezentate de părţi. În plus, Curtea observă că persoanei în cauză nu i s-a refuzat posibilitatea de a solicita programarea unui termen, deşi era de competenţa instanţelor să se pronunţe cu privire la chestiunea stabilirii dacă o astfel de măsură era necesară, şi că instanţa administrativă şi-a motivat refuzul de a considera astfel. Aceasta observă, de asemenea, că suma disputată era minoră. Având în vedere că persoanei în cauză i s-a oferit de nenumărate ori posibilitatea de a-şi prezenta în scris mijloacele de apărare şi de a răspunde la concluziile autorităţilor fiscale, Curtea consideră că au fost îndeplinite cerinţele de echitate şi că, ţinând seama de circumstanţele specifice cauzei, acestea nu necesitau programarea unui termen.
Concluzie: neîncălcare (14 voturi la 3).
Full & Egal Universal Law Academy