© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2013. Această traducere a fost efectuată de către Grefa Curţii şi nu obligă Curtea. Pentru mai multe informaţii, a se vedea referinţele cu privire la drepturile de autor de la sfârşitul prezentului document.
© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2013. This translation was prepared by the Court’s Registry and does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.
© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2013. La présente traduction a été effectuée par le greffe de la Cour et ne lie pas la Cour. Pour plus de renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.
Konstas c. Greciei – 53466/07
Hotărâre din 24.5.2011 [Secţia I]
Articolul 6
Articolul 6-2
Prezumţia de nevinovăţie
Declarații ale miniștrilor în fața Parlamentului privind o personalitate care a fost condamnată în prima instanță, dar care declarase apel : încălcare
În fapt - Reclamantul a fost profesor la Universitatea Panteion din Atena, şi rectorul acesteia în perioada 1990-1995. În 1996, el a fost numit ministru interimar al Presei şi apoi, între 1997 și 1999, ministru plenipotențiar al Greciei la Consiliul Europei. În 1998, s-au început urmăriri penale împotriva mai multor membri ai corpului didactic al acestei universități care au ocupat funcțiile de rector sau prorector în perioada 1992 și 1998. În 2007, Curtea de Jurați din Atena a condamnat reclamantul, împreună cu alte nouă persoane, la paisprezece ani de închisoare pentru delapidarea fondurilor publice, fraudă împotriva statului şi declaraţii false. Reclamantul a făcut imediat apel şi executarea pedepsei sale a fost suspendată. Cinci zile mai târziu, în timpul unei dezbateri în Parlament, ministrul adjunct al Finanţelor a făcut referire la procesul în cauză şi, adresându-se deputaţilor partidului socialist, a criticat «escrocii din Panteion», întrebându-i «Nu voi i-aţi desemnat în funcţia de miniştri interimar de presă, miniştri plenipotenţiari pe lângă Consiliul Europei, atunci când scandalurile privind Panteion au început să fie cunoscute?», şi apoi a adăugat «voi vă furaţi şi între voi». În iulie 2007, la fel în timpul unei dezbateri parlamentare, prim-ministru făcea referire la acest caz afirmând că a fost «un scandal fără precedent de delapidare deliberată şi planificată a 8 milioane de euro în beneficiul persoanelor care au fost implicate, în detrimentul universităţii Panteion». În februarie 2008, ministrul Justiţiei a declarat în faţa Parlamentului, adresându-se opoziţiei: «Vă reamintesc scandalul Panteion. Justiţia greacă a condamnat cu îndrăzneală şi curaj pe toţi cei pe care voi i-aţi protejat tot acest timp».
Cauza penală este încă pe rolul curţii de apel din Atena.
În drept – Articolul 6 § 2
• Admisibilitatea – Recursul fondat pe articolul 57 din codul civil, care prevede posibilitatea acordării unei compensaţii în caz de atingere adusă personalităţii, nu este de natură să remedieze pe deplin încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, care constituie o garanţie procedurală, fiind unul dintre elementele procesului echitabil.
• Fondul – Exprimările litigioase au avut loc după condamnarea reclamantului în primă instanţă şi în timp ce apelul său era pendinte. Or, prezumţia de nevinovăţie nu încetează să se aplice în apel, din cauza faptului că procedura în primă instanţă a dus la condamnarea reclamantului. O astfel de concluzie ar fi contrară rolului procedurii în apel, în cadrul căreia judecătorul competent este obligat să examineze, în fapt şi în drept, decizia primei instanțe. Prezumţia de nevinovăţie ar fi astfel inaplicabilă într-o procedură prin care apelantul solicită o rejudecare a cazului său şi vizează anularea condamnării sale anterioare. Cu toate acestea, articolul 6 § 2 nu împiedică autorităţile competente de a face referire la o condamnare pronunţată în primă instanţă, în timp ce procedura continuă în apel, însa o astfel de referinţă trebuie să fie făcută cu rezerva adecvată, impusă de respectarea prezumţiei de nevinovăţie. Având în vedere implicarea reclamantului în acest caz mediatizat, în special în Grecia, şi ţinând cont de statutul şi funcţiile ocupate în trecut de acesta, remarcile miniştrilor referitoare la el erau destul de explicite pentru a-l face identificabil.
i. Referitor la remarcile primului-ministru: utilizând termenii «scandal fără precedent», primul-ministru nu a făcut decât o referinţă generală la obiectul cauzei, care nu poate fi asimilată unei tentative de anticipare a hotărârii curţii de apel.
Concluzie : neîncălcare (unanimitate).
ii. Referitor la remarcile ministrului adjunct al Finanţelor şi ale ministrului Justiţiei: în ceea ce priveşte cuvintele neechivoce ale ministrului adjunct al Finanţelor («escroci», «voi vă furaţi chiar între voi»), ele au fost, în schimb, susceptibile de a face publicul să creadă în vinovăţia definitivă a reclamantului şi păreau să anticipeze hotărârea curţii de apel. Referitor la comentariile ministrului Justiţiei, conform cărora justiţia greacă a condamnat «cu îndrăzneală şi curaj» persoanele implicate în acest caz, erau susceptibile de a da impresia că ministrul era mulţumit de condamnarea reclamantului în primă instanţa şi incita curtea de apel în a confirma această hotărâre. Având în vedere mai ales funcţia specială a ministrului Justiţiei, întruchipând autoritatea politică sub auspiciile căreia stă buna funcţionare a instanțelor, termenii pe care el i-a folosit păreau să prejudece hotărârea curţii de apel. Contrar a ceea ce susţine guvernul grec, trecerea timpului între momentul în care s-au făcut aceste comentarii şi hotărârea viitoare a curţii de apel, nu este un element esenţial pentru a determina dacă a fost încălcată sau nu prezumţia de nevinovăţie. Acceptarea acestui argument ar echivala cu o concluzie nerezonabilă, şi anume că, cu cât durata procedurii penale este excesivă, cu atât încălcarea prezumţiei de nevinovăţie într-un stadiu anterior al aceleiaşi proceduri, poate fi minimizata. În final, observaţiile făcute de ministrul adjunct al Finanţelor şi de ministrul Justiţiei, au depăşit cu mult simpla referinţă la condamnarea în primă instanţă a reclamantului. Curtea acordă o atenţie deosebită faptului că aceste remarci au fost făcute de către politicieni de rang înalt şi chiar, în cazul ministrului de Justiţie, de o autoritate care trebuia, din cauza poziţiei sale, să manifeste reţinere specială în comentarea deciziilor judiciare.
Concluzie : încălcare (unanimitate).
Curtea constată de asemenea încălcarea articolului 13 din Convenţie.
Articolul 41: 12 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2013.
Limbile oficiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului sunt engleza și franceza. Această traducere a fost efectuată de către Grefa Curţii. Ea nu obligă Curtea, care, de altfel, nu își asumă nicio responsabilitate pentru calitatea acesteia. Ea poate fi descărcată din baza de date a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului HUDOC () sau din orice altă bază de date căreia HUDOC i-a transmis acest document. Traducerea poate fi reprodusă în scopuri necomerciale cu condiția ca titlul cauzei să fie citat în întregime împreună cu indicația de mai sus privind drepturile de autor. Orice persoană care intenționează să utilizeze fragmente din prezenta traducere în scopuri comerciale este rugată să contacteze adresa următoare: publishing@.
© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2013.
The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was prepared by the Court’s Registry. It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be downloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights () or from any other database with which the Court has shared it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact publishing@.
© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2013.
Les langues officielles de la Cour européenne des droits de l’homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée par le greffe de la Cour. Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut être téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme (), ou de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut être reproduite à des fins non commerciales, sous réserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante : publishing@.
Full & Egal Universal Law Academy