CASE OF KURIĆ AND OTHERS v. SLOVENIA - [Romanian Translation] summary by the COE Human Rights Trust Fund

Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi

Karar Metni

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2014. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Ea nu obligă în niciun fel Curtea. Pentru mai multe informaţii, a se vedea referinţele cu privire la drepturile de autor de la sfârşitul acestui document.

© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2014. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.

© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2014. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.

Notă de informare privind jurisprudența Curții nr. 172

martie 2014

__________________________________________________________________

Kurić și alții împotriva Sloveniei (satisfacție echitabilă) [GC] - 26828/06

Hotărârea din 12.3.2014 [GC]

Articolul 41

Satisfacție echitabilă

Sume acordate pentru prejudiciul material suportat de reclamanți ca urmare a radierii lor din Registrul rezidenților permanenți

Articolul 46

Hotărâre pilot

Măsuri generale

Statul pârât trebuie să introducă și să pună în aplicare un sistem ad-hoc de despăgubire la nivel intern

În fapt - Într-o hotărâre pronunțată la 26 iunie 2012 („hotărârea principală”), Marea Cameră a statuat, în unanimitate, că a existat o încălcare a articolului 8 și a articolului 13 din Convenție, determinată în principal de eșecul prelungit al autorităților slovene de a reglementa statutul de rezident al reclamanților în urma „radierii” lor ilicite din Registrul rezidenților permanenți și de a le oferi despăgubiri adecvate. Ca urmare, nu numai reclamanții din prezenta cauză, ci un număr mare de alte persoane a fost și este în continuare afectat de această măsură. Curtea a decis să aplice procedura hotărârii-pilot în temeiul articolului 46 din Convenție și a articolului 61 din Regulamentul Curții și a obligat statul pârât să prevadă, ca o măsură cu caracter general, un sistem ad-hoc de despăgubire la nivel intern, în termen de un an de la pronunțarea hotărârii principale.

În drept - Articolul 41: Marea Cameră a subliniat faptul că cei șase reclamanți, care nu aveau niciun document de identitate sloven, au fost lăsaţi, ca urmare a „radierii” acestora, într-un vid juridic, și, prin urmare, într-o situație de vulnerabilitate, de incertitudine juridică și de insecuritate pentru o perioadă lungă de timp. Pierderea statutului lor juridic ca urmare a „radierii” a determinat consecințe materiale semnificative. Având în vedere că reclamanții au fost „radiaţi” fără notificare prealabilă și au aflat de situația lor doar incidental, a existat o legătură de cauzalitate complexă între măsura ilegală și prejudiciul material suferit.

În consecință, Curtea a examinat dreptul reclamanților la satisfacție echitabilă cu titlu de prejudiciu material sub două aspecte. Pentru a compensa veniturile nerealizate în trecut, a acordat o sumă pentru alocaţiile sociale (pentru fiecare reclamant) și pentru alocaţiile pentru copii (pentru doi dintre reclamanţi). Nu s-a acordat nicio sumă în ceea ce privește ajutorul pentru locuințe, deoarece legislația națională în vigoare din 2003 a condiționat plata ajutorului de deținerea cetățeniei slovene, iar reclamanții nu au reușit să dovedească faptul că ar fi îndeplinit condițiile prevăzute de legislația anterioară. În ceea ce privește cea de-a doua categorie de prejudiciu material – veniturile nerealizate pentru viitor – nu s-a acordat nicio sumă în ceea ce privește drepturile de pensie, deoarece admiterea pretențiilor reclamanților cu privire la indemnizațiile sociale exclud orice cerere în acest sens.

Articolul 46: Curtea a notat că Guvernul pârât nu a reușit să înființeze un sistem ad-hoc de despăgubire la nivel intern, în termen de un an de la data pronunțării hotărârii principale. Cu toate acestea, Guvernul nu a contestat necesitatea unor măsuri generale la nivel național. În acest context, Marea Cameră a avut în vedere faptul că Legea cu privire la crearea unui sistem ad-hoc de despăgubire la nivel intern va deveni aplicabilă începând cu 18 iunie 2014. Aceasta va prevedea despăgubiri pe baza unei sume forfetare pentru în fiecare lună de la „radiere”, precum și posibilitatea de a pretinde despăgubiri suplimentare. Această soluție pare a fi adecvată.

În cele din urmă, în contextul unor încălcări sistemice, structurale sau similare, potenţialul aflux de cauze ulterioare a fost considerat, de asemenea, ca un aspect important în ceea ce privește prevenirea acumulării de cauze repetitive. Mai mult decât atât, există în prezent aproximativ 65 de cauze cu mai mult de 1,000 de reclamanţi, pendinte în fața Curții. Prin urmare, s-a hotărât că examinarea celorlalte cauze similare trebuie suspendată până la adoptarea măsurilor de remediere în cauză.

(A se vedea Kurić și alții împotriva Sloveniei [GC], 26828/06, 26 iunie 2012, Nota de informare nr. 153)

Apăsați aici pentru a accesa Notele de informare privind jurisprudența Curții

Limbile oficiale ale Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt engleza şi franceza. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Ea nu obligă în niciun fel Curtea, care, de altfel, nu îşi asumă răspunderea pentru calitatea acesteia. Traducerea poate fi descărcată din baza de date HUDOC a Curţii Europene a Drepturilor Omului () sau din oricare altă bază de date în care Curtea a făcut această traducere disponibilă. Traducerea poate fi reprodusă în scop necomercial, condiţia fiind ca titlul cauzei să fie citat în întregime, împreună cu referirea la dreptul de autor menţionat anterior şi la Fondul Fiduciar pentru Drepturile Omului. Dacă intenţionaţi să folosiţi vreun fragment din această traducere în scop comercial, vă rugăm să contactaţi publishing@.

The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be douwloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights () or from any other database with which the Court has share it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact publishing@.

Les langues officielles de la Cour Européenne des Droits de l’Homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut étre téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme () où de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut etre reproduite à des fins non commerciales, sous reserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante: publishing@.

Full & Egal Universal Law Academy