©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul al Institutului European din România” (www.ier.ro). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support European Institute of Romania (www.ier.ro). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Labita împotriva Italiei (MC) - 26772/95
Hotărârea din 06.04.2000
Art. 5 § 1: Arestare sau detenţie legalã
Eliberare tardivă după achitare: încălcare
Art. 5 § 3: Durata arestării preventive
Arestare preventivă cu o durată de 2 ani şi 7 luni: încălcare
În fapt – Reclamantul a fost arestat în aprilie 1992, căci era suspectat de apartenenţă la mafie, pe baza declaraţiilor necoroborate ale unui fost mafiot (pentito), martor indirect. Reclamantul a fost achitat în noiembrie 1994, dar întrucât nu a fost adus la închisoare decât după miezul nopţii, angajatul de la biroul de înregistrări era absent şi nu a putut fi eliberat decât a doua zi dimineaţă. După achitarea reclamantului, măsuri de siguranţă ordonate în timpul arestului, au fost aplicate timp de 3 ani (interdicţia de a ieşi între orele 20 şi 6, interdicţia de părăsire a domiciliului fără a informa autorităţile tutelare, obligaţia de a se prezenta în fiecare săptămână la poliţie, interdicţia de a frecventa barurile sau reuniunile publice sau de a se asocia cu persoane care au avut antecedente penale) şi a fost consemnat la domiciliu. Tentativele sale de a obţine anularea acestor măsuri au fost respinse, pe motiv că dacă probele erau insuficiente pentru a-l condamna, erau suficiente pentru a justifica măsurile de siguranţă. Aceste măsuri l-au lipsit pe reclamant şi de dreptul său de vot. În ianuarie 1998, a obţinut 64 milioane de lire ca reparaţie pentru arestarea sa „injustă”.
În drept – Art. 5 § 3: Acordarea unei reparaţii pentru detenţie „injustă” nu înseamnă că aceasta nu a fost conformă cerinţelor art.5, iar dacă este adevărat că durata detenţiei a fost luată în considerare pentru a calcula cuantumul reparaţiei, nu s-a recunoscut în mod implicit sau explicit, caracterul său excesiv. Reclamantul poate deci să pretindă că este victimă. Detenţia sa a durat aproape 2 ani şi 7 luni (până la data achitării şi nu data eliberării). Chiar dacă declaraţiile „foştilor mafioţi” reprezintă un instrument foarte important în lupta împotriva mafiei, riscul ca o persoană să fie pusă sub acuzare şi arestată în temeiul unor acuzaţii neverificate nu trebuie să fie subestimat. Declaraţiile acestora trebuie deci coroborate, iar mărturiile indirecte trebuie să fie confirmate de elemente obiective, mai ales când este vorba despre prelungirea detenţiei, căci astfel de declaraţii îşi pierd din pertinenţă de-a lungul timpului. Întrucât reclamantul a fost achitat din lipsă de alte probe, erau necesare motive convingătoare pentru a justifica detenţia sa îndelungată. Celelalte motive invocate de instanţe (risc de presiune asupra martorilor şi de alterare a probelor, pericolul pe care îl reprezintă acuzatul, complexitatea cauzei şi necesităţile impuse de cercetarea judecătorească) erau, cel puţin la început, plauzibile, dar deciziile se refereau la toate persoanele lipsite de libertate şi nu dezvăluiau niciun considerent susceptibil de a demonstra fundamentul riscurilor evocate şi nu stabileau că reclamantul reprezenta un pericol. Ele nu ţineau cont de faptul că acuzaţiile împotriva reclamantului se bazau pe elemente, care de-a lungul timpului, îşi pierdeau din relevanţă în loc să o întărească. Prin urmare, motivele nu erau suficiente pentru a justifica menţinerea în arest.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Art. 5 § 1: Dacă un anumit termen pentru executarea unei hotărâri de punere în libertate este adesea inevitabil, întârzierea în eliberarea reclamantului nu a fost provocată decât parţial de necesitatea de a îndeplini formalităţile administrative, din cauza absenţei funcţionarului de la biroul de înregistrare. În aceste circumstanţe, menţinerea în arest a reclamantului după întoarcerea sa la închisoare nu constituia un început de executare a ordinului de eliberare şi nu este prevăzut de nici unul dintre paragrafele art. 5 § 1.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Full & Egal Universal Law Academy