© Traducerea şi permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curţii.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
Lekić v. Slovenia - 36480/07
Hotărârea din 14.2.2017 [Secţia a IV-a]
Articolul 1 din Protocolul nr. 1
Articolul 1 para. 1 din Protocolul nr. 1
Liniştita posesie a bunurilor
Anularea participaţiei şi răspunderea personală pentru datoriile companiei, după ce aceasta a fost radiată din registru pentru nerespectarea cerinţelor legale: nicio încălcare
În fapt – Reclamantul este un acţionar minoritar şi fost administrator al unei companii care a fost radiată din registrul companiilor, în baza Legii operaţiunilor financiare ale companiilor (FOCA), după o îndelungată perioadă de insolvenţă şi inactivitate. Ca rezultat al radierii, participaţia reclamantului la societate a fost anulată şi, ca membru activ al companiei, acesta a devenit răspunzător personal (în comun şi în solidar cu alţi membri activi) pentru datoriile companiei. El a plătit mai mult de 30,000 EUR din activele proprii pentru a-l despăgubi pe creditorul principal al companiei.
În procedurile din faţa Curţii, reclamantul s-a plâns, inter alia, că a fost încălcat dreptul său la liniştita posesie a bunurilor sale, date fiind dispoziţiile articolului 1 din Protocolul nr. 1.
În drept – Articolul 1 din Protocolul nr. 1
(a) Cu privire la aplicabilitate – Au fost puse două întrebări legate de aplicabilitatea articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazul reclamantului: (i) dacă se putea considera că măsurile referitoare la companie afectau în mod direct drepturile reclamantului ca acţionar şi (ii) dacă participaţia reclamantului, care avea o valoare economică discutabilă, dată fiind starea de insolvenţă a companiei, putea fi considerată, totuşi, un “bun”.
Cu referire la prima întrebare – dacă reclamatul a fost afectat în mod direct – dizolvarea companiei a presupus anularea acţiunilor sale şi intervenirea răspunderii personale pentru datoriile companiei. Dizolvarea a avut, aşadar, consecinţe care au afectat interesele financiare ale reclamantului în calitate de fost membru al companiei şi au fost, prin urmare, decisive pentru drepturile sale individuale.
Cu referire la caracterul de “bun” al participaţiei, proprietatea unor acţiuni presupunea existenţa unor drepturi corespunzătoare accesorii la dreptul de a împărţi acţiunile companiei în eventualitatea unei lichidări. Acestea includeau dreptul de vot şi dreptul de a influenţa conduita companiei. Prin urmare, deşi în perioada dintre încetarea activităţilor companiei şi radierea din registru reclamantul nu putuse avea un beneficiu pecuniar de la aceasta. el mai era îndreptăţit să exercite o serie de drepturi care îi permiteau, atât lui, cât şi altor membri ai companiei, să se angajeze în activităţi comerciale, care aveau un caracter pecuniar.
Articolul 1 din Protocolul nr. 1 fusese, aşadar, incident.
(b) Cu privire la respectarea acestui articol – Radierea avusese implicaţii juridice complexe şi diferite care nu puteau fi încadrate cu uşurinţă într-o anumită categorie, în baza articolului 1 din Protocolul nr. 1. Cazul va fi examinat, aşadar, în lumina regulii generale care enunţă principiul liniştitei posesii a proprietăţii, stabilită în această dispoziţie.
Legislaţia naţională, aşa cum a fost interpretată aceasta de către Curtea Constituţională cu referire la posibilitatea răspunderii personale a membrilor companiei, fusese accesibilă şi previzibilă, astfel încât ingerinţa contestată avea o bază legală suficientă în dreptul sloven. Legislaţia a constituit o încercare de a readuce stabilitatea pe piaţa economică şi nu existase niciun motiv de îndoială că această abordare privind asigurarea unei mai bune funcţionări a pieţei urmărise “interesul public”.
Cu privire la proporţionalitatea ingerinţei, măsura radierii companiei din registru nu reprezentase o sarcină individuală excesivă pentru reclamant. Ignorarea de către companie a legii privind companiile şi a principiilor bunei guvernanţe corporatiste, care se manifestase prin (a) capitalizarea necorespunzătoare, (b) nerespectarea legii şi a bunelor practici din domeniul afacerilor, (c) starea prelungită de insolvenţă, şi (d) inactivitatea managementului companiei, a justificat un răspuns puternic din partea autorităţilor, inclusiv impunerea răspunderii personale în cazul oricărui membru despre care avea să se constate că este responsabil pentru neregulile din funcţionarea companiei. Mai mult, neregulile putea fi atribuite, în mare măsură, reclamantului însuşi, de vreme ce acesta fusese angajat de către companie de mai mult de patru ani şi era implicat în managementul acesteia, întâi ca director interimar, apoi ca director general. Constatarea tribunalelor naţionale potrivit cărora reclamantul fusese un membru activ al companiei şi, deci, purta răspundere pentru plata datoriilor ei fusese rezonabilă.
Concluzie: nicio încălcare (unanimitate).
Full & Egal Universal Law Academy