©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul al Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
M.A. împotriva Ciprului – 41872/10
Hotărârea din 23.07.2013
Art. 5 § 1: Lipsirea de libertate
Transferul şi menţinerea la sediul poliţiei al unui grup de imigranţi, în vederea identificării şi expulzării rezidenţilor ilegali: încălcare
În fapt - După ce a fugit din Siria în 2005, reclamantul, resortisant sirian de origine kurdă a cerut azil în Cipru, cerere care i-a fost refuzată. Dosarul său a fost redeschis de serviciul responsabil cu cererile de azil în 2008, datorită noilor informaţii. În 2010, în timp ce procedura de acordare a azilului, care fusese redeschisă, era încă în desfăşurare, reclamantul a participat la o manifestaţie permanentă organizată pentru a protesta împotriva politicii de azil a Guvernului. Autorităţile au decis să îi mute pe manifestanţi, susţinând că acele condiţii erau insalubre, că foloseau în mod ilegal curentul electric şi că primiseră plângeri de la cetăţeni. Într-o zi din luna iunie 2010, la primele ore ale dimineţii, 250 de poliţişti au sosit în tabără pentru a-i muta pe manifestanţi, care au fost escortaţi la autobuze şi au fost duşi la un post de poliţie pentru a le fi verificată situaţia în calitate de cetăţeni străini. Cei care au fost identificaţi ca fiind refugiaţi sau solicitanţi de azil în mod legal, au primit permisiunea de a pleca. Cei a căror şedere în ţară era ilegală au fost trimişi în centre de detenţie, în aşteptarea expulzării. Douăzeci şi doi de manifestanţi au fost expulzaţi în aceeaşi zi, iar alţi patruzeci şi patru, dintre care şi reclamantul, au fost acuzaţi de şedere ilegală şi au fost trimişi în centre de detenţie din Cipru. Considerând că şederea reclamantului în ţară era ilegală, autorităţile au luat măsuri de expulzare şi de arestare împotriva sa, deşi procedura de solicitare a azilului era în curs de desfăşurare. A doua zi, reclamantul şi alte 43 de persoane de origine kurdă au cerut Curţii europene să ia o măsură provizorie în temeiul art. 39 din Regulamentul său. Curtea a cerut Guvernului cipriot să nu expulzeze persoanele în cauză până când nu primeşte şi examinează toate documentele privitoare la cererile lor. În august 2010, invocând motive de ordin public, ministrul de Interne l-a declarat pe reclamant ca fiind în situaţie de şedere ilegală. Acesta şi-a întemeiat decizia pe informaţiile conform cărora reclamantul ar fi primit bani de la potenţiali imigranţi kurzi în schimbul unui permis de şedere şi de muncă în Cipru. Au fost luate noi măsuri de de expulzare şi de arestare, iar cele anterioare au fost anulate. Măsura preventivă luată în temeiul art. 39 cu privire la reclamant, a fost examinată de Curtea europeană în septembrie 2010 şi a fost menţinută. Reclamantul a iniţiat o procedură habeas corpus înaintea instanţelor cipriote pentru a se plânge de arestarea sa. În cele din urmă, în 2012, recursul său înaintea Curţii Supreme a fost respins, întrucât între timp, i se acordase statutul de refugiat.
În drept – Art. 5 § 1: În sensul aprecierii legalităţii detenţiei reclamantului, Curtea a identificat trei perioade diferite.
În primul rând, în ceea ce priveşte transferul reclamantului la postul de poliţie, poliţiştii nu le-au dat de ales manifestanţilor, iar aceştia au fost nevoiţi să urce în vehicule şi să rămână la postul de poliţie. Având în vedere caracterul coercitiv, amploarea şi scopul acestei operaţiuni a poliţiei, mai ales prin prisma faptului că a fost organizată în zori, Curtea a reţinut existenţa unei lipsiri de libertate de facto. Cât despre temeiul legal al acestei lipsiri de libertate, Guvernul a invocat puterile şi îndatoririle legale ale poliţiei de a face arestări, de a menţine ordinea publică şi de a reglementa circulaţia. Cu toate acestea, Guvernul nu a susţinut că una dintre aceste atribuţii fusese exercitată pentru arestarea reclamantului. Este evident că operaţiunea avea şi scopul de a identifica manifestanţii în situaţie de şedere ilegală, în vederea expulzării lor. Autorităţile au considerat că era imposibil să realizeze o verificare eficientă la faţa locului fără a provoca reacţii violente şi de aceea i-au dus pe manifestanţi la postul de poliţie. Desigur, Curtea este la curent cu situaţia dificilă în care se găseau autorităţile cipriote, dar consideră că această situaţie nu putea justifica adoptarea unor măsuri care au dus la o lipsire de libertate fără niciun temei legal clar. Lipsirea de libertate a reclamantului în această perioadă, era deci contrară art. 5 § 1.
În al doilea rând, Curtea consideră ilegală detenţia reclamantului în temeiul măsurilor de expulzare şi reţinere luate în iunie 2010, aceste hotărâri fiind luate în mod greşit, într-o perioadă în care reclamantul se afla în situaţie de şedere legală în Cipru, având în vedere că cererea sa de azil era în curs de reexaminare.
În fine, procedura prevăzută de lege nu a fost respectată în cazul detenţiei reclamantului din luna august 2010 până la eliberarea sa în mai 2011, persoana în cauză nefiind înştiinţată cu privire la noile măsuri de expulzare şi reţinere, conform legislaţiei interne.
În ansamblu, toată perioada de detenţie a reclamantului, şi anume din iunie 2010 până în mai 2011, era contrară art. 5 § 1.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Full & Egal Universal Law Academy