© Traducerea şi permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curţii.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
Mamatas și alții Others v. Greece - 63066/14, 64297/14 and 66106/14
Judgment 21.7.2016 [Section I]
Articolul 1 din Protocolul nr. 1
Articolul 1 para. 1 din Protocolul nr. 1
Posesia nestingherită a bunurilor
Reeșalonarea datoriei naționale care implică scăderea valorii nominale a obligațiunilor fără consimțământul investitorilor privați: nicio încălcare
În fapt – La sfârşitul lui iunie 2011, perioadă în care a atins apogeul criza datoriilor greceşti, investitorii instituţionali internaţionali care împrumutaseră statul grec cu sume mai mari decât capacitatea sa de rambursare şi-au recunoscut partea de răspundere ce le revenea. Astfel, aceştia au renunţat la rambursarea totală şi au negociat cu statul o reducere consensuală a creanţelor lor. Autorităţile au dat asigurări la acel moment că această procedură nu viza deţinătorii de obligaţii persoane fizice. Totuşi, odată cu intrarea în vigoare a unei legi, cei din urmă, printre care şi reclamanţii, au fost supuşi, împotriva voinţei lor şi fără a participa la negocierile dintre stat şi investitorii internaţionali, la o procedură de schimb al titlurilor lor cu altele emise de către stat, de o valoare mai mică, pentru a reduce cuantumul datoriei publice greceşti.
În drept – Articolul 1 din Protocolul nr. 1: Deţinătorii de obligaţii împotriva statului grec aveau, în baza legii şi a scadenţei titlurilor lor, o creanţă pecuniară împotriva statului într-un cuantum echivalent cu valoarea nominală a obligaţiilor lor. Aşadar, aceştia puteau susţine că au o „speranţă legitimă” de a-şi concretiza creanţele potrivit legii şi beneficiau, deci, de un „bun” – de un drept de a beneficia de garanţiile acelei dispoziţii.
Adoptarea noii legislații a avut drept consecinţă un acord care includea activarea clauzelor de acţiune colectivă, acord încheiat între stat şi deţinătorii de obligaţii, în baza căruia deciziile trebuiau luate prin majoritate calificată. Acordul modifica condiţiile care guvernau obligaţiile, diminuând inclusiv valoarea lor nominală. Aceste condiţii erau aplicabile şi în cazul deţinătorilor minoritari, incluzându-i pe reclamanţi.
Participarea prin mandat a reclamanţilor la acest proces şi modificarea titlurilor selecţionate au echivalat cu o ingerinţă în dreptul lor la protecţia proprietăţii. Aceasta fusese prevăzută de o lege accesibilă, iar consecinţele unui posibil refuz al reclamanţilor erau previzibile.
Pe parcursul perioadei de criză politică, economică şi socială gravă prin care a trecut, statul reclamat a putut întreprinde în mod legitim măsurile în discuţie, în vederea atingerii scopurilor menţinerii stabilităţii economice şi a restructurării datoriilor, în interesul general al comunităţii. În consecință, de vreme ce operaţiunea de schimb a condus la reducerea datoriei greceşti, ingerinţa contestată a urmărit realizarea unui interes public.
Reclamanţii şi-au văzut titlurile anulate şi înlocuite cu altele noi, fapt care constituise o pierdere de capital de 53,5%. Această pierdere, substanţială la prima vedere, nu era una semnificativă în măsura în care putea fi asimilată unei stingeri sau unei retribuţii legale insignifiante a creanţelor reclamanţilor împotriva statului.
Punctul de referinţă pentru aprecierea gravităţii pierderii suferite de către reclamanţi nu putea fi cuantumul a ceea ce aceştia sperau să ridice la momentul în care obligaţiile lor ar fi ajuns la scadenţă. Valoarea nominală a unei obligaţii nu reprezenta valoarea de piaţă veritabilă la data la care statul a adoptat reglementarea contestată. Această valoare fusese déjà afectată, fără niciun dubiu, prin reducerea ratei de creditare de către stat, fapt care lăsase să se înţeleagă că, în august 2015, statul nu fusese în măsură să-şi onoreze obligaţiile care decurgeau din clauzele contractuale incluse în titlurile vechi, adică înainte de adoptarea noii legislații.
La data emiterii vechilor titluri deţinute de către reclamanţi, nici aceste instrumente, nici dreptul grec nu prevedeau posibilitatea de implementare a clauzelor de acţiune colectivă. Totuși, aceste clauze erau unele comune în practica pieţelor de capital internaţionale şi fuseseră incluse în toate titlurile de datorie publică ale statelor membre ale zonei euro cu durată mai mare de un an. Mai mult, dacă ar fi trebuit asigurat consensul tuturor deţinătorilor cu privire la proiectul de restructurare a datoriei greceşti sau limitată operaţia doar la cei care au consimţit, acest proiect ar fi eşuat.
Clauzele de acţiune colectivă au constituit o măsură oportună şi necesară pentru reducerea datoriei publice greceşti şi pentru prevenirea încetării plăţilor de către statul reclamat. Mai mult, o investiţie în obligaţii nu putea fi lipsită de riscuri. În plus, Tribunalul Uniunii Europene a respins un recurs introdus împotriva Băncii Centrale Europene de către 200 de cetățeni italieni, deţinători de obligaţii împotriva statului grec.
Astfel, adoptând măsurile contestate, Grecia nu a perturbat echilibrul corect dintre interesul general şi protecţia dreptului de proprietate al reclamanţilor şi nu a supus acest drept unei sarcini individuale excesive.
Având în vedere aceste considerente și dată fiind marja largă de apreciere de care se bucură statele contractante în acest domeniu, măsurile în cauză nu pot fi considerate disproporţionate raportat la scopul lor legitim.
Concluzie: nicio încălcare (unanimitate).
De asemenea, Curtea a reţinut în unanimitate lipsa vreunei încălcări a articolului 14 din Convenţie coroborat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1, pentru că procedura schimbării titlurilor reclamanţilor nu le-a încălcat dreptul de a nu fi discriminaţi în exercitarea dreptului lor protejat de articolul 1 din Protocolul nr. 1.
(Vezi, de asemenea, Malysh şi alţii v. Rusia, 30280/03, 11 februarie 2010; Lobanov v. Rusia, 15578/03, 2 December 2010; și Broniowski v. Polonia [MC], 31443/96, 28 septembrie 2005, Nota informativă 65)
Full & Egal Universal Law Academy