©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul al Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Mamatkoulov şi Askarov împotriva Turciei (MC) - 46827/99
Hotărârea din 4.02.2005 (MC)
Art. 6
Art. 6 § 1
Proces echitabil
Extrădare către Republica Uzbekistan în pofida măsurii provizorii indicate de Curte în temeiul art. 39 din Regulament: neîncălcare
În fapt – Reclamanţii sunt doi resortisanţi uzbeci, membri ai partidului de opoziţie din Uzbekistan. Aceştia au fost arestaţi în Turcia de poliţia de frontieră, pe baza mandatelor de arestare internaţionale emise pe numele lor. Aceştia erau bănuiţi de comiterea unor acte de terorism în ţara lor de origine. Republica Uzbekistan a solicitat extrădarea reclamanţilor. Autorităţile turce au acceptat. Acţiunile în justiţie formulate de reclamanţi au fost respinse. Aceştia precizau, în special, că riscă să sufere rele tratamente în caz de extrădare. Curtea de la Strasbourg a indicat guvernului turc, ca măsură provizorie în temeiul art. 39 din Regulament, să nu dea curs extrădării până la data examinării cauzei. Anterior datei respective, autorităţile turce au emis decretul de extrădare. Curtea de la Strasbourg a decis să prelungească măsura provizorie până la noi dispoziţii. Autorităţile turce nu s-au conformat măsurii indicate şi i-au predat pe reclamanţi autorităţilor uzbece; au informat apoi Curtea despre garanţiile obţinute înaintea extrădării, conform cărora reclamanţii nu vor fi torturaţi şi nici condamnaţi la pedeapsa capitală în ţara de extrădare. Reclamanţii au fost condamnaţi de instanţele uzbece pentru faptele de care erau acuzaţi la pedepse de 20 de ani şi, respectiv, 11 ani de închisoare. După extrădare, reprezentanţii reclamanţilor nu au putut intra în contact cu aceştia.
În drept – Art. 6 § 1: În caz de extrădare, trebuie evaluată existenţa unui risc de „denegare flagrantă de dreptate” în ţara de destinaţie, ca şi riscul de tratamente contrare art. 2 şi/sau art. 3, raportându-se cu prioritate la circumstanţele despre care statul contractant avea sau trebuia să aibă cunoştinţă în momentul extrădării. În cazul în care extrădarea este amânată ca urmare a unei indicaţii formulate de Curte în temeiul art. 39, riscul de denegare flagrantă de dreptate trebuie evaluat şi el în lumina informaţiilor de care dispune Curtea în momentul examinării cauzei. Reclamanţii au fost extrădaţi către Uzbekistan la data de 27 martie 1999. Chiar dacă, în lumina elementelor disponibile, ar fi putut exista la acea dată motive de îndoială cu privire la echitatea procesului îndreptat împotriva lor în statul de destinaţie, nu există suficiente elemente care să arate că eventualele nereguli ale procesului riscau să constituie o „denegare flagrantă de dreptate”. Nerespectarea de către Turcia a indicaţiei date de Curte în temeiul art. 39 din Regulament, care a împiedicat-o pe aceasta din urmă să examineze existenţa unui risc real de denegare flagrantă de dreptate în lumina informaţiilor suplimentare, este examinată în temeiul art. 34. Prin urmare, nu poate fi constatată nicio încălcare a art. 6 § 1.
Concluzie: neîncălcare (treisprezece voturi la patru).
Full & Egal Universal Law Academy