©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul al Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Mangouras împotriva Spaniei (MC) - 12050/04
Hotărârea din 28.09.2010
Art. 5 § 3: Garanţie care să asigure prezenţa la şedinţa de judecată – Eliberat în timpul procedurii
Cuantumul ridicat al cauţiunii stabilite în cazul unui căpitan de vas responsabil de poluare maritimă: neîncălcare
În fapt – Reclamantul, de naţionalitate greacă, era căpitanul vasului Prestige, care atunci când naviga în apropierea coastelor spaniole în 2002, a deversat în oceanul Atlantic 70 000 de tone de combustibil pe care le transporta în containerele sale, din cauza unei spărturi prin care pătrundea apă în coca navei. Deversarea încărcăturii a provocat o catastrofă ecologică, ale cărei efecte asupra faunei şi florei maritime s-au prelungit timp de mai multe luni şi s-au propagat până la coastele franceze.
A fost declanşată o anchetă penală, iar judecătorul de instrucţie a dispus arestarea preventivă a reclamantului, cu posibilitate de eliberare condiţionată la achitarea unei cauţiuni de 3 milioane de euro. Judecătorul de instrucţie a pus accentul pe atitudinea avută de reclamant, care putea antrena existenţa unei infracţiuni împotriva resurselor naturale şi a mediului înconjurător, precum şi a infracţiunii de nerespectare a autorităţilor administrative. Gravitatea acestor presupuse infracţiuni şi naţionalitatea străină a reclamantului, care nu avea relaţii speciale cu Spania, justificau, în opinia judecătorului, cuantumul ridicat al cauţiunii. Reclamantul a solicitat punerea sa în libertate şi cu titlu subsidiar, reducerea cauţiunii la 60 000 EUR, sumă pe care o considera adecvată situaţiei sale personale. Judecătorul de instrucţie a respins cererea, pe motiv că gravitatea presupuselor infracţiuni justifica menţinerea în arest preventiv. Fiind vorba despre cuantumul cauţiunii, şi-a reiterat argumentele enunţate anterior şi a precizat că prezenţa reclamantului la proces era esenţială pentru elucidarea faptelor care au survenit după apariţia scurgerii de apă în coca vaporului. Atât recursul de reforma, cât şi apelul reclamantului au fost respinse. Depunerea unei garanţii bancare corespunzătoare cuantumului cauţiunii cerute a fost consemnată de judecătorul de instrucţie, care a dispus în consecinţă şi în anumite condiţii, eliberarea provizorie a reclamantului. Recursul amparo pe care reclamantul l-a înaintat instanţei constituţionale pentru a contesta cuantumul cauţiunii a fost declarat inadmisibil.
Ulterior, autorităţile spaniole i-au permis reclamantului să se întoarcă în ţara de origine, unde locuieşte acum, sub responsabilitatea administraţiei greceşti de a asigura respectarea controlului periodic la care era supus reclamantul în Spania. Astfel, trebuie să se prezinte la fiecare 15 zile la comisariatul insulei sale natale sau la cel din Atena. Procedura penală cu privire la fond este încă în desfăşurare.
Printr-o hotărâre din 8 ianuarie 2009, o cameră a Curţii a constatat, în unanimitate, neîncălcarea art. 5 § 3.
În drept – Art. 5 § 3: Curtea reaminteşte că o cauţiune nu poate fi cerută atâta timp cât prevalează motive care justifică arestarea persoanei din cauză şi că autorităţile trebuie să se asigure că stabilesc o cauţiune potrivită şi că decid dacă menţinerea în arest a unei persoane acuzate rămâne sau nu indispensabilă. În plus, dacă cuantumul cauţiunii trebuie să fie stabilit în principiu, în funcţie de persoana din cauză şi de resursele sale, nu este totuşi nerezonabil, în anumite circumstanţe, să se ia în considerare amploarea prejudiciului imputat. Reclamantul a fost lipsit de libertate timp de 83 zile şi a fost eliberat ca urmare a depunerii unei garanţii bancare de 3 milioane de euro. Deşi cuantumul cauţiunii sale depăşea probabil resursele personale de care dispunea reclamantul, instanţele naţionale înţelegeau să ia în considerare, în afara situaţiei sale personale, gravitatea infracţiunii de care era acuzat, precum şi „mediul său profesional”. Prin urmare, Curtea trebuie să examineze dacă o astfel de abordare este conformă cu art. 5 § 3.
Din acest punct de vedere, Curtea consideră că trebuie luate în considerare noi realităţi în interpretarea cerinţelor art. 5 § 3, şi anume preocuparea legitimă şi în creştere cu privire la infracţiunile împotriva mediului înconjurător, precum şi o tendinţă de a recurge la dreptul penal ca mijloc de punere în aplicare a obligaţiilor de mediu impuse de dreptul european şi internaţional. Amintind că intensificarea apărării drepturilor omului implică în paralel o fermitate mai mare faţă de atingerile aduse valorilor fundamentale ale societăţilor democratice, Curtea consideră că nu este exclus ca mediul profesional al activităţii în cauză să trebuiască să fie luat în calcul la stabilirea cuantumului cauţiunii, pentru a-şi garanta eficienţa. Având în vedere caracterul excepţional al prezentei cauze şi pagubele enorme de mediu cauzate de o poluare maritimă de o rară amploare, nu este surprinzător faptul că autorităţile judecătoreşti au adaptat cuantumul cauţiunii la nivelul responsabilităţilor în cauză, în aşa fel încât responsabilii să nu aibă interesul de a se sustrage justiţiei, renunţând la cauţiune. Nu este sigur că o cauţiune care ia în considerare numai resursele reclamantului ar fi fost suficientă pentru a asigura înfăţişarea la şedinţă. De altfel, numai faptul că depunerea cauţiunii a fost efectuată de asigurătorul armatorului tinde să confirme că în mod justificat, instanţele spaniole au reţinut implicit, referindu-se la „mediul profesional” al reclamantului, că acesta avea legături cu persoane care puteau achita cauţiunea.
Astfel, instanţele spaniole au ţinut cont suficient de situaţia personală a reclamantului şi mai ales de statutul său de angajat al armatorului, de legăturile sale profesionale cu persoane care puteau achita cauţiunea, de naţionalitatea şi de domiciliul său, precum şi de lipsa unor legături cu Spania şi de vârsta lui. Având în vedere contextul deosebit al cauzei şi consecinţele de mediu şi economice catastrofale ale deversării încărcăturii, au fost luate în considerare în mod întemeiat gravitatea infracţiunilor în cauză şi amploarea prejudiciului imputat reclamantului.
Concluzie: neîncălcare (zece voturi la şapte).
Full & Egal Universal Law Academy