©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România () şi al Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania () and the European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Tradus şi revizuit de IER
CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
SECŢIA A TREIA
AFFAIRE MARIA ET DOREL-DÃNUȚ BARBU c. ROUMANIE HOTĂRÂREA
din 3 iunie 2014
În Cauza Maria şi Dorel-Dănuţ Barbu împotriva României
(Cererea nr. 14332/03)
Strasbourg
Hotărârea devine definitivă în condiţiile prevăzute la art. 44 § 2 din Convenţie. Aceasta poate suferi modificări de formă.
În cauza Maria şi Dorel-Dănuţ Barbu împotriva României,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită într-o cameră compusă din
Josep Casadevall, preşedinte,
Alvina Gyulumyan,
Ján Šikuta,
Luis López Guerra,
Kristina Pardalos,
Valeriu Griţco,
Iulia Antoanella Motoc, judecători, şi Santiago Quesada, grefier de secţie,
după ce a deliberat în camera de consiliu, la 13 mai 2014,
pronunţă prezenta hotărâre, adoptată la aceeaşi dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află cererea nr. 14332/03, îndreptată împotriva României, prin care doi resortisanţi ai acestui stat, Maria Barbu şi Dorel-Dănuţ Barbu („reclamanţii”), au sesizat Curtea la 4 aprilie 2003 în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale („Convenţia”).
2. Prin hotărârea din 23 martie 2010 („hotărârea principală”), Curtea a considerat că a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 din cauza neexecutării hotărârilor judecătoreşti din 18 mai 1992 şi 9 ianuarie 1995 prin care se dispunea atât comisiei judeţene, cât şi celei locale să atribuie în proprietate şi să pună reclamanţii în posesia unui teren de 5 000 m² aferent casei acestora (Maria şi Dorel-Dănuţ Barbu împotriva României, pct. 39, 44, nr. 14332/03, 23 martie 2010).
3. Întemeindu-se pe art. 41 din Convenţie, reclamanţii au solicitat cu titlu principal atribuirea în proprietate a terenului de 5 000 m² aferent casei şi cu titlu subsidiar o despăgubire echivalentă cu valoarea de piaţă a bunului lor. Aceştia au cerut, de asemenea, o reparaţie cu titlu de prejudiciu moral. Reclamanţii nu au solicitat nicio sumă pentru cheltuielile de judecată.
4. Problema aplicării art. 41 din Convenţie neputând fi pusă în discuţie, Curtea a amânat pronunţarea în această privinţă şi a solicitat părţilor să îi adreseze, în scris, în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenţie, observaţiile lor cu privire la această problemă şi în special să o informeze despre orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, pct. 53 şi pct. 4 din dispozitivul hotărârii principale).
5. Prin scrisoarea din 23 iulie 2013, Curtea a solicitat părţilor să îi adreseze eventualele comentarii şi propuneri actualizate. Atât reclamanţii, cât şi Guvernul au depus observaţii şi comentarii.
ÎN DREPT
6. Art. 41 din Convenţie prevede:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă.”
A. Prejudiciu
7. În scrisoarea din 6 septembrie 2013, bazându-se pe raportul de expertiză din 2007, reclamanţii solicită: acordarea unei sume de 1 920 000 RON (aproximativ 568 000 EUR) pentru valoarea de piaţă a terenului de 5 000 m2; sau eliberarea unui titlu de proprietate pentru partea de teren de aproximativ 1000 m2, în a cărei posesie sunt deja, şi acordarea unei sume de 1 536 000 RON (aproximativ 454 000 EUR) pentru restul de teren.
De asemenea, reclamanţii solicită 30 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.
8. În observaţiile sale actualizate, guvernul a solicitat Curţii să respingă cererea reclamanţilor de reparaţie echitabilă. În primul rând, acesta consideră că era necesar ca reclamanţii să epuizeze noile căi de atac interne introduse prin Legea nr. 165/2013. În orice caz, guvernul consideră exorbitante pretenţiile reclamanţilor. În această privinţă, acesta susţine că valoarea bunului ar trebui să fie calculată în funcţie de criteriile stabilite de grila de estimare a preţurilor imobilelor realizată de camera notarilor, instrument prevăzut de Legea nr. 165/2013 pentru evaluarea imobilelor vizate de legile de restituire. În acest sens, prezintă un document redactat în septembrie 2013 de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor care arată că valoarea bunului nerestituit reclamanţilor este de 144 120 RON (aproximativ 32 000 EUR).
Guvernul afirmă că nu a fost demonstrată nicio legătură de cauzalitate între încălcarea Convenţiei şi prejudiciul moral pretins şi că o eventuală constatare a încălcării ar putea constitui în sine o reparaţie suficientă.
9. În ceea ce priveşte observaţia Guvernului referitoare la noua cale de atac care trebuie epuizată conform Legii nr. 165/2013, Curtea nu poate accepta, în acest stadiu al procedurii, argumentul neepuizării noilor căi de atac interne pentru acordarea de despăgubiri, din moment ce Curtea s-a pronunţat deja pe fondul cauzei [Xenides-Arestis împotriva Turciei (reparaţie echitabilă), nr. 46347/99, § 37, 7 decembrie 2006].
10. Curtea reaminteşte că o hotărâre prin care se constată o încălcare implică pentru statul pârât obligaţia de a pune capăt încălcării şi de a-i anula consecinţele astfel încât să se restabilească pe cât posibil situaţia anterioară acesteia [Iatridis împotriva Greciei (reparaţie echitabilă) (MC), nr. 31107/96, pct. 32, CEDO 2000-XI]. În speţă, aminteşte că a stabilit încălcarea art. 6 § 1 din Convenţie şi a art. 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a neexecutării hotărârilor judecătoreşti din 18 mai 1992 şi 9 ianuarie 1995 prin care se dispunea comisiilor judeţeană şi locală să atribuie în proprietate şi să pună reclamanţii în posesia unui teren de 5 000 m² aferent imobilului acestora.
11. Curtea consideră că reclamanţii au suferit în mod incontestabil un prejudiciu material în legătură directă cu încălcarea art. 6 § 1 din Convenţie şi a art. 1 din Protocolul nr. 1.
12. Pentru a determina prejudiciul suferit ca urmare a privării de proprietate, Curtea reţine circumstanţele fiecărei speţe şi beneficiază de o largă marjă de apreciere [a se vedea, de exemplu, Agrokompleks împotriva Ucrainei (reparaţie echitabilă), nr. 23465/03, pct. 81-84, 25 iulie 2013].
13. În speţă, Curtea consideră că, pentru a îi pune pe reclamanţi, pe cât posibil, într-o situaţie echivalentă celei în care s-ar fi găsit dacă cerinţele articolelor sus-menţionate nu ar fi fost ignorate, statul pârât trebuie:
i) să elibereze reclamanţilor un titlu de proprietate pentru partea de teren care se află în posesia acestora şi
ii) să îi pună pe reclamanţi în posesia efectivă a restului de teren şi să le elibereze un titlu de proprietate pentru acesta.
14. În cazul în care statul pârât nu va proceda la operaţiunea menţionată supra la pct. 13 ii) în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, Curtea consideră că este necesar să acorde reclamanţilor o sumă în raport direct cu valoarea actuală a bunului [Loizidou împotriva Turciei (art. 50), 29 iulie 1998, pct. 31, Culegere de hotărâri şi decizii 1998‑IV; a se vedea Străin şi alţii împotriva României, nr. 57001/00, pct. 81, CEDO 2005‑VII). În această privinţă, hotărăşte că statul pârât trebuie să plătească împreună persoanelor în cauză suma de 35 000 EUR cu titlu de prejudiciu material corespunzător restului de teren nerestituit.
15. În plus, Curtea consideră că reclamanţii au suferit un prejudiciu moral, în special din cauza frustrării provocate de imposibilitatea executării hotărârilor din 18 mai 1992 şi 9 ianuarie 1995 pronunţate în favoarea lor, şi că acest prejudiciu nu este suficient compensat prin constatarea încălcării. În aceste împrejurări, ţinând seama de toate elementele de care dispune şi pronunţându-se în echitate, aşa cum prevede art. 41 din Convenţie, Curtea acordă împreună reclamanţilor suma de 4 700 EUR cu titlu de prejudiciu moral.
B. Cheltuieli de judecată
16. Reclamanţii nu au formulat nicio cerere în acest sens.
C. Dobânzi moratorii
17. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
1. hotărăşte:
a) că statul pârât trebuie, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenţie:
i) să elibereze reclamanţilor un titlu de proprietate pentru partea de teren care se află în posesia acestora şi
ii) să îi pună pe reclamanţi în posesia efectivă a restului de teren şi să le elibereze un titlu de proprietate pentru acesta.
b) că în caz de neîndeplinire a operaţiunii sus-menţionate la pct. a) ii), statul pârât trebuie să plătească împreună reclamanţilor, în termen de 3 luni, 35 000 EUR (treizeci şi cinci mii euro), la care se va adăuga orice sumă putând fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul material;
c) că, în orice caz, statul pârât trebuie să plătească împreună reclamanţilor, în termenul menţionat, 4 700 EUR (patru mii şapte sute euro), la care se va adăuga orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;
d) că sumele respective trebuie convertite în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii;
e) că, de la expirarea termenului menţionat şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu trei puncte procentuale;
2. Respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere.
Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris, la 3 iunie 2014, în temeiul art. 77 § 2 şi al art. 77 § 3 din Regulament.
PreşedinteGrefier
JOSEP CASADEVALLSantiago Quesada
Full & Egal Universal Law Academy