©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul al Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Micallef împotriva Maltei (MC) – 17056/06
Hotărârea din 15.10.2009 (MC)
Art. 6
Art. 6 § 1
Drepturi şi obligaţii cu caracter civil
Procedura injoncţiunii: art. 6 aplicabil
Instanţă imparţială
Lipsa unei prevederi normative pentru a recuza un judecător pe motivul legăturii familiale cu avocatul uneia dintre părţi: încălcare
În fapt – Sora reclamantului a pierdut un proces civil care a fost soluţionat pe fond în 1992. A fost pronunţată o ordonanţă preşedinţială împotriva sa în 1985, în urma căreia vecinul său a introdus o acţiune pe fond. Aceasta a contestat ordonanţa în faţa instanţei, care a declarat-o nulă şi neavenită, pe motiv că a fost pronunţată cu încălcarea principiului contradictorialităţii. Această hotărâre a fost anulată în apel. În 1993, sora reclamantului a iniţiat o procedură constituţională, susţinând că preşedintele curţii de apel nu a dat dovadă de imparţialitate obiectivă din cauza legăturilor sale de rudenie cu avocatul părţii adverse. În 2002, după decesul surorii sale, reclamantul a intervenit în procedură. În 2005, acţiunea constituţională a fost respinsă. În 2006, reclamantul a sesizat Curtea Europeană. Prin hotărârea din 15 ianuarie 2008, una dintre Camerele Curţii a constatat, cu patru voturi la trei, încălcarea art. 6 § 1 din Convenţie pe motivul lipsei de imparţialitate obiectivă din partea curţii de apel.
În drept – Art. 6 § 1: a) Aplicabilitate – Procedura ordonanţei preşedinţiale şi procedura ulterioară unde a fost criticată lipsa de echitate nu pot fi privite ca distincte una de alta întrucât ele formează o singură procedură în raport cu fondul plângerii. Deşi procedurile preliminare nu intră în mod normal sub aria de protecţie a art. 6, Curtea observă că există, în prezent, un larg consens în rândul statelor membre ale Consiliului Europei în ceea ce priveşte aplicabilitatea art. 6 pentru măsurile provizorii, inclusiv pentru ordonanţe preşedinţiale. Aceasta a fost şi poziţia adoptată în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene. În procedurile excesiv de lungi, decizia instanţei în cadrul procedurii ordonanţei preşedinţiale ţine de multe ori locul unei decizii pe fond pentru un termen de timp destul de lung sau chiar permanent în situaţii excepţionale. Rezultă că, în anumite cazuri, procedura provizorie şi procedura din acţiunea principală se aplică pentru aceleaşi „drepturi şi obligaţii cu caracter civil” în sensul art. 6 şi produc aceleaşi efecte. În aceste circumstanţe, Curtea consideră că nu se mai justifică să se considere în mod automat că procedura ordonanţei preşedinţiale nu este decisivă pentru drepturile sau obligaţiile cu caracter civil. De asemenea, Curtea nu este convinsă că o deficienţă apărută într-o astfel de procedură ar putea fi în mod necesar corectată în cadrul procedurii pe fond, având în vedere că orice prejudiciu suferit în acest interval ar putea deveni apoi ireversibil şi şansele de a obţine despăgubiri pentru prejudiciu ar fi probabil micşorate, poate doar cu excepţia unei compensaţii. Curtea consideră aşadar că este necesară modificarea jurisprudenţei. Art. 6 se va putea aplica dacă dreptul în cauză, atât în procedura din acţiunea principală, cât şi în procedura ordonanţei preşedinţiale, are un „caracter civil” în sensul art. 6 şi dacă măsura provizorie este decisivă pentru dreptul sau obligaţia cu caracter civil respectivă, indiferent de perioada în care a fost în vigoare. Totuşi, Curtea admite că, în cazuri excepţionale, poate fi imposibil să se respecte toate cerinţele prevăzute la art. 6. Astfel, în timp ce independenţa şi imparţialitatea instanţei sau a judecătorului în cauză constituie garanţii inalienabile care trebuie respectate într-o astfel de procedură, există posibilitatea ca alte garanţii procedurale să nu se aplice decât în măsura permisă de natura şi scopul procedurii provizorii respective. În speţă, procedura din acţiunea principală privea în substanţă folosirea de către vecini a dreptului de proprietate şi – prin urmare – un drept cu caracter civil. Ordonanţa urmărea să soluţioneze problema aceluiaşi drept cu cel în discuţie în procedura din acţiunea principală şi era imediat executorie. Rezultă că art. 6 este aplicabil.
Concluzie: excepţii preliminare respinse (unsprezece voturi la şase).
b) Cu privire la fond – În temeiul dreptului maltez, astfel cum se prezenta acesta la momentul faptelor, un judecător nu avea în mod automat obligaţia de a se retrage din cauzele în care imparţialitatea sa putea reprezenta o problemă, şi o parte la proces nu putea recuza un judecător pe motiv că exista o legătură de rudenie – fără a mai discuta despre o relaţie de rudenie de tip unchi-nepot – între un judecător şi avocatul părţii adverse. Între timp, dreptul maltez a fost modificat şi permite acum recuzarea unui judecător pe motivul existenţei unei legături de rudenie. În litigiul în discuţie în speţă, Curtea consideră că relaţia de rudenie strânsă dintre avocatul părţii adverse şi preşedintele instanţei este suficientă pentru a justifica în mod obiectiv temerile cu privire la lipsa de imparţialitate a completului de judecată.
Concluzie: încălcare (unsprezece voturi la şase).
Full & Egal Universal Law Academy