©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul al Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
McKay împotriva Regatului Unit (MC) – 543/03
Hotărârea din 03.10.2006
Art. 5 § 3: Eliberare în timpul procedurii
Imposibilitatea de a depune o cerere de eliberare pe cauţiune pe rolul instanţei care examinează legalitatea arestării sau a detenţiei persoanelor inculpate pentru infracţiuni ce presupun un regim special: neîncălcare
În fapt - Reclamantul a fost arestat la 6 ianuarie 2001. A doua zi, a fost acuzat de furt calificat. La 8 ianuarie 2001, acesta s-a prezentat în faţa instanţei (magistrates’ court) şi a cerut să beneficieze de eliberare provizorie. Poliţistul responsabil de caz nu s-a opus punerii în libertate provizorie. Magistratul care s-a pronunţat a respins cererea, pe motiv că Legea din 2000 cu privire la terorism şi Legea din 1996 cu privire la starea de urgenţă în Irlanda de Nord nu îi atribuie competenţe pentru a dispune eliberarea unei persoane acuzate de o infracţiune care presupune un regim special. Reclamantul a prezentat fără succes o cerere de control judecătoresc pentru obţinerea unei declaraţii de incompatibilitate a legislaţiei menţionate anterior cu art. 5 § 3 din Convenţie. A cerut eliberarea provizorie în faţa High Court şi a fost pus în libertate la 9 ianuarie 2011.
În drept – Art. 5 § 3: Magistratul care s-a ocupat de cazul domnului McKay avea competenţa de a examina legalitatea arestării şi a detenţiei şi de a verifica existenţa unor motive plauzibile pentru a-l suspecta pe reclamant că a comis infracţiunea de care era acuzat. Magistratul avea de asemenea, competenţa de a dispune eliberarea dacă aceste condiţii nu erau îndeplinite. Acest lucru a fost suficient pentru a oferi garanţii satisfăcătoare împotriva unui abuz de putere din partea autorităţilor şi pentru a transforma controlul judecătoresc conform condiţiilor impuse de art. 5§ 3, controlul desfăşurându-se rapid şi automat înaintea unui magistrat competent. Chestiunea eliberării în timpul procedurii este o problemă distinctă şi separată care nu este luată în considerare în mod logic, decât după stabilirea existenţei unei baze care să justifice lipsirea de libertate a reclamantului în temeiul dreptului naţional şi al Convenţiei. Nici faptul că o altă instanţă sau un alt magistrat a dispus punerea în libertate, nici faptul că examinarea acestei chestiuni a depins de cererea reclamantului înaintată către High Court nu indică un element abuziv sau arbitrar. Avocatul reclamantului a depus cererea fără a întâmpina obstacole sau dificultăţi; nu reiese – şi de altfel nici nu trebuie să se pronunţe asupra acestei chestiuni în speţă – că sistemul în vigoare le-ar împiedica pe persoanele vulnerabile să se prevaleze de această posibilitate. Cu certitudine, poliţia nu a avut nimic de obiectat cu privire la punerea în libertate provizorie, iar dacă magistratul ar fi fost competent să o dispună, reclamantul ar fi fost pus în libertate cu o zi mai devreme, dar Curtea consideră că în speţă, procedura a fost realizată cu promptitudine ducând la punerea în libertate a reclamantului la aproximativ 3 zile după arestare.
Concluzie: neîncălcare (şaisprezece voturi la unu).
Full & Egal Universal Law Academy