Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A TREIA
CAUZA MEGADAT.COM SRL v. MOLDOVA
(Cererea nr. 21151/04)
HOTĂRÎRE
(satisfacţie echitabilă – de radiere)
STRASBOURG
17 mai 2011
Această hotărîre va deveni definitivă în condiţiile prevăzute de articolul 44 § 2 din Convenţie. Ea poate fi supusă unei revizuiri editoriale.
În cauza M SRL v. Moldova,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), statuînd într-o cameră compusă din:
Josep Casadevall, Preşedinte,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ján Šikuta,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Mihai Poalelungi, Judecători,
şi Marialena Tsirli, Grefier adjunct,
Deliberînd cu uşile închise la 12 aprilie 2011,
Pronunţă următoarea hotărîre, adoptată la aceeaşi dată:
PROCEDURA
1. Cauza a fost iniţiată prin cererea (nr. 21151/04) depusă la 8 iunie 2004 împotriva Republicii Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului potrivit articolului 34 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (“Convenţia”), de M SRL („compania reclamantă”), companie înregistrată în Republica Moldova.
2. Printr-o hotărîre pronunţată la data de 8 aprilie 2008 ("hotărîrea principală"), Curtea a statuat că dreptul companiei reclamante garantat de articolul 1 din Protocolul 1 la Convenţie a fost încălcat ca urmare a invalidării licenţelor obţinute (M SRL c. Moldovei,nr. 21151/04, § 79, 08 aprilie 2008).
3. Ţinînd cont de faptul că subiectul aplicării articolului 41 din Convenţie nu a fost finalizat pentru luarea unei decizii, Curtea a rezervat acest aspect şi a invitat Guvernul şi compania reclamantă să prezinte, în termen de trei luni, observaţiile lor scrise în acest sens şi, în particular, să notifice Curtea referitor la orice acord la care ar putea ajunge.
4. Compania reclamantă şi Guvernul au prezentat observaţii.
ÎN DREPT
5. Compania reclamantă a pretins 12,512,075 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu material. Pretenţiile respective s-au bazat pe planul de afaceri întocmit pentru anul 2003 pentru M SRL şi M International SRL (care nu este reclamant în cauză) cu privire la implementarea unor noi tehnologii, cum ar fi televiziunea digitală şi internet de viteză înaltă şi 7-14 procente anuale de creştere a pieţei. În susţinerea pretenţiilor sale, compania reclamantă a prezentat un raport întocmit de "Estimator-VM", o agenţie de rating din Republica Moldova.
Perioada indicată în raport a fost aprilie 2004- iulie 2008. Compania reclamantă a pretins, de asemenea, prejudicii morale în valoare de 100,000 de euro şi a susţinut că societatea şi managerii săi s-au aflat sub presiune şi au fost supuşi unor numeroase percheziţii şi verificări din partea tuturor autorităţilor de inspecţie ale statului. Managerul companiei, domnul E. Muşuc, a fost atras la răspundere pentru protestul paşnic împotriva sistării ilegale a activităţii companiei şi a fost victima unui arest ilegal (a se vedea Muşuc c. Moldovei, nr 42440/06, 6 noiembrie 2007). Compania reclamant de asemenea a pretins 36,000 EUR cu titlu de costuri şi cheltuieli, dintre care 12.000 euro pentru reprezentarea sa în faţa Curţii iar restul sumei constituind onorariul achitat agenţiei de rating "Estimator-VM".
6. Guvernul a contestat sumele pretinse de către compania reclamantă şi a susţinut, în principal, că M International nu a figurat în calitate de reclamant în cauză şi că orice informaţie privind perspectivele de afaceri ale acesteia a fost lipsită de relevanţă în prezenta cauză. Mai mult decît atît, Guvernul a susţinut că implementarea oricărei noi tehnologii de tipul celor menţionate în planul de afaceri prezentat de către compania reclamantă ar fi implicat solicitarea unor licenţe noi. Nu se cunoaşte perioada care ar fi fost necesară pentru obţinerea licenţelor şi nici dacă compania reclamantă le-ar fi obţinut în general. Potrivit Guvernului, planul de afaceri s-a întemeiat pe presupunerea că nu ar fi existat vreo concurenţă pe piaţă. Mai mult decît atît, Guvernul a susţinut că, după retragerea licenţelor deţinute, în octombrie 2003, compania reclamantă ar fi putut să solicite noi licenţe şi să le obţină după şase luni. Respectiv, orice venit ratat urmează să fie calculat numai pentru o perioadă de şase luni, plus cincisprezece zile necesare pentru a îndeplini formalităţile în cauză. Faptul că compania reclamantă nu a redus pierderile sale prin solicitarea unor noi licenţe după şase luni, nu poate fi imputat Guvernului. În orice caz, efectuarea calculelor nu va depăşi luna aprilie 2007, perioada în care licenţele companiei reclamante urmau să expire.
7. La 19 august 2010, după eşuarea reglementării amiabile iniţiată cu societatea reclamantă, Guvernul a informat Curtea despre formularea unei declaraţii unilaterale în vederea soluţionării aspectului de satisfacţie echitabilă. Guvernul şi-a asumat angajamentul să achite companiei reclamante 120,000 EUR în vederea compensării oricărui prejudiciu, precum şi 10.000 euro cu titlu de costuri şi cheltuieli. Această sumă urma să fie achitată în termen de trei luni de la data notificării hotărîrii adoptate de Curte în conformitate cu articolul 37 § 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. În cazul omiterii achitării sumelor în cauză în perioada de trei luni indicată, Guvernul urmează să achite penalităţi, din momentul expirării perioade în cauză pînă la achitare, la o rată egală cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pentru perioada de întîrziere, plus trei procente. Guvernul a solicitat Curţii să radieze cererea în conformitate cu articolul 37 din Convenţie.
8. Prin scrisoarea din 07 octombrie 2010, reprezentantul companiei reclamante a declarat că suma indicată în declaraţia Guvernului ar fi inacceptabil de redusă şi din aceste motive, a solicitat Curţii să respingă propunerea Guvernului. Compania reclamantă a insistat asupra pretenţiilor formulate în comentariile sale anterioare (a se vedea paragraful 5 de mai sus).
9.Curtea notează că articolul 37 din Convenţie prevede că poate, în orice etapă a procedurii, să decidă radierea de pe rolul său a unei cereri în cazurile în care circumstanţele determină una din concluziile specificate la litera (a), (b) sau (c) din paragraful 1 din articolul respectiv. Articolul 37 § 1 (c) permite Curţii să o cauză de pe rolul său, în special în cazul în care:
“pentru orice alt motiv constatat de Curte care nu mai justifică continuarea examinării cererii”.
Articolul 37 § 1 la final conţine prevederea următoare:
“Totuşi, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale o cere.”
10. De asemenea, Curtea constată că, în anumite circumstanţe, ar putea radia de pe rolul său o cerere, sau o parte a plîngerilor, potrivit articolului 37 § 1 (c) din Convenţie, în temeiul unei declaraţii unilaterale formulată de Guvernul pîrît, chiar şi în cazul în care reclamantul doreşte continuarea examinării cauzei.
Mai mult decît atît, nimic nu împiedică un Stat reclamat să depună o declaraţie unilaterală, la fel ca şi în prezenta cauză, cu referire la procedura rezervată potrivit articolului 41. În acest scop, Curtea va examina cu atenţie declaraţia în lumina principiilor generale aplicabile în ceea ce priveşte articolul 41 al Convenţiei (a se vedea, de exemplu, Brumărescu c. Romînia (satisfacţie echitabilă) [MC], nr. 28342/95, § 20, CEDO 2001-I).
11. În procesul examinării prezentei cauze, Curtea a obţinut informaţii de la părţi cu privire la profitul net al companiei reclamante obţinut după achitarea taxelor în cursul ultimilor trei ani de activitate. Potrivit informaţiilor furnizate de către părţi, se pare că în anul 2001 compania reclamantă a suferit o pierdere de 317,922 EUR. În 2002, profitul net a fost de 145,680 EUR, iar în anul 2003 acesta a constituit 202,706 EUR.
12. În temeiul cifrelor indicate în comentariile companiei reclamante, Curtea notează că cea mai mare parte a venitului ratat pretins nu provin de fapt dintr-o activitate care ar fi fost desfăşurată în realitate, şi anume, din activitatea sa înainte de retragerea licenţei, însă din planuri care nu au fost realizate ci doar anticipate. În special, se pare că compania reclamantă nu a întreprins vreo încercare pentru a pune în aplicare planul de afaceri pentru anul 2003. Curtea este de acord cu argumentele Guvernului potrivit cărora compania reclamantă ar fi avut nevoie de noi licenţe pentru implementarea planului său de afaceri şi că există numeroase presupuneri privind încercările de a anticipa perioada în care aceasta ar fi obţinut astfel de licenţe şi dacă le-ar fi obţinut în general. În astfel de circumstanţe, şi lăsînd la o parte faptul că pretenţiile companiei reclamante se referă de asemenea la o persoană juridică care nu figurează în calitate de reclamant în prezenta cauză, Curtea nu este convinsă că venitul anticipat al companiei reclamante ar fi atins cote suficiente pentru a fi considerat cu suficientă certitudine un drept protejat din punct de vedere juridic, astfel încît să fie susceptibil compensării.
13. Curtea a examinat, de asemenea, pretenţiile companiei reclamante cu titlu de prejudiciu moral şi costuri şi cheltuieli şi le consideră excesive în lumina jurisprudenţei sale (a se vedea Oferta Plus SRL c. Moldovei (satisfacţie echitabilă), nr. 14385/04, 12 februarie 2008, şi Dacia SRL c. Moldovei (satisfacţie echitabilă), nr 3052/04, 24 februarie 2009).
14. Ţinînd cont de constatările de mai sus şi de cuantumul despăgubirilor propuse de Guvern, care par să fie echitabile în prezenta cauză, Curtea consideră că nu mai este justificată continuarea examinării cauzei (articolul 37 § 1 (c)) (a se vedea Racu c. Moldovei (satisfacţie echitabilă – de radiere), nr 13136/07, 20 aprilie 2010).
15. În lumina celor expuse mai sus, Curtea este satisfăcută de faptul că respectarea drepturilor omului, în modul prevăzut de Convenţie şi de Protocoalele sale, nu determină continuarea examinării cauzei (articolul 37 § 1 in fine).
În consecinţă, aceasta urmează a fi radiată de pe rol.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE
1. Ia act de termenii declaraţiei Guvernului reclamat şi de modalităţile pentru asigurarea conformităţii cu angajamentele asumate în aceasta;
2. Decide să radieze cauza din lista sa de cereri.
Întocmită în limba engleză şi notificată în scris la 17 mai 2011, în conformitate cu articolul 77 § § 2 şi 3 din Regulamentul Curţii.
Marialena TsirliJosep Casadevall
Grefier adjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy