©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România () şi al Institutului European din România (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania () and the European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Traducere din limba franceză
Consiliul Europei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Secţia a III-a
HOTĂRÂRE
Cererea nr. 30067/03
prezentată de Tiberiu MESTERU împotriva României
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a III-a), statuând la data de 18 octombrie 2007 în cadrul unei camere formate din:
Domnii B.M. Zupančič, preşedinte,
C. Bîrsan,
Doamnele E. Fura- Sandström,
A. Gyulumyan,
Domnul E. Myjer,
Doamnele I. Ziemele,
I. Birro-Lefèvre, judecători, şi
Domnul S, Quesada, grefier de secţie,
Având în vedere cererea menţionată anterior înaintată la data de 25 august 2003,
Având în vedere decizia Curţii de a se prevala de art. 29 alin. 3 din Convenţie şi de a examina împreună admisibilitatea şi fondul cauzei,
Având în vedere declaraţiile formale de acceptare a unei soluţionări amiabile a cauzei,
După deliberare cu privire la aceasta, Curtea a pronunţat următoarea hotărâre:
ÎN FAPT
Reclamantul, domnul Tiberiu Mesteru este cetăţean român, s-a născut în 1936 şi locuieşte la Oradea. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, domnul Răzvan-Horaţiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
Circumstanţele speţei
Faptele cauzei, aşa cum au fost expuse de către părţi, se pot rezuma după cum urmează :
În anul 2000 reclamantul a depus la Comisia judeţeană Bihor pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 (« comisia judeţeană » şi « Legea nr. 9/1998 ») o cerere de despăgubire pentru imobilele ce i-au aparţinut şi au intrat în patrimoniul statului bulgar. Printr-o hotărâre din 2 octombrie 2000, Comisia judeţeană i-a admis cererea şi a confirmat dreptul său de a primi o despăgubire în sumă de 151.877.841 lei româneşti (« ROL »). Printr-o hotărâre din 17 mai 2002 Comisia centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 (« comisia centrală ») a anulat hotărârea Comisiei judeţene.
Reclamantul a sesizat Tribunalul judeţean cu o acţiune în anulare a hotărârii din 17 mai 2002 în contradictoriu cu comisia centrală şi Prefectura. Printr-o sentinţă din 17 decembrie 2002, devenită definitivă prin decizia Curţii de Apel din Oradea din 18 martie 2003, Tribunalul judeţean i-a admis acţiunea, a anulat hotărârea din 17 mai 2002 şi a confirmat hotărârea Comisiei judeţene din 2 octombrie 2000.
Printr-o hotărâre din 9 aprilie 2002, Comisia judeţeană a confirmat dreptul reclamantului de a obţine o despăgubire, reducând suma la 151.033.999 lei. Printr-o hotărâre din 30 ianuarie 2004 comisia centrală a anulat hotărârea comisiei judeţene.
Printr-o sentinţă din 25 noiembrie 2004, în urma contestaţiei reclamantului, Tribunalul judeţean a anulat hotărârea comisiei centrale din 30 ianuarie 2004 şi a ordonat plata către reclamant a despăgubirii stabilite prin hotărârile din 2 octombrie 2000 şi respectiv 9 aprilie 2002 menţionate anterior, reevaluată ţinând cont de inflaţia începând cu anul şi până la data plăţii efective. Sentinţa a devenit definitvă prin nerecurare.
Reclamantul a fost informat că în baza Ordonanţei nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, Ministerul Finanţelor ar fi trebuit să prevadă nişte bugete specifice pentru plata lor, ceea ce nu era cazul încă pentru creanţa sa.
PLÂNGERI
1. Invocând art. 6 alin. 1 din Convenţie, reclamantul se plânge de neexecutarea de către administraţie a sentinţei din 25 noiembrie 2004.
2. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, el se plânge de asemenea de o atingere adusă dreptului său la respectarea bunurilor sale, din cauza neexecutării sentinţei menţionată anterior.
ÎN DREPT
La 4 septembrie 2007 Curtea a primit de la Guvern declaraţia următoare :
« Subsemnatul, Răzvan-Horaţiu Radu, agent guvernamental în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, declar că Guvernul român se oferă să-i plătească domnului Tiberiu MESTERU, cu titlu gratuit, suma de 2.650 euro (două mii şase sute cincizeci euro) în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenţionată în curs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă va acoperi orice prejudiciu moral precum şi costurile şi cheltuielile şi se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţii pronunţată în conformitate cu art. 37 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit şi până la momentul plăţii efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. Această plată va însemna soluţionarea definitivă a cauzei.
De asemenea Guvernul român se angajează să execute în întregime sentinţa definitivă nr. 384 din 25 noiembrie 2004 a Tribunalului judeţean Bihor – Oradea. »
La 15 mai 2007 Curtea a primit declaraţia următoare semnată de partea reclamant:
« Subsemnatul, Tiberiu MESTERU, constat că Guvernul român este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 2.650 euro (două mii şase sute cincizeci euro) în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenţionată în curs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă va acoperi orice prejudiciu moral precum şi costurile şi cheltuielile şi se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţii pronunţată în conformitate cu art. 37 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit şi până la momentul plăţii efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.
Constat de asemenea că Guvernul român se angajează să execute în întregime sentinţa definitivă nr. 384 din 25 noiembrie 2004 a Tribunalului judeţean Bihor – Oradea.
Accept această propunere şi renunţ de altfel la orice pretenţie împotriva României în privinţa faptelor aflate la originea cererii respective. Declar cauza definitiv soluţionată.
Prezenta declaraţie se înscrie în cadrul soluţionării pe cale amiabilă la care Guvernul şi cu mine am ajuns.»
Curtea ia act de soluţionarea pe care amiabilă la care au ajuns părţile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului pe care le recunosc Convenţia şi Protocoalele sale şi nu constată de altfel niciun motiv de ordine publică ce ar putea impune continuarea examinării cererii (art. 37 alin. 1 in fine din Convenţie). În consecinţă, se pune capăt aplicării art. 29 alin. 3 din Convenţie şi se scoate cauza de pe rol.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CURTEA,
ÎN UNANIMITATE:
Decide să scoată cererea de pe rol.
Bostjan M. Zupančič,
preşedinte
Santiago Quesada,
grefier
Full & Egal Universal Law Academy