© Traducerea şi permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curţii.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Constitutional Court of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Constitutionnelle de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
M.L. și W.W. v. Germania - 60798/10 și 65599/10
Hotărârea din 28.6.2018 [Secția a V-a]
Articolul 8
Obligații pozitive
Articolul 8-1
Respectarea vieții private
Refuzul obligării unor instituții media să anonimizeze materialele on-line vechi, la cererea autorilor unei infracțiuni, în preajma eliberării lor din închisoare: nicio încălcare
În fapt – În 1993, reclamanții au fost condamnați la închisoare pe viață pentru asasinarea unui actor popular. În 2007, aproape de eliberarea lor din închisoare, aceștia au acționat în justiție mai multe instituții media, în vederea anonimizării documentelor de arhivă care datau din perioada procesului (un articol, un dosar și transcrierea unui reportaj audio), accesibile pe site-ul lor de Internet.
În 2009 și în 2010, recunoscându-le reclamanților un interes deosebit de a nu mai fi confruntați cu condamnarea lor, Curtea federală de justiție le-a dat câștig de cauză instituțiilor media, din următoarele motive:
– pentru că infracțiunea și procesul au suscitat un mare interes la acea vreme; pentru că publicul a avut un interes de a fi informat, inclusiv posibilitatea de a cerceta evenimentele care au avut loc; pentru că ținea de activitatea media să participe la conturarea opiniei democratice, prin punerea la dispoziție a arhivelor lor;
– pentru că reclamanții încercaseră recent să obțină redeschiderea procesului lor; pentru că abia cu trei ani înainte de eliberarea lor au făcut apel la presă să relateze despre ultimul lor recurs în revizuire; pentru că până în 2006, site-ul web al avocatului penalist al celui de-al doilea reclamant conținea mai multe reportaje despre clientul său;
– pentru că documentele în litigiu erau publicate în rubrici care precizau că se refereau la reportaje vechi;
– pentru că trebuia să se aibă în vedere riscul pentru instituțiile media de a include în reportajele lor, dată fiind lipsa de personal și de timp insuficiente pentru a examina cererile de anonimizare, elemente de identificare ce puteau fi considerate ilicite ulterior.
Reclamanții au considerat că această abordare ignoră capacitatea motoarelor de căutare.
În drept – Articolul 8: Ingerința inițială în viața privată a reclamanților a fost rezultatul deciziei instituțiilor media vizate de a publica aceste informații și, dincolo de toate, al menținerii lor pe site-urile lor web, chiar dacă fără intenția de a atrage atenția publicului – motoarele de căutare amplificând doar ingerința.
Totuși, obligațiile motoarelor de căutare în privința persoanei vizate de o anumită informație puteau fi diferite de cele ale editorului aflat la originea acesteia. În consecință, punerea în balanță a intereselor în discuție poate conduce la rezultate diferite, în funcție de existența unei cereri de eliminare adresată editorului inițial al informației (a cărui activitate se regăsește, în general, la baza a ceea ce urmărește să protejeze libertatea de exprimare), sau împotriva unui motor de căutare (al cărui interes principal nu este să publice informația inițială despre persoana vizată, ci să identifice orice informație disponibilă cu privire la aceasta și să stabilească un profil).
Din motivele detaliate mai sus, Curtea conchide că refuzul de a da curs cererii reclamanților nu a ignorat obligațiile pozitive ale statului german privind protecția vieții private a reclamanților. De fapt, având în vedere i) marja de apreciere a autorităților naționale din această sferă în privința punerii în balanță a intereselor divergente, ii) importanța menținerii disponibilității reportajelor a căror legalitate la publicare nu este contestată și iii) comportamentul reclamanților vis-à-vis de presă, Curtea nu vede niciun motiv serios să-și substituie opinia cu cea a Curții federale de justiție.
i. Contribuția la o dezbatere de interes general și problema anonimizării la cerere – În pofida importanței lor, drepturile unei persoane care este subiect al unei publicații disponibile pe Internet trebuie puse în balanță, de asemenea, cu interesul publicului – protejat de articolul 10 din Convenție – de a se informa despre evenimentele din trecut și din istoria contemporană cu ajutorul arhivelor electronice publicate de presă.
În această cauză, disponibilitatea reportajelor în discuție pe site-urile web ale instituțiilor de presă la data introducerii cererilor reclamanților contribuiau încă la o dezbatere de interes general care nu dispăruse, în ciuda trecerii unui număr de ani.
Desigur, reclamanții nu au cerut eliminarea, ci anonimizarea informațiilor. Totuși, în primul rând, maniera de abordare a unui subiect ține de libertatea jurnalistică: le revine jurnaliștilor – în conformitate cu deontologia jurnalistică – să decidă care detalii (cum ar fi numele deplin al persoanei) trebuie incluse într-o publicație pentru a fi credibil subiectul. În al doilea rând, obligația examinării la o etapă ulterioară a legalității unui reportaj ca urmare a unei cereri din partea persoanei vizate – fapt care implica în mod necesar o punere în balanță a tuturor intereselor în joc – comporta riscul ca presa să prefere să se abțină de la a păstra reportajele în arhivele sale on-line sau să omită elementele individualizate susceptibile să facă obiectul unei asemenea cereri.
ii. Notorietatea persoanei vizate și obiectul reportajului – Desigur, odată cu trecerea timpului, a scăzut interesul publicului cu privire la crima în discuție. Totuși, reclamanții și-au crescut notorietatea după ce au încercat să obțină redeschiderea procesului lor penal, adresându-se presei în această privință. Așadar, ei nu erau simple persoane private necunoscute publicului.
Cu privire la obiectul reportajelor – judecarea procesului la acea dată sau una din cererile de revizuire –, acesta putea contribui la o dezbatere într-o societate democratică.
iii. Comportamentul anterior al persoanei vizate cu privire la instituțiile media – Încercările reclamanților de a contesta condamnarea lor depășeau cu mult simpla utilizare a remediilor disponibile în dreptul penal german. Prin propriul lor comportament cu privire la presă, interesul reclamanților de a nu mai fi confruntați cu condamnarea lor, date fiind informațiile arhivate pe site-urile web ale unor instituții media, a avut o importanță redusă în prezenta cauză. Prin urmare, chiar și în privința abordării punerii lor în libertate, ei nu mai puteau avea o așteptare legitimă referitoare la anonimizarea reportajelor sau chiar la un drept de a uitați din punct de vedere digital.
iv. Conținutul, forma și repercusiunile publicării – Textele contestate relatau de o manieră obiectivă o hotărâre judecătorească. Bineînțeles, unele articole în discuție ofereau detalii referitoare la viața acuzaților. Totuși, aceste detalii fac parte din informațiile pe care un judecător penal trebuie să le aibă în vedere în mod obișnuit pentru a aprecia circumstanțele infracțiunii și elementele vinovăției persoanei, fiind dezbătute, de regulă, în cadrul ședințelor publice de judecată. Mai mult, aceste articole nu reflectau intenția de a-i prezenta pe reclamanți de o manieră depreciativă sau de a le afecta reputația.
Cu privire la gradul lor de difuzare, dată fiind localizarea lor în structura site-urilor web vizate, reportajele contestate nu erau susceptibile să atragă atenția internauților care nu aveau să caute informații despre reclamanți. În mod similar, nu există nimic care să sugereze că menținerea accesului la aceste reportaje ar fi avut drept scop o nouă propagare a informațiilor despre reclamanți.
Cu privire la caracterul amplificator și ubicuu al Internetului – în sensul în care, indiferent de gradul de difuzare inițială, informațiile contestate puteau fi găsite în mod permanent, în special cu ajutorul motoarelor de căutare –, reclamanții nu menționează nimic despre posibilele lor tentative de a se adresa către operatorii motoarelor de căutare pentru a reduce posibilitatea de identidicare a informațiilor despre persoanele lor. În plus, Curtea consideră că nu este chemată să se pronunțe cu privire la posibilitatea, pentru jurisdicțiile naționale, de a dispune măsuri care să afecteze mai puțin libertatea de exprimare a instituțiilor media în discuție, care nu au făcut obiectul dezbaterilor în fața acestora pe durata procedurilor naționale și nici, cu atât mai mult, pe durata procedurii din fața Curții.
v. Circumstanțele preluării fotografiilor – Fotografiile a căror publicare a fost criticată nu prezentau niciun element compromițător. Probabilitatea pentru reclamanți de a fi recunoscuți de către terți în baza acestora era redusă prin faptul că ele îi prezentau în ipostaza în care se găseau cu treisprezece ani înainte de eliberare.
Concluzie: nicio încălcare (unanimitate).
(Vezi raportul de cercetare privind jurisprudența relativă la Internet și, în special, Times Newspapers Ltd v. Regatul Unit (nr. 1 și 2), 3002/03 și 23676/03, 10 martie 2009, Nota informativă 117 ; Timpul Info-Magazin și Anghel v. Moldova, 42864/05, 27 noiembrie 2007; Węgrzynowski și Smolczewski v. Polonia, 33846/07, 16 iulie 2013, Nota informativă 165; vezi și hotărârea Curții de justiție a Uniunii Europene Google Spain SL și Google Inc., C-131/12, 13 mai 2014)
Full & Egal Universal Law Academy