Traducere neoficială a variantei franceze a hotărârii,
efectuată de către organizaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIA A TREIA
CAUZA MOCANU c. MOLDOVEI
(Cererea nr. 12708/05)
HOTĂRÂRE
STRASBOURG
17 mai 2011
Această hotărâre este definitivă. Ea poate fi subiect al revizuirii editoriale.
În cauza Mocanu c. Moldovei,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (SECŢIA a Treia), în Camera compusă din:
Egbert Myjer, Preşedinte,
Luis López Guerra,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Marialena Tsirli, Grefier adjunct al SECŢIEI,
Deliberând la 12 aprilie 2011 în şedinţă închisă,
Pronunţă următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 12708/05) depusă împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale („Convenţia”), de către un cetăţean al Republicii Moldova, dna Valentina Mocanu („reclamantul”), la 5 martie 2005.
2. Reclamantul a fost reprezentat de către dl P. Zamfir, avocat din Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
3. Reclamantul s-a plâns de încălcarea dreptului său la un proces echitabil şi a dreptului său la protecţia proprietăţii, ca urmare a neexecutării hotărârii judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea sa.
4. La 8 decembrie 2007, Curtea a decis să comunice Guvernului cererea. Potrivit articolului 29 § 1 al Convenţiei, s-a decis ca fondul cererii să fie examinat concomitent cu admisibilitatea acesteia.
5. La 4 octombrie 2010, Guvernul a informat Curtea că această cauză face parte dintr-o jurisprudenţă bine stabilită a Curţii şi cererea a fost repartizată unui comitet format din trei judecători.
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
6. Reclamantul s-a născut în anul 1965 şi locuieşte în Cahul.
7. În anul 1997, casa reclamantului a fost grav avariată ca urmare a condiţiilor climaterice. Ca urmare a procedurii iniţiate de către reclamant, prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 19 septembrie 2003, primăria Cahul a fost obligată să atribuie reclamantului cu drept de proprietate un apartament cu două odăi. Primăria Cahul nu a depus apel şi hotărârea a devenit definitivă la 4 octombrie 2003.
8. La 22 octombrie 2008, Judecătoria Cahul a schimbat modul de executare a hotărârii definitive din 19 septembrie 2003 şi a obligat primăria Cahul să plătească reclamantului suma de 31,000 euro (EUR).
9. La 23 decembrie 2009, această sumă a fost transferată în contul bancar al reclamantului.II.DREPTUL INTERN RELEVANT
10. Dreptul intern relevant a fost expus în hotărârea Curţii în cauza Prodan v. Moldova (nr. 49806/99, § 31, ECHR 2004‑III (extracts)).
ÎN DREPT
I. OBIECŢIA PRELIMINARĂ
11. Printr-o scrisoare din 26 noiembrie 2010, Guvernul a informat Curtea despre faptul că hotărârea definitivă pronunţată în favoarea reclamantului a fost executată la 23 decembrie 2009. Acest fapt a fost confirmat de o recipisă semnată de către reclamant la 19 ianuarie 2010, unde este menţionat faptul că acesta nu are alte pretenţii cu privire la executarea hotărârii respective. Potrivit Guvernului, această declaraţie înseamnă că reclamantul nu mai doreşte continuarea examinării cererii sale în faţa Curţii. Guvernul a cerut Curţii scoaterea cererii de pe rol, în conformitate cu articolul 37 § 1 a) al Convenţiei.
12. Curtea a notat, că deşi reclamantul a semnat recipisa din 19 ianuarie 2010, acesta nu a menţionat, în corespondenţa sa cu Curtea, dorinţa de a nu mai continua examinarea cererii sale, în conformitate cu articolul 37 § 1 a) al Convenţiei.
13. Având în vedere cele menţionate mai sus, Curtea nu poate accepta solicitarea Guvernului de a scoate cererea de pe rolul său.
II. PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 6 AL CONVENŢIEI ŞI A ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI NR. 1 LA CONVENŢIE
14. Reclamantul a pretins că, prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 19 septembrie 2003, a fost încălcat dreptul său de acces la justiţie, garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei, şi dreptul la protecţia proprietăţii, garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie. Prevederile acestor articole sunt următoarele:
Articolul 6 § 1
„ Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil ... de către o instanţă ... care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil ... .”
Articolul 1 al Protocolului nr. 1
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. (...)”
A. Admisibilitatea
15. Guvernul a invocat neepuizarea căilor de recurs interne. Acesta consideră că reclamantul era în drept să înainteze o acţiune împotriva autorităţilor responsabile pentru neexecutarea hotărârii definitive pronunţate în favoarea sa, în scopul obţinerii despăgubirilor.
16. Curtea a examinat în mod repetat cauzele care ridică chestiuni similare celor din această cauză şi a constatat că, în legislaţia Republicii Moldova nu există căi de recurs interne eficiente pentru remedierea neexecutării unei hotărâri judecătoreşti definitive (a se vedea, printre multe altele, cauza Prodan citată mai sus). Analizând toate probele prezentate, Curtea consideră că Guvernul nu a prezentat fapte sau argumente care ar putea conduce la o concluzie diferită în această cauză.
17. Prin urmare, Curtea respinge obiecţia Guvernului.
18. Având în vedere circumstanţele acestei cauze şi jurisprudenţa sa, Curtea consideră că pretenţiile formulate de reclamant în temeiul articolului 6 al Convenţiei şi a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie ridică chestiuni de fapt şi de drept care sunt suficient de serioase încât determinarea lor să depindă de o examinare a fondului. Niciun alt temei pentru declararea lor inadmisibile nu a fost stabilit. Prin urmare, Curtea declară aceste pretenţii admisibile.
B. Privind fondul
19. Guvernul susţine că executorul judecătoresc a luat toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura executarea acestei hotărâri. În opinia Guvernului, o perioadă de neexecutare de aproximativ cinci ani nu poate fi considerată nerezonabilă în sensul articolului 6 § 1 al Convenţiei. Guvernul a invocat acelaşi argument cu privire la pretinsa violare a articolului 1 al Protocolului nr 1 la Convenţie.
20. Curtea reaminteşte că, deşi reclamantul în această cauză a obţinut o hotărâre judecătorească naţională definitivă la 19 septembrie 2003, prin care consiliul local a fost obligat să-i transfere dreptul de proprietate asupra unei locuinţe, această hotărâre a fost executată abia la 23 decembrie 2009, cu o întârziere de şase ani, două luni şi douăzeci şi trei de zile. Curtea a examinat în mod repetat cauzele care ridică probleme similare celor din această cauză şi a constatat o violare a articolului 6 § 1 al Convenţiei şi a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie (a se vedea, printre multe altele, cauza Prodan, citată mai sus) ca urmare a executării tardive a unei hotărâri judecătoreşti definitive.
21. După examinarea materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Guvernul nu a prezentat argumente care i-ar permite să ajungă la o concluzie diferită în această cauză. Având în vedere jurisprudenţa sa în acest domeniu, Curtea consideră că, în acest caz, statul, care este responsabil pentru executarea hotărârii definitive pronunţate în favoarea reclamantului, nu şi-a îndeplinit obligaţiile sale.
22. Prin urmare, a avut loc violarea articolului 6 § 1 al Convenţiei şi a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENŢIEI
23. Articolul 41 al Convenţiei prevede următoarele:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltelor Părţi Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei violări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o satisfacţie echitabilă.”
24. Curtea observă că pretenţiile reclamantului cu privire la satisfacţia echitabilă au fost primite după expirarea termenului limită stabilit în acest sens de articolul 60 al Regulamentului Curţii, şi că nici o explicaţie privind nerespectarea acestui termen nu a fost oferită. Prin urmare, Curtea consideră că este necesar de a acorda o anumită sumă în temeiul articolului 41 al Convenţiei.DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
1.Declară cererea admisibilă;
2. Hotărăşte că a avut loc o violare a articolului 6 al Convenţiei;
3. Hotărăşte că a avut loc o violare a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie;
4. Respinge pretenţia cu privire la satisfacţia echitabilă.
Redactată în limba franceză şi comunicată în scris la 17 mai 2011, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 şi 3 al Regulamentului Curţii.
Marialena TsirliEgbert Myjer
Grefier adjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy