Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A TREIA
CAUZA MOCANU c. MOLDOVEI
(Cererea no 12708/05)
HOTĂRÎRE
STRASBOURG
17 mai 2011
Această hotărîre este definitivă. Ea poate fi supusă unei revizuiri editoriale.
În cauza Mocanu c. Moldovei,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), statuînd într-o Cameră compusă din:
Egbert Myjer, preşedinte,
Luis López Guerra,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Marialena Tsirli, grefier adjunct al Secţiei,
Deliberînd la 12 aprilie 2011,
Pronunţă următoarea hotărîre, adoptată la aceeaşi dată:
PROCEDURA
1. Cauza a fost iniţiată printr-o cerere (no 12708/05) depusă contra Republicii Moldova la Curte în temeiul art. 34 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (“Convenţia”), de dna Valentina Mocanu («reclamanta») la 5 martie 2005.
2. Reclamanta a fost reprezentată de dl P. Zamfir, avocat care îşi desfăşoară activitatea în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova (« Guvernul ») a fost reprezentat de Agentul său, dl Vladimir Grosu.
3. Reclamanta a invocat încălcarea dreptului său la un proces echitabil şi a dreptului său la protecţia bunurilor din motivul neexecutării hotărîrii definitive pronunţate în favoarea sa.
4. La 8 noiembrie 2007 Curtea a decis să comunice cererea Guvernului. Astfel, cum prevede art. 29 § 1, Curtea a decis ca Camera să se pronunţe în acelaşi timp asupra admisibilităţii şi fondului cauzei.
5. La 4 octombrie 2010 Curtea a informat Guvernul că cauza face parte din jurisprudenţa bine stabilită a Curţii şi cererea a fost atribuită unui comitet din 3 judecători.
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
6. Reclamanta s-a născut în 1965 şi locuieşte în Cahul.
7. În 1997 casa reclamantei a fost grav avariată urmare a unor calamităţi naturale. În rezultatul unei acţiuni iniţiate de reclamantă, Judecătoria Cahul prin hotărîrea din 19 septembrie 2003, a obligat Primăria Cahul să atribuie reclamantei o locuinţă cu 2 odăi. Primăria Cahul n-a contestat hotărîrea şi aceasta a devenit definitivă la 4 octombrie 2003.
8. La 22 octombrie 2008 Judecătoria Cahul a schimbat modul de executare a hotărîrii definitive din 19 septembrie 2003, obligînd Primăria Cahul să achite reclamantei suma de 31000 euro (EUR).
9. La 23 decembrie 2009 această sumă a fost transferată la contul bancar al reclamantei.
II. DREPT INTERN PERTINENT
10. Conţinutul dreptului intern pertinent au fost expuse de Curte în cauza Prodan c. Moldovei (no 49806/99, § 31, CEDO 2004‑III (extrase)).
ÎN DREPT
I. OBSERVAŢII PRELIMINARE
11. Printr-o scrisoare din 26 noiembrie 2010 Guvernul a notificat Curtea că hotărîrea judecătorească definitivă pronunţată în favoarea reclamantei a fost executată la 23 decembrie 2009. Acest fapt a fost confirmat printr-o recipisă semnată de reclamantă la 19 ianuarie 2010, cu menţiunea că n-are mai mult pretenţii cu privire la executarea hotărîrii respective. În opinia Guvernului, menţiunea reclamantei semnifică că aceasta nu doreşte mai mult să-şi menţină cererea pe rolul Curţii. Guvernul a solicitat Curţii să radieze cererea de pe rol în temeiul art. 37 § 1 a) din Convenţie.
12. Curtea observă că într-adevăr recipisa din 19 ianuarie 2010 conţinea menţiunea scrisă de mînă, însă reclamanta n-a exprimat niciodată în corespondenţa sa cu Curtea dorinţa de a nu-şi menţine cererea în sensul art. 37 § 1 a) din Convenţie.
13. În contextul celor expuse, Curtea nu acceptă argumentul Guvernului cu privire la radierea cererii de pe rol.
II. CU PRIVIRE LA PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 6 DIN CONVENŢIE ŞI A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL 1 LA CONVENŢIE
14. Reclamanta a invocat că neexecutarea hotărîrii din 19 septembrie 2003 a încălcat dreptul său cu privire la accesul la justiţie garantat de art. 6 § 1 din Convenţie, precum şi dreptul la protecţia bunurilor sale, garantat de art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie. Articolele prevăd următoarele:
Articolul 6 § 1
« Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil(...) de către o instanţă (...) care va hotărî, fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil (...) »
Articolul 1 din Protocolul no1 la Convenţie
« Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale (...) »
A. Cu privire la admisibilitate
15. Guvernul a invocat neepuizarea căilor interne de recurs. El consideră că reclamanta a avut posibilitatea să sesizeze instanţele judecătoreşti cu o acţiune împotriva autorităţilor responsabile de neexecutarea hotărîrii definitive pronunţate în favoarea sa pentru a obţine careva prejudicii.
16. Curtea a reiterat în cauze similare, că în ceea ce priveşte chestiunile similare prezentei cauze, în Republica Moldova nu există remedii efective pentru remedierea neexecutării unei hotărîri judecătoreşti definitive (a se vedea, printre altele, Prodan precitat). Înainte de examinarea acestor elemente, Curtea consideră că Guvernul nu a expus vreun argument care ar putea conduce la o concluzie diferită de cea menţionată.
17. Astfel, Curtea respinge excepţia preliminară ridicată de Guvern.
18. În lumina circumstanţelor cauze şi a jurisprudenţei, Curtea estimează că plîngerile formulate în temeiul art. 6 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie ridică chestiuni de fapt şi de drept care necesită a fi examinate în fond. Curtea relevă că nu există vreun motiv de inadmisibilitate. Astfel, ea o declară admisibilă.
B. Fondul cauzei
19. Guvernul a menţionat că executorul judecătoresc a întreprins măsurile adecvate pentru a asigura executarea hotărîrii judecătoreşti menţionate. În opinia Guvernului perioada de neexecutare de aproximativ 5 ani este rezonabilă în sensul art. 6 § 1 din Convenţie. El a menţionat acelaşi argument în ceea ce priveşte pretinsa violare a art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie.
20. Curtea menţionează că, în prezenta cauză, într-adevăr reclamanta a obţinut la 19 septembrie 2003 o decizie judecătorească definitivă prin care consiliul local a fost obligat să-i atribuie o locuinţă, această decizie a fost executată abia la 23 decembrie 2009, după o perioadă de întîrziere de 6 ani, 2 luni şi 23 zile. Curtea, deseori a examinat chestiunile similare prezentei cauze şi a constatat violarea art. 6 § 1 din Convenţie, precum şi a art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie (a se vedea, printre altele, Prodan precitat), din cauza executării tardive a unei hotărîri judecătoreşti definitive.
21. Urmare a examinării tuturor chestiunilor invocate, Curtea consideră că Guvernul n-a expus niciun argument, care ar putea conduce la o concluzie diferită în prezenta cauză. Ţinînd cont de jurisprudenţa sa în materie, Curtea constată că în speţă Statul, era responsabil de executarea hotărîrii judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea reclamantei, însă nu şi-a îndeplinit obligaţiile.
22. Prin urmare, a avut loc violarea art. 6 § 1 din Convenţie şi a art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie.
III. CU PRIVIRE LA APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENŢIE
23. În termenii articolului 41 din Convenţie,
“Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenţiei sau protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Inaltelor Părţi Contractante nu permite decît o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei violări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o satisfacţie echitabilă.”
24. Curtea observă că pretenţiile părţii reclamante cu privire la satisfacţie echitabilă au fost recepţionate după expirarea termenului limită stabilit în temeiul art. 60 din Regulamentul Curţii şi că nu a fost explicat în nici un mod nerespectarea acestui termen. Curtea constată, astfel, că nu urmează să-i acorde reclamantei careva sume în temeiul art. 41 din Convenţie.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA ÎN UNANIMITATE
1. Declară cererea admisibilă;
2. Constată că a existat o violare a art. 6 din Convenţie ;
3. Constată că a existat o violare a art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie;
4. Respinge pretenţiile cu privire la satisfacţie echitabilă.
Redactată în limba franceză şi comunicată în scris la 17 mai 2011, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 şi 3 al Regulamentului Curţii.
Marialena TsirliEgbert Myjer
Grefier adjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy