© Traducerea şi permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Teodor Papuc în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curţii.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by Teodor Papuc for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées par Teodor Papuc à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
Momčilović v. Croația - 11239/11
Hotărârea din 26.3.2015 [Secția I]
Articolul 6
Proceduri civile
Articolul 6-1
Accesul la un tribunal
Condiția de a încerca soluționarea unei cereri civile ca o introducere necesară la procedurile contencioase împotriva statului: nicio încălcare
În fapt – În virtutea Secțiunii 186(a) din Legea procedurii civile, orice parte care dorește să inițieze o acțiune în instanță împotriva statului croat trebuie să depună mai întâi o cerere de soluționare amiabilă în fața Oficiului Avocatului de Stat competent. Omisiunea de a proceda așa va conduce la declararea inadmisibilității acțiunii.
În ianuarie 1998, reclamanții au depus o cerere în fața Oficiului Avocatului de Stat pentru soluționarea amiabilă a unei plângeri privind acoperirea prejudiciilor rezultate ca urmare a omorârii ilegale a unei dintre rudele lor de către un soldat. Atunci când cererea lor a fost refuzată, ei au inițiat o acțiune civilă în fața unui tribunal municipal. Totuși, s-a considerat că s-a renunțat la această acțiune, de vreme ce reprezentantul lor nu a participat la ședințele de judecată. În mai 2005, reclamanții au formulat o nouă plângere privind acoperirea prejudiciilor în fața unui alt tribunal municipal, însă aceasta a fost declarată inadmisibilă, pentru că aceștia nu s-au conformat obligației de a introduce o cerere prealabilă pentru soluționarea amiabilă în fața Oficiului Avocatului de Stat competent.
În drept – Articolul 6: Curtea a fost chemată să examineze dacă restricționarea dreptului de acces la un tribunal impusă de condiția procedurală de a încerca soluționarea amiabilă a unui caz înainte de inițierea acțiunilor civile împotriva statului a condus la o limitare care să afecteze însăși esența acestui drept. Condiția soluționării amiabile era prevăzută de lege și urmărea scopul legitim al asigurării economiei judiciare prin evitarea unor proceduri judiciare prelungite și costisitoare și prin reducerea numărului de cazuri. Cu privire la proporționalitatea acestei condiții, Curtea a notat că s-a considerat că reclamanții au renunțat la prima acțiune civilă din cauza inactivității lor și din cauza eșecului de a formula un recurs în termen. Ca urmare a unei asemenea renunțări și înainte de a iniția un set nou de proceduri, reclamanții erau din nou obligați să îndeplinească condiția prealabilă a încercării soluționării amiabile. Având în vedere refuzarea primei cereri de soluționare amiabilă, era imposibil să se spună care va fi rezultatul unei a doua încercări de soluționare amiabilă după trecerea unei perioade atât de mari de timp. Condiția nu era nici nerezonabilă în sine și nici nu conducea la prejudicierea juridică a cererii reclamantului. Prin urmare, limitarea nu a afectat însăși esența dreptului lor de acces la un tribunal.
Concluzie: nicio încălcare (unanimitate).
Full & Egal Universal Law Academy