©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România () şi al Institutului European din România (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania () and the European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Secţia a treia
Decizie
Cererea nr. 32247/08
Serghie-Gheorghe-Ioan Morariu şi alte 58 cereri împotriva României
(a se vedea tabelul din anexă)
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secţia a treia), reunită la 12 iunie 2012 într-o cameră compusă din: Josep Casadevall, preşedinte, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, judecători, şi Marialena Tsirli, grefier adjunct de secţie,
având în vedere cererile menţionate în tabelul anexat,
după ce a deliberat în acest sens, pronunţă următoarea decizie:
În fapt
1. Detaliile privind reclamanţii sunt menţionate în anexă.
A. Circumstanţele cauzei
2. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către reclamanţi, se pot rezuma după cum urmează.
1. Context istoric
3. De la sfârşitul anilor patruzeci şi până la începutul anilor şaizeci, terenurile agricole care aparţineau particularilor au devenit proprietate a statului sau a cooperativelor agricole. Părinţii reclamanţilor au fost de asemenea afectaţi de această măsură şi a trebuit să-şi cedeze terenurile.
4. După revoluţia din 1989, cele mai multe cooperative agricole au fost desfiinţate. În 1991, chiar dacă părinţii reclamanţilor erau decedaţi, a fost adoptată Legea nr. 18, care a acordat persoanelor ale căror terenuri deveniseră, sub regimul comunist, proprietatea statului sau a cooperativelor dreptul de a li se restitui aceste terenuri.
2. Demersurile administrative în vederea restituirii terenurilor
5. Începând cu anul 2005, reclamanţii au solicitat autorităţilor administrative locale restituirea terenurilor care aparţinuseră, înainte de transferul lor în favoarea statului, părinţilor lor. Autorităţile au respins cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de reclamanţi, invocând faptul că acestea nu îndeplineau, la momentul depunerii cererilor, condiţia privind cetăţenia română, impusă la art. 48 din Legea nr. 18/1991. Reclamanţii au depus plângeri în faţa instanţelor interne faţă de hotărârile administrative emise în urma cererilor lor de reconstituire a dreptului de proprietate.
3. Procedurile în faţa instanţelor interne
a) Judecata în primă instanţă
6. În faţa judecătoriilor, reclamanţii au susţinut că sunt moştenitorii foştilor proprietari ai terenurilor transferate în favoarea statului în timpul regimului comunist şi au invocat art. 44 alin. (2) din Constituţie, care permite cetăţenilor străini şi apatrizilor să dobândească terenuri pe calea moştenirii legale. Reclamanţii au solicitat instanţelor să anuleze hotărârile administrative emise de comisiile locale care funcţionează pe lângă primării.
7. Prin hotărâri supuse apelului şi recursului, o parte din judecătorii au respins plângerile anumitor reclamanţi, în urma şedinţelor publice şi în contradictoriu, pronunţându-se că art. 44 alin. (2) din Constituţie viza doar cazul moştenitorilor celor decedaţi care au obţinut deja, prin Legea nr. 18/1991, un titlu de proprietate asupra terenurilor, nu şi cazul moştenitorilor celor decedaţi care nu erau proprietari după adoptarea legii menţionate anterior. Instanţele sesizate au făcut referire la interpretarea art. 44 alin. (2) din Constituţie, dată de Curtea Constituţională în Decizia din 7 octombrie 2004, potrivit căreia Constituţia revizuită nu interzicea dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizii, dar stabilea condiţiile în care această categorie de reclamanţi putea dobândi acest drept. Or, potrivit acestor instanţe, în ceea ce priveşte succesiunile deschise înainte de revizuirea Constituţiei, reclamanţii nu îndeplineau aceste condiţii. Reclamanţii în cauză au formulat apel împotriva acestor hotărâri.
8. O parte din judecătorii au admis plângerile anumitor reclamanţi şi au hotărât că Legea nr. 312/2005, lege specială, la care art. 44 alin. (2) din Constituţie face referire, nu implica dobândirea, de către străini, a dreptului de proprietate asupra terenurilor prin moştenire şi că, prin urmare, Constituţia nu excludea această categorie de beneficii de la Legea nr. 18/1991. Astfel, aceste instanţe au considerat că aceşti reclamanţi aveau o „speranţă legitimă” pentru a obţine reconstituirea dreptului lor de proprietate asupra terenurilor care aparţinuseră părinţilor lor. Alte judecătorii au hotărât că faptul de a avea o cetăţenie a Uniunii Europene era suficient pentru ca aceşti reclamanţi să posede un „bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenţie. Autorităţile administrative au declarat apel împotriva acestor hotărâri.
b) Judecata în apel şi recurs
9. În urma uneia sau mai multor şedinţe publice în care reclamanţii au avut posibilitatea de a depune la dosar toate probele admise de legislaţia naţională pe care le-au considerat relevante, instanţele sesizate prin apelurile declarate de reclamanţi le-au respins şi au confirmat deciziile administrative iniţiale. Prin hotărâri definitive şi irevocabile, instanţele sesizate cu recursurile formulate de autorităţile administrative, au admis, au casat hotărârile favorabile reclamanţilor şi, pronunţându-se asupra temeiniciei plângerilor lor, le-au respins.
10. În ceea ce priveşte apelurile formulate de reclamanţi sau recursurile formulate de autorităţile administrative, instanţele au reamintit mai întâi că Legea nr. 18/1991 era o lege specială, care excludea solicitanţii care nu sunt cetăţeni români de la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. În continuare, instanţele au reamintit că, potrivit poziţiei constante a Curţii Constituţionale, art. 44 alin. (2) din Constituţie oferea cetăţenilor străini posibilitatea de a dobândi terenuri pe calea moştenirii legale, dar numai pentru succesiunile deschise după data revizuirii Constituţiei, adică după 29 octombrie 2003. Instanţele constatau că succesiunile de care reclamanţii s-au prevalat erau anterioare acestei date şi, prin urmare, au considerat că aceştia nu beneficiau de un „bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenţie, ci doar de vocaţia de a obţine acest drept, subordonată condiţiei referitoare la cetăţenia română, neîndeplinită de reclamanţi la momentul depunerii cererilor.
11. În fine, instanţele au reamintit prevederile Legii nr. 312/2005, care au impus perioade de tranziţie de cinci, respectiv de şapte ani, negociate de România la momentul aderării la Uniunea Europeană, în cazul achiziţiei de către cetăţeni străini şi societăţi comerciale de drept străin de terenuri pentru reşedinţe secundare, păduri, terenuri agricole şi forestiere. Potrivit instanţelor, legea organică menţionată la art. 44 alin. (2) din Constituţia revizuită în 2003 era cea care confirma opţiunea legiuitorului român în acest domeniu.
B. Dreptul şi practica interne relevante
1. Prezentare generală a principalelor dispoziţii legislative privind achiziţionarea de terenuri în România de către cetăţenii străini
a) Constituţia
12. Art. 44 din Constituţia României, astfel cum a fost revizuită prin Legea nr.429/2003 din 29 octombrie 2003, prevede următoarele:
Art. 44
Dreptul de proprietate privată
„1. Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
2. Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.”
b) Legea nr. 18/1991
13. Dispoziţiile relevante ale Legii nr. 18/1991, intrată în vigoare la 20 februarie 1991 şi republicată la 5 ianuarie 1998, astfel cum erau în vigoare la momentul faptelor, prevăd următoarele:
Art. 8
Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor
„(1) Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face în condiţiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau construirea acestui drept.
(2). De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite. (...)”
Art. 48
„Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, precum şi foştii cetăţeni români care şi-au redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul în ţară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestieră, prevăzute la art. 45, care le-au aparţinut în proprietate, dar numai până la limita prevăzută la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, pentru terenurile agricole, şi nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinaţie forestieră în condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (3)–(9).”
c) Legea nr. 247/2005
14. Art. 3 din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente prevede următoarele:
Titlul X
Circulaţia juridică a terenurilor
„Art. 3. Cetăţenii străini şi apatrizii precum şi persoanele juridice străine pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România în condiţiile prevăzute de legea specială.”
d) Legea nr. 312/2005
15. Legea nr. 312 din 10 noiembrie 2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, precum şi de către persoanele juridice străine a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007. Dispoziţiile relevante prevăd următoarele:
Cap. I
Dispoziţii generale
Art. 1
„(1) Prezenta lege are ca obiect reglementarea dobândirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, precum şi de către persoanele juridice străine.
(2) Prevederile prezentei legi nu se aplică în cazul dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi prin moştenire legală. (...) ”
Art. 3
„Cetăţeanul unui stat membru, apatridul cu domiciliul într-un stat membru sau în România, precum şi persoana juridică constituită în conformitate cu legislaţia unui stat membru pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute de lege pentru cetăţenii români şi pentru persoanele juridice române.”
Art. 4
„Cetăţeanul unui stat membru nerezident în România, apatridul nerezident în România cu domiciliul într-un stat membru, precum şi persoana juridică nerezidentă, constituită în conformitate cu legislaţia unui stat membru, pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor pentru reşedinţe secundare, respectiv sedii secundare, la împlinirea unui termen de 5 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană”.
Art. 5
„(1) Cetăţeanul unui stat membru nerezident în România, apatridul nerezident în România cu domiciliul într-un stat membru, precum şi persoana juridică nerezidentă, constituită în conformitate cu legislaţia unui stat membru pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole, pădurilor sau terenurilor forestiere la împlinirea unui termen de 7 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană.
„(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică fermierilor care desfăşoară activităţi independente şi sunt, după caz:
a) cetăţeni ai statelor membre sau apatrizi cu domiciliul într-un stat membru, care îşi stabilesc reşedinţa în România;
b) apatrizi cu domiciliul în România.
(...).”
„(4) Persoanele prevăzute la alin. (2) dobândesc dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole, pădurilor şi terenurilor forestiere în aceleaşi condiţii cu cele aplicabile cetăţenilor români, de la data aderării României la Uniunea Europeană. (...)”
2. Prezentare generală a practicii judecătoreşti interne relevante
16. În Decizia nr. 408 din 7 octombrie 2004, Curtea Constituţională, sesizată cu o excepţie de neconstituţionalitate care vizează art. 3 alin. (1) din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor (şi care stabileşte o interdicţie absolută privind achiziţionarea terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi) a formulat următoarele observaţii:
„(...) Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, pentru soluţionarea acesteia, este necesară o analiză juridică a prevederilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate, înainte şi după revizuirea Legii fundamentale, din considerente ce ţin de aplicarea legii în timp. Aşa fiind, înainte de revizuire, textul constituţional care consacra protecţia proprietăţii private, respectiv art. 41, instituia, la alin. (2) teza a doua, incapacitatea specială a cetăţenilor străini şi apatrizilor de a dobândi dreptul de proprietate asupra oricăror terenuri proprietate privată aflate pe teritoriul României. Incapacitatea specială prevăzută de acest text constituţional lipsea de efecte juridice, în sfera sa de aplicare, toate modurile de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, indiferent dacă erau situate în intravilan sau extravilan.
În prezent, aceste prevederi au fost substanţial modificate, ceea ce produce importante consecinţe în plan juridic. Astfel, potrivit art. 44 alin. (2) teza a doua din Constituţia republicată, cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.
Or, Curtea constata ca dispoziţia constituţională, deşi nu mai prevede in terminis interdicţia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, nu o înlătură, ci doar precizează cazurile şi condiţiile în care aceştia pot dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de aplicare a acestei incapacităţi speciale.
Aşa fiind, norma constituţională are în vedere, într-o primă ipoteză, posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor, prin acte juridice inter vivos, în condiţiile legii organice, de către cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ai statelor cu care au fost încheiate tratate internaţionale, precum şi de către apatrizii domiciliaţi pe teritoriile acestora, în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană sau din încheierea de către ţara noastră a unor tratate internaţionale, pe bază de reciprocitate. Curtea constată că momentul intrării în vigoare a revizuirii Constituţiei nu coincide cu momentul de la care incapacitatea specială nu mai operează, ridicarea interdicţiei fiind condiţionată de aderarea la Uniunea Europeană sau de încheierea unui tratat internaţional, pe bază de reciprocitate.
A doua ipoteză o reprezintă prevederea potrivit căreia cetăţenii străini şi apatrizi pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor prin moştenire legală. Astfel exprimată, voinţa legiuitorului constituţional nu permite decât o interpretare univocă, această ipoteză fiind de imediată aplicare, din momentul intrării în vigoare a revizuirii Constituţiei, respectiv numai pentru situaţiile în care succesiunea în legătură cu care se exercită calitatea de moştenitori legali s-a deschis după această dată.
În consecinţă, printr-o interpretare per a contrario, faţă de cetăţenii străini şi apatrizi care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute în una dintre cele două ipoteze ale normei constituţionale, interdicţia de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor pe teritoriul României operează în continuare, incapacitatea specială fiind conservată în actuala normă constituţională. (...)”
17. Într-o altă Decizie (nr. 630/2007) din 1 august 2007, Curtea Constituţională, sesizată cu o excepţie de neconstituţionalitate care vizează art. 48 din Legea nr. 18/1991, a formulat următoarele observaţii:
„(...) Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate, sau constituirea acestuia, în favoarea foştilor cooperatori, a moştenitorilor acestora şi a altor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari, asupra terenurilor care constituie fondul funciar al României. Dreptul de proprietate al acestor persoane este reconstituit sau, după caz, constituit, în temeiul şi în condiţiile legii. În acest context, legea prevede categoriile de persoane îndreptăţite a formula cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, dispoziţiile art. 48 stabilind posibilitatea de a solicita reconstituirea şi pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, precum şi pentru foştii cetăţeni români care şi-au redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul în ţară. Aşadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii - fondul funciar al României – şi scopul declarat al acesteia – retrocedarea către foştii proprietari sau moştenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producţie sau de către stat –, reglementarea condiţiilor în care operează această retrocedare, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptăţite, constituie opţiunea legiuitorului, în acord cu politica economică a statului în această materie şi cu finalitatea reparatorie a legii. Condiţionarea exercitării dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de calitatea de cetăţean român reprezintă o astfel de opţiune, care este pe deplin constituţională.
Astfel, dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza a doua din Constituţie, deşi nu mai prevăd in terminis interdicţia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, nu o înlătură, ci doar precizează cazurile şi condiţiile în care aceştia pot dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de aplicare a acestei incapacităţi speciale. Potrivit normei constituţionale, una dintre modalităţile de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini sau apatrizi este moştenirea legală. Însă, Curtea constată că, în cauza aflată pe rolul instanţei judecătoreşti, calitatea de moştenitor nu poate fi recunoscută decât ca urmare a aplicării legii şi numai în limitele stabilite de aceasta, întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, legea are ca scop reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari. Prin urmare, nu se poate invoca, în aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991, garantarea şi ocrotirea constituţională a dreptului de proprietate în persoana reclamanţilor, câtă vreme aceştia nu sunt titulari ai acestui drept, ce urmează a se naşte ulterior, prin efectul şi în condiţiile legii menţionate. (...)
Curtea respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de L.J. (...).”
18. Între 1 august 2007 şi 16 decembrie 2011, Curtea Constituţională a fost solicitată să se pronunţe de nouăsprezece ori asupra excepţiilor de neconstituţionalitate a art. 48 din Legea nr. 18/1991, şi a reiterat, de fiecare dată, motivarea din Decizia nr. 630 din 1 august 2007, înainte de a respinge excepţiile ridicate.
3. Doctrina
19. Doctrina defineşte succesiunea ca o transmitere a patrimoniului unei persoane fizice decedate în favoarea uneia sau mai multor persoane în viaţă (persoane fizice, persoane juridice sau stat) (a se vedea, de exemplu, Francisc Deak, Tratat de drept succesoral, Editura Actami, Bucureşti, 1999, p. 5).
Capete de cerere
20. Reclamanţii au invocat în mod explicit sau în substanţă art. 1 din Protocolul 1 la convenţie, luat în considerare separat şi coroborat cu art. 14 din convenţie. Aceştia se plâng de refuzul autorităţilor naţionale, confirmat de instanţele interne, de a le reconstitui dreptul de proprietate asupra terenurilor care au aparţinut părinţilor, pe motiv că nu sunt cetăţeni români, situaţie care reprezintă în opinia lor o discriminare pe motive de cetăţenie, care nu are nicio justificare obiectivă.
21. O parte din reclamanţi invocă art. 6 § 1 din convenţie şi reclamă inechitatea procedurilor care-i privesc (cererile nr. 13456/08, 31229/08, 38127/08, 40269/08, 43244/08, 48435/08, 22007/09, 32397/09, 38525/09, 41800/09, 51369/09, 54522/09, 60701/09, 64276/09, 1960/10, 28352/10, 29154/10, 32292/10, 44106/10, 58195/10 şi 77928/11), interpretarea eronată a legii de către instanţele interne (cererile nr. 53772/08, 13728/09, 18478/09, 47998/09, 59038/09 şi 34696/10), divergenţa în jurisprudenţa instanţelor interne în domeniul restituirii terenurilor în favoarea cetăţenilor străini (cererile nr. 32247/08, 36583/08, 38425/08 şi 16956/10), durata procedurii (cererile nr. 49086/08, 13728/09 şi 16956/10), şi existenţa unei singure căi de atac împotriva hotărârilor pronunţate de către instanţele de prim grad (cererile nr. 15783/08, 51315/08 şi 32302/10). În cauza nr. 40247/08, reclamantul se plânge de inechitatea deciziei Curţii Constituţionale. Reclamanta din cauza nr. 45269/08 se plânge de anularea unei hotărâri favorabile, situaţie care ar aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice.
22. Unii reclamanţi (cererile nr. 40269/08, 35939/09, 35946/09, 41800/09 şi 44106/10) invocă art. 13 din convenţie şi se plâng de lipsa unei căi de atac efective împotriva hotărârilor care confirmă hotărârile administrative ale comisiilor, ca urmare a respingerii apelurilor lor de către instanţe, pe motiv că nu ar fi îndeplinit cerinţa referitoare la cetăţenie, fără a analiza temeinicia contestaţiilor lor.
În drept
I. CU PRIVIRE LA CONEXAREA CERERILOR
23. Curtea constată că cererile sunt similare cu privire la capetele de cerere invocate şi problemele pe fond pe care le prezintă în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 şi art. 14 din convenţie. În consecinţă, aceasta consideră adecvat să le conexeze, în temeiul art. 42 § 1 din regulament.
II. CU PRIVIRE LA ART. 1 DIN PROTOCOLUL NR. 1, CONSIDERAT SEPARAT ŞI COROBORAT CU ART. 14 DIN CONVENŢIE
24. Reclamanţii se plâng de refuzul autorităţilor naţionale, confirmat de instanţele interne, de a le restitui terenurile de care familiile lor au fost expropriate în timpul regimului comunist, din cauza faptului că nu au îndeplinit cerinţa privind cetăţenia română. Reclamanţii afirmă că sunt moştenitori ai părinţilor lor, ale căror patrimonii includeau de asemenea dreptul de proprietate asupra terenurilor în cauză şi Constituţia revizuită le permitea dobândirea dreptului de proprietate prin moştenire. Aceştia invocă şi încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 şi art. 14 din convenţie
Art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede:
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”
Art. 14 din convenţie este formulat după cum urmează:
„Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de (...) convenţie trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.”
A. Cu privire la art. 1 din Protocolul nr. 1, considerat separat
25. Curtea reaminteşte că, potrivit jurisprudenţei sale, un reclamant nu poate invoca o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 decât în măsura în care deciziile contestate se referă la „bunuri” în sensul acestei dispoziţii. Noţiunea „bunuri” poate acoperi atât „bunuri actuale”, cât şi valori patrimoniale, inclusiv creanţe, având un temei suficient în dreptul intern, în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puţin o „speranţă legitimă” de a beneficia efectiv de un drept de proprietate. Speranţa de a i se recunoaşte supravieţuirea unui fost drept de proprietate a cărui exercitare efectivă este de foarte mult timp imposibilă nu poate fi considerată drept un „bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. Aceeaşi situaţie se aplică unei creanţe condiţionale care se stinge prin nerealizarea condiţiei [Kopecký împotriva Slovaciei (MC), nr. 44912/98, pct. 35, CEDO 2004-IX, Prinţul Hans-Adam II de Liechtenstein împotriva Germaniei, (MC), nr. 42527/98, pct. 83, CEDO 2001-VIII; Gratzinger şi Gratzingerova împotriva Republicii Cehe (dec.) (MC), nr. 39794/98, pct. 69, CEDO 2002-VII]].
26. Art. 1 din Protocolul nr. 1 nu poate fi interpretat ca impunând statelor contractante o obligaţie generală de restituire a bunurilor care le-au fost transferate înainte de ratificarea convenţiei. De asemenea, această dispoziţie nu le impune statelor contractante nicio restricţie cu privire la libertatea de a determina domeniul de aplicare al legislaţiilor pe care le pot adopta în materie de restituire a bunurilor şi de alegere a condiţiilor în care acceptă să restituie un drept de proprietate persoanelor deposedate (Kopecký, citată anterior, pct. 35 ; Jantner împotriva Slovaciei, nr. 39050/97, pct. 34, 4 martie 2003). În special, statele contractante dispun de o marjă amplă de apreciere privind oportunitatea de a exclude anumite categorii de foşti proprietari de la un astfel de drept de restituire. Acolo unde categorii de proprietari sunt astfel excluse, o cerere de restituire din partea unei persoane care face parte din una dintre aceste categorii nu poate oferi temeiul unei „speranţe legitime” care să impună protecţia art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, între altele, hotărârea Gratzinger şi Gratzingerova, citată anterior, pct. 70–74).
27. Astfel, într-o serie de cazuri privind restituirea bunurilor expropriate anterior, Curtea a hotărât că reclamanţii nu au avut nicio „speranţă legitimă” dacă nu s-a putut considera că aveau o creanţă suficient individualizată pentru a fi imediat exigibilă. Acesta este cazul atunci când, în mod evident, una dintre cerinţele esenţiale ale legii nu este îndeplinită de reclamanţi (Gratzinger şi Gratzingerova, hotărâre citată anterior, pct. 70–73) sau atunci când există o controversă asupra modului în care dreptul intern trebuie interpretat şi aplicat, iar argumentele invocate de reclamant în această privinţă sunt respinse definitiv de instanţele naţionale [Jantner, citată anterior, pct. 29–33 ; Slavov şi alţii împotriva Bulgariei (dec.), nr. 20612/02, 42563/02, 42596/02 şi 16059/03, pct. 81, 2 decembrie 2008 ; Kopecký, citată anterior, pct. 49–50].
28. În speţă, Curtea observă că reclamanţii au revendicat, în temeiul unei legislaţii adoptate după căderea regimului comunist, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care au aparţinut, cu mai multe decenii în urmă, părinţilor lor. Or, tuturor li s-a refuzat, prin hotărâri administrative, confirmate prin hotărâri definitive, reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri pe motiv că nu îndeplineau cerinţa referitoare la cetăţenia română, astfel cum se prevede la art. 48 din Legea nr. 18/1991.
29. Rezultă că obiectul procedurii nu îl reprezenta „bunurile existente”, deoarece reclamanţii nu aveau calitatea de proprietari, aflându-se în poziţia de simpli solicitanţi, similar reclamanţilor din hotărârea Gratzinger et Gratzingerova, citată anterior. Rămâne de stabilit dacă exista în dreptul intern un interes patrimonial suficient stabilit căruia i s-ar fi putut ataşa o „speranţă legitimă” de a obţine o astfel de restituire. Curtea reaminteşte, în acest sens, că există o diferenţă între o simplă speranţă la restituire, oricât de evidentă ar fi, şi o speranţă legitimă, care trebuie să fie mai concretă şi să se bazeze pe o dispoziţie legală sau un act juridic, precum o hotărâre judecătorească (hotărârea Gratzinger şi Gratzingerova, citată anterior, pct. 73).
30. Curtea notează că reclamanţii invocă posibilitatea recunoscută de Constituţia revizuită în 2003 în favoarea cetăţenilor străini, de a dobândi terenuri prin moştenire legală [art. 44 alin. (2) in fine din Constituţie]. Cu privire la acest punct, Curtea observă că poziţia Curţii Constituţionale, exprimată în 2004, repetată în mai multe rânduri între 2007 şi 2011, şi adoptată de majoritatea tribunalelor în speţă, a fost în favoarea recunoaşterii acestui dreptul numai pentru succesiunile deschise după revizuirea Constituţiei (a se vedea supra, punctele 16–18). Or, reclamanţii au acceptat succesiunile părinţilor lor cu mulţi ani înainte de revizuirea Constituţiei din 2003 şi potrivit constatărilor făcute de tribunale, moştenirile lor nu includeau niciun drept de proprietate asupra terenurilor în litigiu (pct. 10 supra). Aşadar, potrivit principiului nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habet, reclamanţii nu pot pretinde că au moştenit un astfel de drept. Curtea notează, în plus, că, deşi unele judecătorii au admis plângerile anumitor reclamanţi, aceste hotărâri nu au fost definitive şi au fost casate, în recurs, de către tribunale.
31. În aceste condiţii, trebuie constatat că reclamanţii nu au demonstrat că sunt titularii unor creanţe suficient stabilite pentru a fi exigibile şi, prin urmare, nu puteau să se prevaleze de un „bun” astfel cum se prevede la art. 1 din Protocolul nr. 1.
32. Pe cale de consecinţă, acest capăt de cerere este incompatibil ratione materiae cu prevederile convenţiei şi trebuie să fie respins în temeiul art. 35 § 3 lit. a) şi art. 35 § 4.
B. Cu privire la art. 1 din Protocolul nr. 1 coroborat cu art. 14 din convenţie
33. Conform jurisprudenţei Curţii, art. 14 din convenţie nu există independent deoarece este valabil numai în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor şi libertăţilor garantate de către celelalte clauze normative din convenţie şi de către protocoalele sale [a se vedea, printre mulţi alţii, Burden împotriva Regatului Unit (MC), nr. 13378/05, pct. 58, CEDO 2008...]. Aplicarea art. 14 nu presupune în mod necesar încălcarea unuia dintre drepturile materiale garantate prin convenţie. Trebuie, şi este suficient, ca faptele cauzei să intre cel puţin sub incidenţa unuia dintre articolele din convenţie [a se vedea printre mulţi alţii, Koua Poirrez împotriva Franţei, nr. 40892/98, pct. 36, CEDO 2003–X, şi Andreieva împotriva Letoniei (MC), nr. 55707/00, pct. 74, CEDO 2009-...].
34. În cauzele de faţă, Curtea a constatat deja că reclamanţii nu pot pretinde că au o „speranţă legitimă” de a obţine restituirea bunurilor care le-au aparţinut părinţilor lor. Având în vedere concluzia privind inaplicabilitatea art. 1 din Protocolul nr. 1, Curtea consideră că art. 14 din convenţie nu poate fi luat în considerare în speţă.
35. Pe cale de consecinţă, capetele de cerere ale reclamanţilor întemeiate pe art. 1 din Protocolul nr. 1 coroborat cu art. 14 sunt incompatibile ratione materiae cu dispoziţiile convenţiei şi trebuie respinse în temeiul art. 35 § 3 lit. a) şi art. 35 § 4 din convenţie.
C. Cu privire la celelalte capete de cerere
36. 36. O parte dintre reclamanţi (a se vedea pct. 21 supra) invocă art. 6 § 1 din convenţie şi reclamă inechitatea procedurii, interpretarea greşită a dreptului intern de către tribunale, divergenţa jurisprudenţei tribunalelor naţionale, durata excesivă a procedurilor, precum şi existenţa unui singure căi de atac împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii. Din perspectiva aceluiaşi articol, unii reclamanţi invocă de asemenea inechitatea deciziei Curţii Constituţionale şi încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice. Invocând art. 13 din convenţie, o altă parte a reclamanţilor (a se vedea pct. 22 supra), se plâng de lipsa unei căi de atac efective împotriva hotărârilor judecătoriilor care confirmă hotărârile administrative de respingere a cererilor lor de reconstituire, ca urmare a respingerii acţiunilor lor pe motiv că nu au îndeplinit cerinţa referitoare la cetăţenie, fără a fi tranşată temeinicia plângerilor lor.
37. Ţinând seama de ansamblul elementelor de care dispune, şi în măsura în care este competentă să se pronunţe asupra susţinerilor formulate, Curtea nu a constat nicio încălcare a drepturilor şi libertăţilor garantate de convenţie sau de protocoalele sale.
Reiese că această parte a cererilor este în mod vădit nefondată şi trebuie respinsă în temeiul art. 35 § 3 şi art. 35 § 4 din convenţie.
Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să conexeze cererile;
Declară cererile inadmisibile.
Marialena TsirliJosep Casadevall
Grefier adjunctPreşedinte
Nr.
Nr. cererii
Data introducerii
Numele reclamantului
Data naşterii
Locul de reşedinţă
Cetăţenia (la momentul depunerii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate)
Data ultimei hotărâri interne definitive
Alte capete de cerere
32247/08
01/07/2008
Serghie-Gheorghe-Ioan
MORARIU
29/10/1943
Frankfurt/Main, Germania
Cetăţenie
germană
Hotărârea definitivă din 12 februarie 2008 a Tribunalului Timiş
Art. 6 § 1 din convenţie
(jurisprudenţă divergentă la nivelul tribunalelor)
13465/08
04/03/2008
1. Mariana Liana CARLEJAN
Nürnberg, Germania
2. Doina Ecaterina TAMAS
Nürnberg, Germania
Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 11 octombrie 2007 a Tribunalului Bistriţa
Art. 6 § 1 din convenţie
(inechitatea procedurii)
15783/08
15/03/2008
1. Roderich
PILARS DE PILAR
28/08/1940
Berg, Germania
2. Johann STUDENBERG
04/10/1940
Bad, Gleichenberg, Austria
1. Cetăţenie germană
2. Cetăţenie austriacă
Hotărârile definitive din 17 septembrie 2007 şi din 8 noiembrie 2007 ale Tribunalului Bihor
Art. 6 § 1 din convenţie
(existenţa unei singure căi de atac)
26846/08
04/06/2008
Anna FISCHER
18/12/1941
Darmstadt, Germania
Cetăţenie germană
Hotărârile definitive din 29 ianuarie şi din 5 februarie 2008 ale Tribunalului Timiş
31229/08
16/06/2008
Erzsebet Sarolta KAROLYI
22/09/1945
Fot, Ungaria
Cetăţenie maghiară
Hotărârea definitivă din 21 decembrie 2007 a Tribunalului Sălaj
Art. 6 § 1 din convenţie
(inechitatea procedurii)
31339/08
27/06/2008
Iosef WISSENZ
17/06/1932
Baiersdorf, Germania
Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului Timiş
36583/08
29/07/2008
Elisabeth ECKERT
01/03/1916
Aurachtal, Germania
Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului Timiş
Art. 6 § 1 din convenţie
(divergenţă în jurisprudenţă)
38127/08
10/07/2008
Stefan Liviu GHERGHELI
09/12/1941
Dietzenbach, Germania
Cetăţenie germană
Hotărârile definitive din 5 şi 12 februarie şi din 29 octombrie 2009 ale Tribunalului Timiş
Art. 6 § 1 din convenţie
(inechitatea procedurii)
38425/08
29/07/2008
Theresia ECKERT
13/01/1941
Aurachtal, Germania
Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului Timiş
Art. 6 § 1 din convenţie
(divergenţă în jurisprudenţă)
40024/08
08/08/2008
Stefan COR
Timişoara, România
Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 12 februarie 2008 a Tribunalului Timiş
40050/08
12/08/2008
Johann WEBER
18/06/1940
Rielasingen-Worblingen, Germania
Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 19 februarie 2008 a Tribunalului Timiş
40247/08
19/08/2008
Friedrich EBERLE
Nürnberg, Germania
Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 19 februarie 2008 a Tribunalului Timiş
Art. 6 § 1 (inechitatea deciziilor Curţii Constituţionale) şi 13 din convenţie
40269/08
17/07/2008
Ecaterina LOWASZ
22/05/1924
Asbach, Germania
Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului Timiş
Art. 6 § 1 (inechitatea procedurii) şi 13 din convenţie
41765/08
08/08/2008
1. Norbert Johan ANSELM
Timişoara, România
2. Elisabeta ANSELM
Timişoara, România
1. Cetăţenie germană
2. Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 12 februarie 2008 a Tribunalului Timiş
43244/08
03/09/2008
Johann STEINKAMPF
18/10/1938
Essenbach, Germania
Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 5 martie 2008 a Tribunalului Arad
Art. 6 § 1 (inechitatea procedurii) din convenţie
45269/08
22/09/2008
Elisabetha BALTHASAR
12/09/1924
Miltenberg/Main, Germania
Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 15 aprilie 2008 a Tribunalului Timiş
Art. 6 § 1 din convenţie (anularea unei hotărâri favorabile echivalente unei atingeri aduse principiului securităţii raporturilor juridice)
48435/08
25/09/2008
1. Wolfgang Reiner Dieter FRITSCH
09/03/1938
Erlangen, Germania
2. Annelise Ingrid KOSER
23/10/1941
Erlangen, Germania
1. Cetăţenie germană
2. Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 26 martie 2008 a Tribunalului Bistriţa Năsăud
Art. 6 § 1 din convenţie (inechitatea procedurii)
49086/08
30/09/2008
1. Hildegunde RICHTER
24/09/1941
Karlsruhe, Germania
2. Marianne RICHTER
13/03/1947
Stuttgart, Germania
1. Cetăţenie germană
2. Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 31martie 2008 a Tribunalului Timiş (acţiune introdusă la 12 decembrie 2006)
Art. 6 § 1 din convenţie (durata procedurii)
51315/08
13/10/2008
1. Istvan PONGRACZ
18/09/1933
Budapesta, Ungaria
2. Vilmos PONGRACZ
19/03/1947
Viena, Austria
3. Peterne FODOR
28/06/1942
Leanyfalu, Ungaria
4. Karoly PONGRACZ
18/03/1944
Budapesta, Ungaria
5. Miklosne KALLAY
2/03/1929
Budapesta, Ungaria
1. Cetăţenie maghiară
2. Cetăţenie maghiară
3. Cetăţenie maghiară
4. Cetăţenie maghiară
5. Cetăţenie maghiară
Hotărârea definitivă din 14 aprilie 2008 a Tribunalului Bihor
Art. 6 § 1 din convenţie (existenţa unei singure căi de atac)
53772/08
30/10/2008
1. Johann Manfred GEHL
05/09/1943
Vellberg-Talheim, Germania
2. Angela GEHL
19/07/1949
Vellberg-Talheim, Germania
1. Cetăţenie germană
2. Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 29 februarie 2008 a Tribunalului Iaşi (rămasă definitivă la 27 mai 2008)
Art. 6 § 1 din convenţie (interpretare pretins eronată a legislaţiei de către instanţele interne)
57996/08
20/11/2008
Peter Willi Vasile RUPP
Timişoara, România
Cetăţenie germană
Hotărârea din 23 mai 2008 a Tribunalului Timiş
2680/09
20/12/2008
Vincent Marie Yvon ACKER-FOURNARAKI
18/09/1955
Paris, Franţa
Cetăţenie franceză
Hotărârile nr. 653 şi 654 din 20 iunie 2008 ale Tribunalului Bacău
11314/09
12/02/2009
Ferenc Ede ATZEL
24/11/1942
Leanyfalu, Ungaria
Cetăţenie maghiară
Hotărârea din 24 septembrie 2008 a Tribunalului Bistriţa Năsăud
13728/09
03/03/2009
Astrid Ingeborg CHRISTIANI
Bucureşti, România
Cetăţenie germană
a) Hotărârea din 11 septembrie 2008 a Tribunalului Braşov (rămasă definitivă la 25 septembrie 2008), (acţiune introdusă la 19 februarie 2008)
b) Hotărârea din 6 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a Curţii de Apel Braşov care a respins ca tardivă acţiunea reclamantei împotriva deciziei din 6 decembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov (acţiune introdusă la 20 august 2003)
a) şi b) Art. 6 § 1 din convenţie (interpretarea pretins eronată a legislaţiei de către instanţele interne şi durata excesivă a procedurilor)
15591/09
09/03/2009
Mathias NEDEZKY
14/11/1958
Nürnberg, Germania
Cetăţenie germană
Hotărârea din 17 septembrie 2008 a Tribunalului Bistriţa Năsăud
17366/09
16/03/2009
1. Esther WEISZ
10/03/1923
Milano, Italia
2. Ayala EITAN
05/10/1955
Ierusalim, Israel
3. Ilana Lea ABRAHAM
27/02/1954
Maccabim Reut, Israel
1. Cetăţenie italiană şi israeliană
2. Cetăţenie israeliană
3. Cetăţenie israeliană
Hotărârea din 16 septembrie 2008 a Tribunalului Baia Mare
17842/09
26/03/2009
Walter FROMBACH
Timişoara, România
Cetăţenie germană
Hotărârea din 28 octombrie 2008 a Tribunalului Timiş
18478/09
31/10/2008
Erzsebet Sarolta KAROLYI
22/09/1945
Fot, Ungaria
Cetăţenie maghiară
Hotărârile din 27mai 2008 şi din 10 februarie 2009 ale Tribunalului Sălaj
Art. 6 § 1 din convenţie (interpretarea pretins eronată a legislaţiei de către instanţele interne)
19882/09
30/03/2009
Josef NEFF
01/07/1922
Salzgitter, Germania
Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 30 septembrie 2008 a Tribunalului Timiş
20117/09
17/03/2009
Anita SCHMIDT
22/01/1947
Clausthal – Zellerfeld
Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 20 noiembrie 2008
Art. 6 § 1 (imparţialitatea instanţelor interne) şi 13 din convenţie
22007/09
20/07/2009
Gabrielle Erica FRANK
München, Germania
Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 21 octombrie 2008 a Tribunalului Caraş-Severin (rămasă definitivă la 20 iulie 2009)
Art. 6 § 1 (inechitatea procedurii) şi 13 din convenţie
32397/09
15/06/2009
1. Anna DONIS
15/05/1951
Heidenheim, Germania
2. Heini LORIS
21/02/1955
Heidenheim, Germania
1. Cetăţenie germană
2. Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Timiş
Art. 6 § 1 din convenţie (inechitatea procedurii)
35939/09
11/06/2009
Vladimir Florin NICULESCU (III)
30/03/1942
Diedorf-Hausen, Germania
Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 12 ianuarie 2009 a Tribunalului Prahova
Art. 13 din convenţie
35946/09
18/06/2009
Vladimir Florin NICULESCU (IV)
30/03/1942
Diedorf-Hausen, Germania
Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 22 decembrie 2008 a Tribunalului Prahova
Art. 13 din convenţie
38525/09
08/07/2009
Matei LECCA
26/08/1968
Bucureşti, România
Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 11 februarie 2009 a Tribunalului Bacău
Art. 6 § 1 din convenţie (inechitatea procedurii)
41800/09
29/07/2009
Johann IMRICH
Erlangen, Germania
Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 2 februarie 2009 a Tribunalului Braşov
Art. 6 § 1 (inechitatea procedurii), 13 şi 14 din convenţie
47998/09
26/08/2009
Margit Erzsebet KENYERES
09/06/1920
Budapesta, Ungaria
Cetăţenie maghiară
Hotărârea definitivă din 10 martie 2009 a Tribunalului Sălaj
Art. 6 § 1 din convenţie
(interpretarea pretins eronată a legislaţiei de către instanţele interne)
51369/09
16/09/2009
Radu Serban KAISER
14/05/1941
Kaiserslautern, Germania
Cetăţenie germană
Hotărârea din 17 martie 2009 a Tribunalului Timiş
Art. 6 § 1 din convenţie
(inechitatea procedurii)
52700/09
25/09/2009
Johann BRUSS
26/02/1929
Augsburg, Germania
Cetăţenie germană
Hotărârile din 4 iunie 2009 şi din 24 mai 2011 ale Tribunalului Braşov
54522/09
13/07/2009
Zsolt Csaba HADNAGY
07/02/1985
Hódmezővásárhely, Ungaria
Cetăţenie maghiară
Hotărârea din 24 februarie 2009 a Tribunalului Covasna
Art. 6 § 1 din convenţie
(inechitatea procedurii)
59038/09
25/09/2009
Manfred Johan GEHL
05/09/1943
Vellberg-Talheim, Germania
Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 2 aprilie 2009 a Tribunalului Suceava
Art. 6 § 1 din convenţie
(interpretarea pretins eronată a legislaţiei de către instanţele interne)
60701/09
03/11/2009
1. Maria Doina Georgeta AMELS
Germania
2. Margareta Rodica Helga IVAN
Germania
1. Cetăţenie germană
2. Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 14 mai 2009 a Tribunalului Timiş
Art. 6 § 1 din convenţie
(inechitatea procedurii)
60885/09
18/06/2009
Vladimir Florin NICULESCU (V)
29/03/1942
Diedorf-Hausen, Germania
Cetăţenie germană
Hotărârea din 22 decembrie 2008 a Tribunalului Prahova
64276/09
13/10/2009
Gyorgy SOOS
25/07/1980
Budapesta, Ungaria
Cetăţenie maghiară
Hotărârea din 14 aprilie 2009 a Tribunalului Sălaj
Art. 6 § 1 din convenţie
(inechitatea procedurii)
1960/10
05/11/2009
Karin Ottilie SCHARFF
Wustenrot, Germania
Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 7 mai 2009 a Tribunalului Timiş
Art. 6 § 1 din convenţie
(inechitatea procedurii)
16956/10
17/03/2010
Karl Fred KLEIN
23/02/1952
Schwetzingen, Germania
Cetăţenie germană
Hotărârea din 20 octombrie 2009 a Tribunalului Timiş (acţiune introdusă la 5 mai 2008)
Art. 6 § 1 din convenţie (divergenţă în jurisprudenţă şi durata excesivă a procedurii)
23935/10
27/04/2010
Lucia MOSCH
Muhlacker, Germania
Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 29 octombrie 2009 a Tribunalului Mureş (rămasă definitivă la 10 aprilie 2010)
28352/10
27/04/2010
Josef Tiberiu Victor SILIER
03/04/1936
Heidelberg, Germania
Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 29 octombrie 2009 a Tribunalului Timiş
Art. 6 § 1 din convenţie
(inechitatea procedurii)
29154/10
17/05/2010
1. Karin-Marianne WEINGARTNER
09/12/1954
Gröbenzell, Germania
2. Franz Kurt REITTER
16/04/1956
Ulm, Germania
1. Cetăţenie germană
2. Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 15 decembrie 2009 a Tribunalului Timiş
Art. 6 § 1 din convenţie
(inechitatea procedurii)
32292/10
28/04/2010
1. Elisabeth ECKERT
01/03/1916
Aurachtal, Germania
2. Theresia ECKERT
13/01/1941
Aurachtal, Germania
1. Cetăţenie germană
2. Cetăţenie germană
Hotărârea din 29 octombrie 2009 a Tribunalului Timiş
Art. 6 § 1 din convenţie (inechitatea procedurii)
32302/10
27/04/2010
1. Roderich PILARS DE PILAR
28/08/1940
Berg, Germania
2. Johann STUDENBERG
04/10/1940
Gleichenberg, Austria
1. Cetăţenie germană
2. Cetăţenie austriacă
Hotărârea definitivă din 29 octombrie 2009 a Tribunalului Bihor
Art. 6 § 1 din convenţie
(existenţa unei singure căi de atac)
34696/10
12/05/2010
Gyorgy SOOS
25/07/1980
Budapesta, Ungaria
Cetăţenie maghiară
Hotărârea definitivă din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Sălaj (rămasă definitivă la 13 noiembrie 2009)
Art. 6 § 1 din convenţie
(interpretarea pretins eronată a legislaţiei de către instanţele interne)
44106/10
09/06/2010
Iulia Barbara TAPAI
Cetăţenie germană
Hotărârea definitivă din 10 decembrie 2009 a Tribunalului Timiş
Art. 6 § 1 (inechitatea procedurii) şi 13 din convenţie
55525/10
14/09/2010
Viktor Gyorgy MOLDOVAI
13/10/1957
Zsambek, Ungaria
Cetăţenie maghiară
Hotărârea definitivă din 21 iulie 2010 a Tribunalului Maramureş
58195/10
29/09/2010
1. Adam BALASI
25/02/1946
Vilvoorde, Belgia
2. Joszef BALASI
24/08/1944
Bruxelles, Belgia
3. Katalin GYOMLAY BAY
17/06/1941
Rudolfstetten, Elveţia
4. Maria Ana Augusta IVADY
03/05/1936
Mannersdorf, Austria
1. Cetăţenie canadiană
2. Cetăţenie belgiană
3. Cetăţenie elveţiană
4. Cetăţenie austriacă
Hotărârea din 30 martie 2010 a Tribunalului Bihor
Art. 6 § 1 (inechitatea procedurii) şi 13 din convenţie
67809/10
15/10/2010
Donika PAL
19/02/1946
Kaiserslautern, Germania
Cetăţenie germană
Hotărârea din 12 mai 2010 a Tribunalului Satu Mare
72593/10
29/11/2010
Antonia Gertrude DONZE VAN SANNEN
16/05/1973
La Tour-de-Peilz, Elveţia
Cetăţenie elveţiană
Hotărârea din 1 iunie 2010 a Tribunalului Argeş
42565/11
28/06/2011
1. Tamas Ferenc SIMON
13/04/1954
Budapesta, Ungaria
2. Laszlo SIMON
28/11/1949
Budapesta, Ungaria
3. Eva SIMON
13/04/1954
Budapesta, Ungaria
1. Cetăţenie maghiară
2. Cetăţenie maghiară
3. Cetăţenie maghiară
Hotărârea definitivă din 16 februarie 2011 a Tribunalului Maramureş
77928/11
30/11/2011
1. Petru STUPRICH
15/05/1929
Nürnberg, Germania
2. Norbert Peter STUPRICH
25/04/1958
Stein, Germania
1. Cetăţenie germană
2. Cetăţenie germană
Hotărârea din 5 iulie 2011 a Tribunalului Timiş
Art. 6 § 1 din convenţie
(inechitatea procedurii)
Full & Egal Universal Law Academy