© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2015. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Ea nu obligă în niciun fel Curtea. Pentru mai multe informaţii, a se vedea referinţele cu privire la drepturile de autor de la sfârşitul acestui document.
© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2015. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.
© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2015. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.
Notă de informare privind jurisprudența Curții nr. 173
aprilie 2014
Natsvlishvili și Togonidze împotriva Georgiei - 9043/05
Hotărâre 29.4.2014 [Secția a III-a]
Articolul 6
Procedură penală
Articolul 6-1
Proces echitabil
Condamnarea fără examinarea fondului cauzei, în urma unui acord negociat: lipsa unei încălcări
Articolul 2 din Protocolul nr. 7
Dreptul la o cale de atac în materie penală
Lipsa dreptului la o cale de atac împotriva condamnării ca urmare a unui acord negociat: lipsa unei încălcări
În fapt - Primul reclamant, directorul general al unei societăți publice în care el și soția sa (al doilea reclamant) dețineau și acțiuni, a fost acuzat de mai multe infracțiuni de drept comercial. S-a ajuns la un acord între reprezentanții apărării și cei ai acuzării, în conformitate cu care procurorul s-a angajat să solicite instanței de judecată condamnarea primului reclamant fără o examinare a fondului cauzei, precum și o pedeapsă redusă, sub formă de amendă. Instanța de judecată a aprobat acordul, a constatat vinovăția reclamantului și l-a condamnat la plata unei amenzi. Decizia nu a putut fi atacată.
În cererea trimisă la Curtea Europeană, primul reclamant s-a plâns că procedura de negociere a acordului nu a fost echitabilă și a constituit un abuz procesual (articolul 6 § 1 din Convenție), că nu a putut să formuleze o cale de atac împotriva hotărârii de admitere a acordului (articolul 2 din Protocolul nr. 7), precum și că dreptul său de a fi prezumat nevinovat a fost încălcat prin relatarea exagerată în mass-media a arestării sale și prin comentariile făcute de guvernatorul regiunii, într-un interviu televizat (articolul 6 § 2 din Convenție). Ambii reclamanți s-au plâns, de asemenea, și sub aspectul articolului 34 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1.
În drept - articolul 6 § 1 din Convenție și articolul 2 din Protocolul nr. 7: Curtea a constatat, din materialele de drept comparat analizate, că obținerea de către un inculpat a atenuării capetelor de acuzare sau reducerea pedepsei în schimbul unei recunoașteri a vinovăției sau a unei poziții de nolo contendere înainte de proces, precum și a unei cooperări substanțiale cu organul de anchetă, este o trăsătură comună a sistemelor juridice penale europene. Nu este nimic neconform cu procedura în sine de negociere a unui acord. Cu toate acestea, în cazul în care procesul a condus la o formă prescurtată de examinare judiciară și, astfel, la o renunțare de către acuzat la o serie de drepturi procedurale, renunțarea trebuie să fie stabilită în mod neechivoc și să fie însoțită de garanții minime, proporționale cu importanța acesteia.
Prin ajungerea la un acord cu reprezentanții acuzării în legătură cu pedeapsa și cu poziția de necontestare a acuzațiilor, primul reclamant a renunțat la dreptul său la o examinare pe fond a cauzei împotriva sa. În consecință, Curtea trebuie să analizeze dacă el a acceptat recunoașterea vinovăției într-un mod cu adevărat voluntar, în deplină cunoștință de cauză și a consecințelor juridice, precum și dacă a existat un control jurisdicțional suficient cu privire la conținutul acordului și la corectitudinea modului în care acesta a fost încheiat.
Curtea a notat că inițiativa de negociere a unui acord a emanat de la primul reclamant și nu a fost impusă de către acuzare. Reclamantului i s-a acordat accesul la materialele cauzei și a fost reprezentat de avocați calificați și aleși de către acesta, pe întreaga durată a negocierilor, precum și în timpul examinării judiciare a acordului. Judecătorul care a analizat legalitatea acordului a întrebat dacă el a fost supus vreunei presiuni neconforme, iar primul reclamant a confirmat în mod explicit, în mai multe rânduri, atât în fața procurorului, cât și a instanței, că a înțeles pe deplin conținutul acordului, că drepturile sale procedurale și consecințele juridice ale acordului i-au fost explicate și că el nu l-a acceptat ca urmare a unei constrângeri sau false promisiuni.
Foarte important, a fost întocmit un înscris constatator al acordului, semnat de procuror, de primul reclamant și avocatul său, fiind prezentat instanței de judecată pentru analiză, ceea ce face posibil de a avea termenii exacți ai acordului, precum și ai negocierilor anterioare, stabiliți pentru control judiciar.
Instanța de judecată a avut puterea de a revizui caracterul adecvat al pedepsei propuse de către procuror și de a o reduce sau chiar de a respinge acordul cu totul, în funcție de propria evaluare a caracterului echitabil al termenilor acordului și al procedurii prin care acesta a fost încheiat. De asemenea, instanța de judecată a întrebat dacă acuzațiile împotriva primului reclamant au fost bine întemeiate și susținute prima facie de elemente de probă. În plus, aceasta a examinat și aprobat acordul în ședință publică.
În ceea ce privește capătul de cerere în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 7, Curtea a considerat că este normal ca domeniul de aplicare al exercitării dreptului la un control al unei instanțe superioare să fie mai limitat cu privire la o condamnare bazată pe un acord negociat. Prin acceptarea acordului, primul reclamant a renunțat la dreptul său la un control obișnuit, o consecință legală care a fost sau ar fi trebuit explicată acestuia de către avocații săi. Prin analogie cu constatarea în temeiul articolului 6 § 1, Curtea a considerat că renunțarea la dreptul la un control jurisdicțional nu a reprezentat o restrângere arbitrară a cerinței de rezonabilitate prevăzută de articolul 2 din Protocolul nr. 7.
Concluzie: lipsa unei încălcări (șase voturi la unu).
Articolul 6 § 2: Curtea acordă deosebită importanță alegerii cuvintelor de către funcționarii publici în declarațiile lor, înainte ca o persoană să fie judecată și găsită vinovată de o infracțiune. Cu toate acestea, guvernatorul regional nu a făcut nicio referire specifică la primul reclamant sau la procedura penală împotriva lui. În schimb, el a făcut o declarație generală referitoare la politica statului privind lupta împotriva corupției în rândul funcționarilor publici din țară, fără a tinde în vreun fel la identificarea primului reclamant, fie direct, fie indirect, ca subiect al comentariilor sale.
În ceea ce privește filmarea momentului arestării primului reclamant de jurnaliștii de la un post privat de televiziune, aceasta nu poate fi considerată a fi constituit o campanie media virulentă menită să împiedice corectitudinea procesului său. De asemenea, nu a existat nicio indicație specifică că interesul mass-mediei în cauză a fost provocat de către procuror, de guvernator sau de orice altă autoritate de stat. În concluzie, mediatizarea cauzei primului reclamant nu a depășit ceea ce poate fi considerat ca simpla informare a publicului cu privire la arestarea directorului general al uneia dintre cele mai mari fabrici din țară.
Concluzie: lipsa unei încălcări (unanimitate).
Articolul 1 Protocolul 1: Confiscarea bunurilor reclamanților și alte cheltuieli efectuate ca urmare a acordului au fost intrinsec legate și rezultate din stabilirea răspunderii penale a primului reclamant. Legalitatea și conformitatea acestor sancțiuni penale de natură pecuniară nu putea, așadar, să fie disociată de problema caracterului echitabil al acordului în sine. Având în vedere concluziile sale în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 2 din Protocolul nr. 7, Curtea a concluzionat, pentru aceleași motive, că nu a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1.
Concluzie: lipsa unei încălcări (unanimitate).
Articolul 34: Reclamanții au susținut că autoritățile georgiene i-au presat să își retragă cererea. Cu toate acestea, având în vedere conținutul schimbului de mesaje electronice inițiat de către fiica reclamanților cu reprezentantul Parchetului General și, în același timp, menționând că un canal informal de comunicare între organul de urmărire penală și un terț nu este în niciun caz un mijloc adecvat de soluționare a unei cauze, Curtea a constatat că această interacțiune nu poate fi considerată ca fiind incompatibilă în sine cu obligațiile statului în conformitate cu articolul 34. Contactul reprezentanților parchetului cu fiica reclamanților nu a fost menit de a convinge reclamanții să-și retragă sau modifica cererea sau de a interfera în vreun fel cu exercitarea efectivă a dreptului lor la un recurs individual, sau să fi avut un efect în acest sens.
Concluzie: lipsa unei încălcări (unanimitate).
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Redactat de către Grefă, acest rezumat nu obligă Curtea.
Apăsați aici pentru a accesa Notele de informare privind jurisprudența Curții
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2015.
Limbile oficiale ale Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt engleza şi franceza. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Ea nu obligă în niciun fel Curtea, care, de altfel, nu îşi asumă răspunderea pentru calitatea acesteia. Traducerea poate fi descărcată din baza de date HUDOC a Curţii Europene a Drepturilor Omului () sau din oricare altă bază de date în care Curtea a făcut această traducere disponibilă. Traducerea poate fi reprodusă în scop necomercial, condiţia fiind ca titlul cauzei să fie citat în întregime, împreună cu referirea la dreptul de autor menţionat anterior şi la Fondul Fiduciar pentru Drepturile Omului. Dacă intenţionaţi să folosiţi vreun fragment din această traducere în scop comercial, vă rugăm să contactaţi publishing@.
© Council of Europe/ European Court of Human Rights, 2015
The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be douwloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights () or from any other database with which the Court has share it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact publishing@.
© Conseil de l’Europe/ Cour Européenne des Droits de l’Homme, 2015
Les langues officielles de la Cour Européenne des Droits de l’Homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut étre téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme () où de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut etre reproduite à des fins non commerciales, sous reserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante: publishing@.
Full & Egal Universal Law Academy