©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support of the European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
Notă de informare privind jurisprudența Curții nr. 187
iulie 2015
Nazarenko împotriva Rusiei - 39438/13
Hotărârea din 16.7.2015 [Secția I]
Art. 8
Obligații pozitive
Art. 8 § 1
Respectarea vieții de familie
Excluderea deplină și automată a reclamantului din viața unui copil, ca urmare a anulării paternității sale: încălcare
În fapt — În perioada în care au fost căsătoriți, reclamantul și soția sa au avut o fiică, A. Ulterior, cuplul a divorțat, iar reclamantului și fostei sale soții le-a revenit autoritatea părintească în comun. În urma unei acțiuni în tăgada paternității, s-a stabilit că reclamantul nu era tatăl biologic al copilului. În consecință, deși instanțele naționale au admis că reclamantul crescuse copilul și avusese grijă de el timp de cinci ani, acesta a fost decăzut din exercițiul drepturilor părintești, inclusiv acela de a păstra legătura cu A. Numele său a fost eliminat din certificatul de naștere al minorei, iar numele de familie al acesteia a trebuit să fie modificat. Dreptul intern nu stabilește nicio excepție care ar fi permis reclamantului să mențină orice formă de relație cu minora în absența legăturilor biologice cu aceasta.
În drept – Art. 8: A. s-a născut în perioada în care reclamantul era căsătorit și a fost înscrisă în registrele de stare civilă ca fiind fiica sa. Reclamantul nu a avut niciun dubiu în privința paternității, a avut grijă de ea și a crescut-o timp de mai mult de cinci ani. Astfel cum au stabilit autoritățile de asistență și protecție a copilului și experți psihologi, reclamantul și A. au dezvoltat o strânsă legătură afectivă. Prin urmare, relația lor constituia viață de familie în sensul art. 8 § 1. Lipsa legăturii biologice cu un copil nu implică absența vieții de familie în sensul acestei dispoziții (în cazul familiilor-gazdă, a se vedea Liberda Kopf împotriva Austriei, 1598/06, 17 ianuarie 2012).
Curtea își exprimă îngrijorarea referitoare la lipsa de flexibilitate a legislației ruse în privința dreptului de vizită. Guvernul nu a oferit niciun motiv care să justifice că a fost „necesar într-o societate democratică” să definească o listă atât de rigidă a persoanelor autorizate să mențină contactul cu un copil, fără să prevadă nicio excepție care ar permite luarea în considerare a varietății de situații ale vieții de familie și a interesului superior al copilului. Astfel, persoanele care, la fel ca reclamantul, nu sunt legate biologic de un copil, dar care au avut grijă pentru o lungă perioadă de timp și au dezvoltat o relație personală apropiată cu acesta, nu pot obține în niciun caz dreptul de vizită, indiferent de interesul superior al copilului.
Curtea consideră că în ceea ce privește drepturile de vizită, interesul superior al copilului nu poate fi stabilit în mod obiectiv în conformitate cu o normă juridică cu caracter general. Pentru ca drepturile tuturor persoanelor interesate să fie evaluate în mod obiectiv, circumstanțele specifice ale cauzei trebuie să fie examinate. În consecință, art. 8 poate fi interpretat în sensul în care impune statelor membre obligația de a stabili de la caz la caz dacă este în interesul superior al copilului să mențină legătura cu persoana care a avut grijă de el pentru o perioadă suficient de îndelungată, indiferent dacă este sau nu legat biologic de acea persoană. Refuzând reclamantului dreptul de a păstra legătura cu A. fără a examina dacă această legătură ar fi fost în interesul superior al minorei, Rusia nu și-a îndeplinit această obligație.
O persoană care a crescut, pentru o anumită perioadă, un copil ca fiind propriul său copil nu poate fi complet exclusă din viața acestuia odată dovedit că nu este tatăl biologic, cu excepția cazului în care motive pertinente privind interesul superior al copilului justifică o astfel de excludere. În prezenta speță, nu a fost invocat niciun motiv de acest fel și nu s-a sugerat niciodată că menținerea legăturii cu reclamantul ar fi fost în detrimentul dezvoltării minorei. Dimpotrivă, după cum au stabilit atât autoritățile de asistență și protecție a copilului, cât și experții psihologi, există un atașament reciproc puternic între reclamant și A., iar acesta a îngrijit foarte bine copilul.
În concluzie, autoritățile nu și-au îndeplinit obligația de a oferi o posibilitate de menținere a legăturilor de familie dintre reclamant și A. Excluderea deplină și automată a reclamantului din viața copilului după ce s-a constatat că acesta nu era tatăl (din cauza lipsei de flexibilitate a legislației naționale) și, în special, interzicerea oricărui contact fără luarea în considerare a interesului superior al copilului, constituie o nerespectare a vieții de familie a reclamantului.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Art. 41: nu s-a formulat nicio cerere privind prejudiciul.
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Redactat de grefă, prezentul rezumat nu obligă Curtea.
Apăsați aici pentru a consulta Note de informare privind jurisprudența
Full & Egal Universal Law Academy