© Traducerea şi permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curţii.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
N.D. și N.T. v. Spania - 8675/15 și 8697/15
Hotărârea din 3.10.2017 [Secția a III-a]
Articolul 4 din Protocolul nr. 4
Grup de migranți întorși imediat dincolo de graniță după ce au escaladat gardurile: încălcare
În fapt – În august 2014, un grup de aproximativ optzeci de migranți sub-saharieni, din care făceau parte și reclamanții, au încercat să intre pe teritoriul spaniol escaladând gardurile din jurul orașului Melilla, o enclavă spaniolă de pe coasta nordului Africii. Odată ce au escaladat gardurile, aceștia au fost reținuți de către membrii Guardia Civil, care i-au încătușat și i-au dus de partea cealaltă a frontierei, fără aplicarea procedurii identificării și fără ca aceștia să poată să-și prezinte situația personală.
După o nouă pătrundere ilegală pe teritoriul spaniol, reclamanților li s-au aplicat ordine de expulzare. Contestațiile lor administrative, dar și cererea de acordare a azilului depusă de unul dintre ei au fost respinse.
În drept
a) Jurisdicția statului reclamat (articolul 1) – Contează mai puțin dacă gardurile escaladate se aflau pe teritoriul Spaniei sau al Marocului: din momentul în care reclamanții au pășit pe teritoriul spaniol, aceștia se aflau sub controlul continuu și exclusiv, cel puțin de facto, al autorităților spaniole. Nicio speculație privind competențele, funcțiile și acțiunile forțelor de ordine spaniole referitoare la natura și scopul intervenției lor nu putea conduce la o altă concluzie. Prin urmare, nu există niciun dubiu că faptele presupuse țineau de „jurisdicția” Spaniei, în sensul articolului 1.
b) Cu privire la admisibilitate
i. Calitatea de victimă (articolul 34):
α) Probe – Curtea respinge dubiile Guvernului referitoare la apartenența reclamanților de grupul de migranți în discuție:
– reclamanții au furnizat o descriere coerentă a circumstanțelor, a țării lor de origine, a dificultăților pe care le-au avut pe muntele Gourougou (tabăra de migranți de pe teritoriul marocan învecinat) și a participării lor, pe 13 august 2014, împreună cu alți migranți, la escaladarea gardurilor instalate în jurul postului de trecere a frontierei de la Beni-Enzar; aceștia au prezentat imagini video care par credibile;
– Guvernul nu a negat existența unor expulzări sumare; el a modificat, la scurt timp după faptele prezentei cauze, legea organică privind drepturile și libertățile resortisanților străini în sensul legalizării acelor „expulzări fierbinți”. În orice caz, nu a putut invoca lipsa identificării, de vreme ce el însuși era răspunzător de aceasta.
β) Absența prejudiciilor – Faptul că reclamanții au avut ulterior acces pe teritoriul Spaniei prin intermediul altor mijloace nu îi putea priva de calitatea de victime ale încălcărilor Convenției susținute în prezenta cerere, de vreme ce aceste susțineri nu au făcut obiectul vreunei analize în cadrul procedurilor ulterioare.
Concluzie: excepție respinsă (unanimitate).
ii. Epuizarea căilor interne de atac: Nu are importanță faptul că reclamanții nu au introdus o contestație împotriva ordinelor de expulzare emise împotriva lor după cea de-a doua intrare pe teritoriul spaniol. În schimb, aceste ordine sunt ulterioare faptelor denunțate în această cerere, care privește doar expulzarea colectivă de după evenimentele din 13 august 2014.
Concluzie: excepție respinsă (unanimitate).
c) În fond – Articolul 4 din Protocolul nr. 4: Problema aplicabilității acestei dispoziții este unită cu fondul.
i. Cu privire la „expulzare” – Nu este necesar să se stabilească aici dacă reclamanții au fost expulzați după ce au intrat pe teritoriul spaniol sau dacă aceștia au fost întorși înainte de a face acest lucru. Chiar și interceptările din marea liberă cad sub incidența articolului 4 din Protocolul nr. 4 (Hirsi Jamaa și alții v. Italia [MC], 27765/09, 23 februarie 2012, Nota informativă 149); prin urmare, aceeași concluzie este valabilă și în cazul refuzului de a permite accesul pe teritoriul național al persoanelor care ajung aici în mod ilegal. Mai mult, a fost contrar voinței reclamanților ca aceștia, care se aflau sub controlul continuu și exclusiv al autorităților spaniole, să fie expulzați în Maroc.
ii. Caracterul „colectiv” – Reclamanții s-au confruntat cu o măsură generală de limitare și de amânare a tentativelor migranților de a trece frontiera în mod ilegal. Măsurile de îndepărtare au fost întreprinse în lipsa unei decizii administrative sau judiciare prealabile. În niciun moment reclamanții nu au luat parte la vreo procedură. În lipsa unei analize a situației personale a reclamanților, expulzarea lor trebuie considerată colectivă.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
De asemenea, Curtea a stabilit, prin unanimitate, încălcarea articolului 13 coroborat cu articolul 4 din Protocolul nr. 4.
Articolul 41: 5 000 EUR pentru fiecare dintre reclamanți, dat fiind prejudiciul moral pe care l-au suferit.
(Vezi și Ghidul de jurisprudență: Articolul 4 din Protocolul nr. 4 ; și fișa tematică: Expulzările colective ale străinilor)
Full & Egal Universal Law Academy