©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România () şi al Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania () and the European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Tradus şi revizuit de IER
CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
SECŢIA A TREIA
HOTĂRÂREA
din 8 aprilie 2014
definitivă la 8 iulie 2014
(reparaţie echitabilă)
În Cauza Octavian Popescu împotriva României
(Cererea nr. 20589/04)
Strasbourg
Hotărârea a devenit definitivă în condiţiile prevăzute la art. 44 § 2 din Convenţie. Aceasta poate suferi modificări de formă.
În Cauza Octavian Popescu împotriva României,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită într-o cameră compusă din Josep Casadevall, preşedinte, Alvina Gyulumyan, Dragoljub Popović, Luis López Guerra, Johannes Silvis, Valeriu Griţco, Iulia Antoanella Motoc, judecători, şi Santiago Quesada, grefier de secţie,
după ce a deliberat în camera de consiliu, la 18 martie 2014,
pronunţă prezenta hotărâre, adoptată la aceeaşi dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află cererea nr. 20589/04 îndreptată împotriva României, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Octavian Popescu („reclamantul”), a sesizat Curtea la 5 august 2005, în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia).
2. În hotărârea pronunţată la 30 iunie 2009 („hotărârea principală”), Curtea a constatat încălcarea art. 6 § 1 din Convenţie şi încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie ca urmare a neexecutării unei hotărâri definitive pronunţate în favoarea reclamantului (a se vedea Octavian Popescu împotriva României, nr. 20589/04, 30 iunie 2009).
3. Conform art. 41 din Convenţie, reclamantul a solicitat acordarea unei reparaţii echitabile pentru prejudiciile material şi moral suferite ca urmare a încălcărilor sus-menţionate, precum şi rambursarea cheltuielilor de judecată.
4. Întrucât nu s-a putut pronunţa cu privire la problema aplicării art. 41 din Convenţie, Curtea a rezervat-o şi a solicitat Guvernului şi reclamantului să prezinte, în termen de trei luni, observaţii scrise privind această problemă şi, în special, să informeze Curtea despre orice acord la care ar putea ajunge (ibid., pct. 51 şi pct. 3 din dispozitiv).
5. Atât reclamantul, cât şi Guvernul au prezentat observaţii scrise.
6. La 23 iulie 2013, Curtea a invitat părţile să prezinte observaţii actualizate.
ÎN DREPT
7. Art. 41 din Convenţie prevede:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă”.
A. Prejudiciu
8. În capetele de cerere actualizate, reclamantul solicita punerea sa în posesia unui teren de 33 ha în satul Verneşti, măsură dispusă prin hotărârea Judecătoriei Buzău din 6 noiembrie 2003. În subsidiar, reclamantul solicita suma de 1 826 581 euro (EUR), conform unui raport de expertiză din decembrie 2009.
Acesta mai solicita 47 371,59 EUR pentru foloasele nerealizate şi lipsa de folosinţă a proprietăţii sale timp de nouă ani.
Acesta a solicitat şi 365 316 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral.
9. Guvernul a afirmat în observaţiile actualizate că reclamantul nu a epuizat căile de atac interne pe care le avea la dispoziţie şi a susţinut că mecanismul nou introdus prin Legea nr. 165/2013 constituia o cale de atac internă efectivă, în măsură să îi asigure o reparaţie suficientă reclamantului.
În orice caz, în baza raportului de expertiză din septembrie 2013 – furnizat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Guvernul a afirmat că valoarea reală a terenului era de 49 500 lei (RON), fără să prezinte însă vreun document justificativ. De asemenea, acesta a considerat că cererea privind foloasele nerealizate ar trebui respinsă şi că suma pretinsă cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral era excesivă.
10. Curtea reaminteşte că fondul cauzei a fost soluţionat deja şi că a constatat încălcarea art. 6 § 1 din Convenţie şi încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 [a se vedea Xenides-Arestis împotriva Turciei (reparaţie echitabilă), nr. 46347/99, pct. 37, 7 decembrie 2006].
11. Curtea reaminteşte că, atunci când constată o încălcare a Convenţiei într-o hotărâre, statul pârât are obligaţia legală de a pune capăt respectivei încălcări şi de a-i repara consecinţele astfel încât să restabilească pe cât posibil situaţia existentă înainte de încălcare [a se vedea Iatridis împotriva Greciei (reparaţie echitabilă) (MC), nr. 31107/96, pct. 32, CEDO 2000–XI].
12. De asemenea, Curtea observă că Guvernul nu a prezentat nicio dovadă care să ateste că reclamantul a fost pus efectiv în posesia terenului sau că a primit vreo despăgubire pentru lipsa de folosinţă.
13. Prin urmare, Curtea consideră că executarea hotărârii Judecătoriei Buzău din 6 noiembrie 2003 l-ar plasa pe reclamant, pe cât posibil, într-o situaţie echivalentă cu aceea în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi fost încălcate art. 6 § 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1. În consecinţă, Curtea hotărăşte că statul pârât trebuie să îi permită reclamantului să intre în posesia efectivă a întregului teren şi să îi elibereze titlul de proprietate pentru terenul respectiv. În caz contrar, Curtea, ţinând seama de informaţiile de care dispune, hotărăşte că statul pârât trebuie să plătească reclamantului 200 000 EUR pentru prejudiciul material.
14. În ceea ce priveşte suma de bani pretinsă pentru foloasele nerealizate şi lipsa de folosinţă a terenului reclamantului, Curtea respinge această pretenţie în măsura în care acordarea unei sume de bani pe această bază ar fi un proces speculativ, dat fiind că foloasele de pe urma folosinţei unei proprietăţi depind de mai mulţi factori [a se vedea Buzatu împotriva României (reparaţie echitabilă), nr. 34642/97, pct. 18, 27 ianuarie 2005; şi Dragomir împotriva României, nr. 31181/03, pct. 27, 21 octombrie 2008].
15. Curtea consideră că grava ingerinţă în exercitarea dreptului reclamantului de acces la o instanţă şi a posesiei netulburate asupra bunurilor sale i-a cauzat reclamantului un prejudiciu moral. Pronunţându-se în echitate, în conformitate cu art. 41 din Convenţie, Curtea îi acordă reclamantului suma de 4 700 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral.
B. Cheltuieli de judecată
16. Reclamantul a solicitat 10 398,35 EUR, adică echivalentul cheltuielilor de judecată efectuate în faţa instanţelor naţionale şi a Curţii reprezentând onorariile avocaţilor, taxele poştale şi costurile de traducere, fotocopiere şi transport.
17. Guvernul a contestat pretenţia pe motiv că este excesivă.
18. Conform jurisprudenţei Curţii, un reclamant are dreptul la rambursarea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care s-a stabilit caracterul real, necesar şi rezonabil al acestora. În prezenta cauză, ţinând seama de informaţiile pe care le deţine, Curtea consideră rezonabilă acordarea sumei de 5 000 EUR pentru toate cheltuielile.
C. Dobânzi moratorii
19. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive,
în unanimitate,
CURTEA:
1. hotărăşte:
a) că statul pârât trebuie să asigure, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenţie, executarea în integralitate a hotărârii Judecătoriei Buzău din 6 noiembrie 2003, punându-l pe reclamant efectiv în posesia terenului şi eliberându-i totodată un titlu de proprietate asupra terenului;
b) că, în caz de neexecutare în integralitate a hotărârii Judecătoriei Buzău din 6 noiembrie 2003, aşa cum se prevede la lit. a) supra, statul pârât trebuie, în acelaşi termen de trei luni, să plătească reclamantului suma de 200 000 EUR (două sute de mii de euro) pentru prejudiciul material, care trebuie convertită în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;
c) că statul pârât trebuie, în acelaşi termen de trei luni, să plătească reclamantului suma de 4 700 EUR (patru mii şapte sute de euro), care trebuie convertită în moneda naţională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii, pentru prejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;
d) că statul pârât trebuie, în acelaşi termen de trei luni, să plătească reclamantului suma de 5 000 EUR (cinci mii de euro), care trebuie convertită în moneda naţională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii, pentru cheltuielile de judecată, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;
e) că, de la expirarea termenului menţionat şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu trei puncte procentuale;
2. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere.
Redactată în limba engleză, apoi comunicată în scris, la 8 aprilie 2014, în temeiul art. 77 § 2 şi art. 77 § 3 din Regulament.
PREŞEDINTE,Grefier,
JOSEP CASADEVALLSantiago Quesada
Full & Egal Universal Law Academy