Traducere neoficială a variantei engleze a hotărârii,
efectuată de asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIA A TREIA
CAUZA OJOG ŞI ALŢII c. MOLDOVEI
(Cererea nr. 1988/06)
HOTĂRÂRE
(pe fond)
STRASBOURG
13 decembrie 2011
Hotărârea este definitivă, dar poate fi subiect al revizuirii editoriale.
În cauza Ojog şi Alţii c. Moldovei,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (SECŢIA a Treia), întrunită în cadrul unui comitet compus din:
Ján Šikuta, Preşedinte,
Ineta Ziemele,
Kristina Pardalos, judecători,
şi Marialena Tsirli, grefier adjunct al SECŢIEI,
Deliberând la 22 noiembrie 2011 în şedinţă închisă,
Pronunţă următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 1988/06) depusă împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale („Convenţia”), de către cinci cetăţeni ai Republicii Moldova („reclamanţii”).
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
2. Reclamanţii sunt cetăţeni ai Republicii Moldova care, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive, au abţinut o decizie favorabilă în privinţa unei proprietăţi imobiliare. Această hotărâre judecătorească a fost mai târziu casată ca urmare a procedurilor iniţiate de persoane terţe. Informaţii detaliate despre reclamanţi şi procedurile în care au fost implicaţi aceştia pot fi găsite în tabelul anexă.
II. DREPTUL INTERN RELEVANT
3. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă stipulează următoarele:
Articolul 449
„Revizuirea se declară în cazul în care:
...
b) au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute petiţionarului anterior;
c) după emiterea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri probatoare care au fost reţinute de un participant la proces sau care nu au putut fi prezentate instanţei într-o împrejurare ce nu depinde de voinţa participantului la proces;
...
h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale....”
Articolul 450
„Cererea de revizuire se depune:
...
c) în termen de 3 luni din ziua când persoana interesată a luat cunoştinţă de circumstanţele sau faptele esenţiale ale pricinii care nu i-au fost cunoscute anterior şi nu i-au putut fi cunoscute - în cazurile prevăzute la art.449 lit.b);
d) în termen de 3 luni din ziua în care s-a descoperit înscrisul respectiv - în cazurile prevăzute la art.449 lit.c);
...
g) în termen de 3 luni după emiterea hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului - în cazul prevăzut la art.449 lit.h).”
ÎN DREPT
I. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 6 § 1 ŞI A ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI NR.1 LA CONVENŢIE
4. Reclamanţii s-au plâns de faptul că au fost încălcate articolul 6 § 1 şi articolul 1 al Protocolului nr.1 la Convenţie ca urmare a casării în procedura de revizuire a deciziei judecătoraşi definitive pronunţate în favoarea lor.
Articolul 6 § 1
„Orice persoană are dreptul la judecarea ... într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă ..., care va hotărî ... asupra drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil ... ”
Articolul 1 al Protocolului nr. 1
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului Statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”
A. Admisibilitatea
5. Curtea notează că cererea nu este vădit neîntemeiată în sensul articolului 35 § 3 al Convenţiei. În continuare notează că nu este inadmisibilă în temeiul altor motiv. Prin urmare, ea trebuie să fie declarată admisibilă.
B. Fondul
1. Observaţiile părţilor
6. Părţile s-au plâns că a fost încălcat principiul securităţii juridice şi s-au bazat pe articolului 6 § 1 al Convenţiei. Ei au susţinut că procedura de revizuire iniţiată de persoane terţe a fost de fapt un recurs, deoarece intenţia lor a fost să obţină doar o reexaminare a cauzei.
Reclamanţii au susţinut, în continuare, că dreptul lor la protecţia proprietăţii, aşa cum este garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, a fost, de asemenea, încălcat.
7. Guvernul nu a fost de acord şi a susţinut că revizuirea a fost necesară pentru a corecta erorile judiciare grave. Mai precis, Guvernul a susţinut că odată ce pârâţii nu au fost anunţaţi despre procedurile în cauză şi deoarece competenţa legală în asemenea proceduri aparţine instanţelor specializate economice, redeschiderea procesului a fost necesară pentru a le oferi posibilitatea de a fi audiaţi.
De asemenea, Guvernul a argumentat că prevederile legale privind revizuirea sunt suficient de clare şi accesibile.
În cele din urmă, Guvernul a susţinut că atât reglementările procedurale ale Curţii Europene a Drepturile Omului, cât şi cele ale Curţii Internaţionale de Justiţie prevăd posibilitatea revizuirii deciziilor definitive.
2. Aprecierea Curţii
8. Curtea reiterează faptul că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, aşa cum este garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară statul de drept ca fiind parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul securităţii juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (a se vedea Brumărescu v. Romania, [GC], nr. 28342/95, § 61, ECHR 1999-VII).
9. Securitatea juridică presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu cere ca nicio parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă soluţionare a cauzei. Atribuţia de revizuire care aparţine instanţelor judecătoreşti ierarhic superioare trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs în anulare, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesar, pe motivul unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Ryabykh v. Russia, nr. 52854/99, §52, ECHR 2003‑IX).
10. În ceea ce priveşte procedura de revizuire, Curtea a constatat că scopul acestei proceduri este mai degrabă de a obţine o nouă reexaminare a chestiunii, şi nu este o procedură de revizuire veritabilă, aşa cum prevede legislaţia Republicii Moldova (Popov v. Moldova (no. 2), nr. 19960/04, § 52, 6 decembrie 2005; Eugenia and Doina Duca v. Moldova, nr. 75/07, §§ 28-42, 3 martie 2009; Oferta Plus SRL v. Moldova, nr. 14385/04, §§ 86-112, 19 decembrie 2006).
11. Întorcându-ne la prezenta cauză, Curtea ia notă de argumentele formulate de Guvern în privinţa necesităţii de a corecta erorile judiciare grave admise în timpul procedurilor în care au fost implicaţi reclamanţii.
12. În particular, Curtea notează faptul că Guvernul a susţinut că revizuirea a fost justificată de lipsa notificării pârâţilor şi de competenţa materială greşită. Însă, Curtea observă faptul că decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 iulie 2005, prin care a fost admisă cererea de revizuire, nu face trimitere la temeiurile invocate de Guvern. Din contra, Curtea Supremă de Justiţie a emis temeiuri diferite pentru admiterea cererii de revizuire.
În cele din urmă, Curtea acordă importanţă deosebită faptului că anterior admiterii cererii de revizuire în cauză, la trei ani după ce decizia judecătorească a devenit definitivă, aproximativ acelaşi complet de judecată a respins de trei ori cererea de revizuire depusă de aceeaşi pârâţi.
13. În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că Guvernul nu a adus argumente care să justifice respectivele proceduri de revizuire şi că nu există nicio distincţie între prezenta cauză şi cea menţionată mai sus - cauza Popov (nr. 2). Prin urmare, Curtea constată că a avut loc încălcarea articolului 6 § 1 al Convenţiei în raport cu principiul securităţii juridice.
14. În fine, în ceea ce priveşte pretenţia reclamanţilor referitoare la dreptul lor de proprietate, în conformitate cu jurisprudenţa sa constată la acest subiect (a se vedea Popov (nr. 2) citată mai sus), Curtea constată că decizia autorităţilor naţionale de a casa hotărârea judecătorească irevocabilă în temeiul căreia reclamanţii au obţinut diverse proprietăţi a încălcat drepturile lor garantate de articolului 1 al Protocolului nr.1.
Astfel, a avut loc şi încălcarea acestei prevederi.
II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENŢIEI
15. Articolul 41 al Convenţiei prevede:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltelor Părţi Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei violări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o satisfacţie echitabilă.”
Prejudiciul
16. Reclamanţii au solicitat Curţii să rezerve această chestiuni pe motiv că, din cauza specificului procedurilor de lichidare, a fost imposibil pentru ei să aprecieze prejudiciul material şi moral.
17. Guvernul a fost de acord cu rezervarea solicitată de către reclamanţi.
18. Prin urmare, Curtea hotărăşte că este necesar să rezerve în întregime această chestiune.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
1. Declară cererea admisibilă;
2. Hotărăşte că a avut loc încălcarea articolului 6 § 1 al Convenţiei şi a articolului 1 al Protocolului nr.1 la Convenţie;
3. Hotărăşte că chestiunea cu privire la aplicarea articolului 41 al Convenţiei nu este gata pentru decizie, prin urmare,
(a) rezervă această chestiune în întregime;
(b) invită Guvernul Republicii Moldova şi reclamanţii să prezinte, în decursul a trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă în conformitate cu articolul 44 § 2 al Convenţiei, observaţii scrise cu privire la chestiunea respectivă şi, în special, să notifice Curţii despre orice acord la care ei ar putea ajunge;
Redactată în limba engleză şi comunicată în scris la 13 decembrie 2011, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 şi 3 al Regulamentului Curţii.
Marialena TsirliJán Šikuta
Grefier AdjunctPreşedinte
Anexă
Nr. cererii şi data depunerii
Informaţii privind reclamanţii
Obiectul litigiului
Decizia definitivă
Decizia adoptată în ordinea căilor de atac extraordinare
1988/06 (depusă la 13 ianuarie 2006)
OJOG Ludmila (născută la 14 decembrie 1959)
ROIBU Valeria (născută la 3 august 1942)
ROIBU Mihail (născut la 4 martie 1942)
ROIBU Dragos (născut la 31 august 1968)
OJOG Igor (născut la 6 iunie 1981)
Toţi reclamanţii sunt cetăţeni ai Republicii Moldova şi locuiesc în Chişinău.
Reclamanţii sunt acţionari minoritari ai unei societăţi pe acţiuni private. Ei au iniţiat procedura de lichidare şi distribuire a bunurilor între acţionari.
Prin decizia judecătorească din 6 februarie 2003, Curtea de Apel Chişinău a admis acţiunea reclamanţilor şi a dispus lichidarea companiei vizate.
Prin decizia judecătorească din 3 martie 2004, Curtea Supremă de Justiţie a împărţit bunurile companiei vizate între acţionarii ei.
După patru încercări nereuşite de a redeschide procesul, Curtea Supremă de Justiţie a admis, la 20 iulie 2005, cererea de revizuire depusă de persoane terţe, casând deciziile judecătoreşti irevocabile din 6 februarie 2003 şi 3 martie 2004, şi a dispus reexaminarea cauzei.
În procedura de reexaminare Curtea de Apel Economică a respins, la 14 iulie 2006, pretenţiile reclamanţilor. Această hotărâre judecătorească a fost menţinută de Curtea Supremă de Justiţie prin decizia irevocabilă din 25 ianuarie 2007.
Full & Egal Universal Law Academy