Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A TREIA
CAUZA OJOG ŞI ALŢII C. MOLDOVEI
(Cererea nr. 1988/06)
HOTĂRÎRE
(cu privire la fond)
STRASBOURG
13 Decembrie 2011
Această hotărîre este definitivă, dar poate fi subiect al revizuirii editoriale.
În cauza Ojog şi alţii c. Moldovei,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Treia), în Camera compusă din:
Ján Šikuta, Preşedinte,
Ineta Ziemele,
Kristina Pardalos, judecători,
and Marialena Tsirli, Grefierul Secţiunii,
Deliberînd la 22 noiembrie 2011 în şedinţă închisă,
Pronunţă următoarea hotărîre, care a fost adoptată la această dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află cererea (nr. 1988/06) depusă împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu Articolul 34 al Convenţiei pentru apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale (“Convenţia”) a cinci cetăţeni ai Republicii Moldova (“reclamanţi”).
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
2. Reclamanţii sunt cetăţeni ai Republicii Moldova au obţinut o decizie favorabilă privind un bun imobil printr-o hotărîre definitivă. Această hotărîre a fost ulterior anulată în urma unor proceduri de revizuire iniţiate de către terţe persoane. Informaţii detaliate cu privire la reclamanţii şi la pocedurile lor pot fi găsite în tabelul anexat.
II. DREPTUL NAŢIONAL RELEVANT
3. Prevederile relevante din Codul de procedură civilă:
Articolul 449
“Revizuirea se declară în cazul în care:
...
b) au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute petiţionarului anterior;
(c) după emiterea hotărîrii, s-au descoperit înscrisuri probatoare care au fost reţinute de un participant la proces sau care nu au putut fi prezentate instanţei într-o împrejurare ce nu depinde de voinţa participantului la proces;
...
(h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale, precum şi faptul că persoana interesată poate obţine, potrivit legii naţionale, o despăgubire, cel puţin parţială, prin anularea hotărîrii pronunţate de o judecată din ţară.”
Articolul 450
“Cererea de revizuire se depune:
...
(c) în termen de 3 luni din ziua cînd persoana interesată a luat cunoştinţă de circumstanţele sau faptele esenţiale ale pricinii care nu i-au fost cunoscute anterior şi nu i-au putut fi cunoscute - în cazurile prevăzute la art.449 lit.b);
(d) în termen de 3 luni din ziua în care s-a descoperit înscrisul respectiv - în cazurile prevăzute la art.449 lit.c);
...
(g) în termen de 3 luni după emiterea hotărîrii Curţii Europeane a Drepturilor Omului - în cazul prevăzut la art.449 lit.h).”
ÎN DREPT
I. PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 6 § 1 ŞI A ARTICOLULUI 1 A PROTOCOLULUI NR. 1 AL CONVENŢIEI
4. Reclamanţii au pretins că anularea deciziei finale, prin intermediul revizuirii a încălcat articolul 6 § 1 şi articolul 1 al Protocolului nr. 1 al Convenţiei, după cum urmează:
Article 6 § 1
“Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă ţi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu character civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărîrea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci cînd interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la process o impugn, sau în măsură considerată absolute necesară de către instanţa atunci cînd, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.”
Articolul 1 al Protocolului Nr. 1
“Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decît pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”
A. Admisibilitatea
5. Curtea constată că cererea nu este în mod vădit nefondată în sensul Articolului 35 § 3 a Convenţiei. În continuare, se constată că nu este inadmisibilă din orice alte motive. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă.
B. Cu privire la fond
1. Susţinerea părţilor
6. Părţile s-au plâns de faptul că principiul securităţii juridice a fost încălcat şi se baza pe articolul 6 § 1 din Convenţie. Ei au susţinut că procedura de revizuire iniţiată de către părţile terţe au fost un recurs în anulare, deoarece au încercat doar să obţină o reexaminare a cazului.
În plus, reclamanţii au susţinut că dreptul lor de proprietate, garantat de Articolul 1 a Protocolului Nr. 1 a Convenţiei a fost încălcat în mod egal.
7. Guvernul a contestat şi a susţinut că revizuirea a fost necesară ca un mijloc de corectare a erorilor judiciare grave. Mai precis, Guvernul a susţinut că, deoarece inculpaţii nu au fost notificaţi cu privire la procedura în cauză şi, deoarece competenţa legală de a sta corect în cadrul unei proceduri similare a aparţinut instanţelor specializate în materie economică, redeschiderea procedurii fiind necesară pentru ca ea să fie auzită.
De asemenea, Guvernul a susţinut că poziţiile legale privind revizuirea sunt suficient de clare şi accesibile.
În sfârşit, Guvernul a susţinut că normele de procedură, atât a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Internaţionale de Justiţie, oferă posibilitatea de a revizui deciziile finale.
2. Curtea statuează
8. Curtea reiterează că dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe, astfel cum este garantat de articolul 6 § 1 din Convenţie trebuie să fie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară statului de drept să fie parte din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul securităţii juridice, care impune, printre altele, că în cazul în care instanţele judecătoreşti au determinat în cele din urmă o problemă, decizia lor nefiind pusă în discuţie (Brumărescu c. România [GC], nr. 28342/95, § 61, CEDO 1999-VII).
9. Securitatea juridică presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), care este principiul de finalitate a hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu insistă asupra faptului că nici o parte nu are dreptul să solicite o revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi obligatorii doar pentru scopul de a obţine o reexaminare şi o determinare proaspătă de caz. Puterea instanţelor superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar fără să efectueze o nouă examinare. O abatere de la acest principiu este justificată doar atunci când a fost necesară în virtutea circumstanţelor unui caracter substanţial şi convingător. (Ryabykh v. Rusia, nr. 52854/99, §52, CEDO 2003-IX).
10. În ceea ce priveşte procedura de revizuire, Curtea a constatat că scopul acestei proceduri a fost de a obţine o nouă examinare a materiei, mai degrabă decât o procedură de revizuire reală astfel cum este prevăzut în legislaţia Republicii Moldova (Popov v. Moldova (no. 2), no. 19960/04, § 52, 6 December 2005; Eugenia and Doina Duca v. Moldova, no. 75/07, §§ 28-42, 3 March 2009; Oferta Plus SRL v. Moldova, no. 14385/04, §§ 86-112, 19 December 2006).
11. Revenind la cazurile în joc, Curtea ia act de argumentele invocate de Guvern cu privire la necesitatea de a corecta erorile judiciare grave comise în timpul procedurilor care implică reclamanţii.
12. Curtea observă, în special, că Guvernul a susţinut că a fost lipsă de notificare a inculpaţilor şi competenţa juridică incorectă care a justificat revizuirea. Cu toate acestea, Curtea observă că decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 iulie 2005, care a admis revizuirea nu face nicio referire la motivele invocate de Guvern. Din contra, Curtea Supremă de Justiţie a oferit motive diferite pentru admiterea revizuirii.
În sfârşit, Curtea acordă o importanţă deosebită faptului că procedurile de revizuire a inculpaţilor au fost respinse de trei ori de aceeaşi formarea judiciară cu trei ani înainte de-a fi decizia definitivă.
13. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că Guvernul nu a reuşit să prezinte argumente cu privire la justificarea procedurii de revizuire în cauză şi că nimic nu distinge cazul de faţă de cel sus-menţionat (cazul Popov (nr. 2)). Curtea constată, astfel, o încălcare a articolului 6 § 1 al Convenţiei în ceea ce priveşte a principiului securităţii juridice.
14. În sfârşit, în ceea ce priveşte plângerea reclamanţilor cu privire la dreptul lor de proprietate, Curtea constată, în conformitate cu jurisprudenţa sa constantă, legea cu privire la această chestiune (a se vedea Popov (nr. 2) citată mai sus), că decizia autorităţilor naţionale de a anulează hotărârile definitive prin care reclamanţii au dobândit averile diverse încălcate drepturile lor, aşa cum este garantat de articolul 1 din Protocolul nr 1.
Prin urmare, a existat de asemenea, o încălcare a acestei dispoziţii.
II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENŢIE
15. Articolul 41 din Convenţie prevede:
“Dacă Curtea declară că a avut loc încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decît o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă.”
Prejudiciu
16. Reclamanţii au solicitat Curţii să rezerve cauza în temeiul articolului 41, pe motiv că, datorită specificului procedurii de lichidare, a fost imposibil pentru ei să evalueze prejudiciul material şi moral.
17. Guvernul a fost de acord la rezervarea solicitată de către reclamanţi.
18. Curtea constată astfel, necesar să se rezerve solicitarea ca un întreg.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE
1. Declară admisă pretenţia;
2. Hotărăşte că a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1 şi articolul 1 din Protocolul nr.1 al Convenţiei;
3. Hotărăşte că problema aplicării articolului 41, în speţă nu este gata pentru decizie şi, în consecinţă;
(a) rezervă chestiunea menţionată în totalitate;
(b) invită Guvernul şi reclamanţii să prezinte, în termen de trei luni, observaţiile lor scrise cu privire la această chestiune ţi, în special, să notifice Curtea de orice accord la care aceştia ar putea ajunge.
Redactată în limba engleză şi comunicată în scris la 13 septembrie 2011, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 şi 3 al Regulamentului Curţii.
Marialena Tsirli Ján Šikuta
Grefier Adjunct al SecţieiPreşedinte
Anexă
Nr. Cererii şi data introducerii
Informaţie privitor la reclamanţii
Obiectul disputei
Final decision
Decision adopted following the extraordinary appeal
1988/06 (depusă la 13 decembrie 2006)
OJOG Ludmila (născută la 14 Decembrie 1959)
ROIBU Valeria (născută la 3 August 1942)
ROIBU Mihail (născut la 4 Martie 1942)
ROIBU Dragos (născut la 31 August 1968)
OJOG Igor (născut la 6 Iunie 1981)
Toţi reclamanţii sunt cetăţeni ai Republicii Moldova şi rezidenţi în Chişinău.
Reclamanţii sunt minoritari într-o societate pe acţiuni. Ei au iniţiat o procedură prin care doresc lichidarea şi distribuirea activelor sale în rîndul acţionarilor.
Decizia definitivă din 6 februarie 2003 a Curţii de Apel Chişinău a admis acţiunea reclamanţilor şi a dispus lichidarea societăţii pusă în discuţie.
Decizia definitivă din 3 martie 2004 a Curţii Supreme de Justiţie a dispus distribuirea activelor societăţii.
După patru încercări nereuşite de a redeschide procedura, Curtea Supremă de Justiţie a admis, la 20 iulie 2005, procedura de revizuire iniţiată de către terţe părţi, anularea hotărârilor judecătoreşti definitive din 6 februarie 2003 şi 3 martie 2004 şi prin care se dispune o reexaminare a cazului.
În cadrul procedurii redeschise, pretenţiile reclamanţilor au fost respinse ca nefondate de către Curtea de Apel Economică la 14 iulie 2006. Această hotărâre a fost confirmată prin decizia definitivă a Curţii Supreme de Justiţie din 25 ianuarie 2007.
Full & Egal Universal Law Academy