Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A PATRA
CAUZA OLARU c. MOLDOVEI
(Cererea nr. 476/07)
HOTĂRÎRE
(Satisfacţie echitabilă)
STRASBOURG
12 octombrie 2010
Această hotărîre va deveni definitivă conform prevederilor articolului 44 § 2 al Convenţiei. Această hotărîre poate fi subiect al revizuirii editoriale.
În cauza Olaru c. Moldovei,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Patra), întrunită în cadrul unei Camere compuse din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ján Šikuta,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Lawrence Early, Grefier al Secţiei,
Deliberînd la 21 Septembrie 2010,
Pronunţă următoarea hotărîre, care a fost adoptată la acea dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află cererea (nr. 476/07) depuse împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale („Convenţia”), de către un cetăţean moldovean, dl Vasile Olaru (“reclamant”), la 11 decembrie 2006. Cererea a fost examinată simultan si cu cererile nr. 22539/05, 17911/08 şi 3136/07 ce constituia parte a examinării cauzei Olaru şi Alţii c. Moldovei (cererile nr. 476/07, 22539/05, 17911/08 and 13136/07, 28 July 2009).
2. Reclamantul a fost reprezentat de dl F. Nagacevschi, avocat din Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
3. Reclamantul a pretins, în special, încălcarea drepturilor sale garantate de articolul 6 § 1 al Convenţiei şi articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie ca urmare a neexecutării de către autorităţi a hotărîrii judecătoreşti definitive pronunţate de către instanţele judecătoreşti naţionale în favoarea acestuia.
4. Prin hotărîrea din 28 iulie 2009 (“hotărîrea principală”), Curtea a constatat că a avut loc încălcarea drepturilor reclamanţilor prevăzute de aticolul 6 § 1 al Convenţiei şi a articolului 1 al Protocolului 1 la Convenţie ca urmare a neexecutării unei hotărîri judecătoreşti definitive (vezi Olaru şi Alţii c. Moldovei, citată mai sus).
5. Avind în vedere că nu a fost posibilă aplicarea Articolului 41 din Convenţie pentru emiterea unei decizii, Curtea şi-a rezervat acest capăt şi a invitat Guvernul şi compania reclamantă să prezinte observaţiile sale in formă scrisă cu privire la acest aspect.
CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
6. Reclamantul, dl Vasile Olaru, este cetăţean moldovean, născut în 1971 şi locuieşte în Chişinău. Acesta lucrează în calitate de colaborator de poliţie.
7. În conformitate cu prevederile Legii cu privire la poliţie autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să asigure colaboratorii de poliţie cu spaţiu locative.
8. La o dată nespecificată, reclamantul a iniţiat proceduri civile împotriva Consiliului municipal Chişinău, iar la 16 decembrie 2004 Judecătoria Centru a obligat pîrîtul în procedurile naţionale să acorde reclamantului spaţiu locativ. Hotărîrea judecătorească a devenit irevocabilă şi executorie; totuşi, ea nu a fost executată pînă în prezent.
9. La 28 iulie 2009 Curtea a examinat circumstanţele presentei cauze prin prisma cererii Olaru şi Alţii c. Moldovei (citată mai sus) şi a constatat violarea articolului 6 şi articolului 1 al Protocolului 1 la Convenţie.
ÎN DREPT
10. Articolul 41 al Convenţiei prevede următoarele:
“Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltelor Părţi Contractante nu permite decît o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei violări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o satisfacţie echitabilă.”
A. Prejudiciul material
11. Reclamantul nu a pretins careva sume cu titlu de prejudiciumaterial, dar a rugat Curtea să oblige Guvernul să execute hotărîrea pronunţată în favoarea sa în termen de 6 luni.
12. Guvernul a susţinut că acesta cunoştea despre obligaţia de a executa hotărîrea judecătorească pronunţată în favoarea reclamantei şi autorităţile au făcut tot posibilul ca aceasta să fie executată cît mai curînd posibil. Cu toate acestea, Guvernul însă se îndoişte de faptul dacă o să execute hotărîrea în termenul propus de reclamant şi a explicat că este dificil în situaţia prezentă să ofere o locuinţă închiriată într-un termen atît de scurt.
13. Curtea nu vede nici un motiv să se îndoiască de faptul că Guvernul nu va pune capăt încălcării constatate mai sus. În această privinţă, Curtea aminteşte că în temeiul articolului 46 al Convenţiei Înaltele Părţi Contractante s-au angajat să se conformeze hotărîrilor definitive ale Curţii în litigiile în care acestea sînt părţi, executarea fiind supravegheată de către Comitetul de Miniştri. De aici rezultă, printre altele, că o hotărîre în care Curtea constată o încălcare impune statul reclamat, inter alia, să aleagă, sub controlul Comitetului de Miniştri, măsurile generale şi/sau, dacă este cazul (măsurile) individuale pe care trebuie să le adopte în sistemul legal naţional, întru a pune capăt încălcării constatate de Curte şi de a-i înlătura, în limita posibilităţilor, toate consecinţele (a se vedea, prin analogie, Scozzari and Giunta c. Italiei [GC], nr. 39221/98 şi 41963/98, § 249, ECHR 2000-VIII). Prin urmare, Curtea lasă pe seama Comitetului de Miniştri sarcina să se asigure ca Guvernul Republicii Moldova, în conformitate cu obligaţiile asumate în cadrul Convenţiei, să adopte măsurile necesare în concordanţă cu concluziile Curţii în prezenta hotărîre.
B. Prejudiciul moral
14. Reclamantul a solicitat suma de 6000 euro cu titlu de prejudiciu moral.
15. Guvernul a susţinut că suma solicitată este excesivă avînd în vedere jurisprudenţa Curţii privind neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti.
16. Curtea consideră că reclamantului trebuia să-i fi fost cauzat un anumit stres şi frustrare ca urmare a încălcărilor constatate în hotărîrea principală. Apreciind pe principii echitabile, Curtea acordă reclamantului 2000 euro cu titlu de prejudiciu moral.
C. Costuri şi cheltuieli
17. Reclamantul a solicitat suma de 850 euro cu titlu de costuri şi cheltuieli suportate în procedurile în faţa Curţii.
18. Guvernul a susţinut că suma solicitată este excesivă.
19. Curtea îi acordă reclamantului integral suma solicitată.
D. Penalităţi
20. Curtea consideră oportun ca penalitatea de întîrziere să fie bazată pe rata limită a dobînzii Băncii Centrale Europene, căreia urmează să i se adauge trei procente.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, IN UNANIMITATE
1. Hotărăşte
(a) că Statul reclamat trebuie să achite reclamantuluii în decurs de trei luni de la data la care hotărîrea va deveni definitivă în conformitate cu prevederile articolului 44 § 2 din Convenţie, suma de 2000 euro (două mii euro) cu titlu de prejudiciu moral şi 850 euro ( opt sute cinzeci euro) cu titlu de costuri şi cheltuieli, care urmează a fi convertite în monedă naţională a Statului reclamat la rata de schimb aplicabilă la data achitării, plus orice taxă care poate fi aplicată;
(b) că din momentul expirării celor trei luni menţionate mai sus pînă la data executării se va achita o rată simplă a dobînzii la sumele de mai sus, egală cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pentru perioada de întîrziere plus trei procente;
2. Respinge restul pretenţiilor reclamantului cu privire la satisfacţia echitabilă.
Întocmită în limba engleză şi notificată în scris la 12 octombrie 2010, potrivit Regulii 77 §§ 2 şi 3 din Regulamentul Curţii.
Lawrence EarlyNicolas Bratza Grefier Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy