© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2013. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Ea nu obligă în niciun fel Curtea. Pentru mai multe informaţii, a se vedea referinţele cu privire la drepturile de autor de la sfârşitul acestui document.
© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2013. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.
© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2013. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.
Notă de informare privind jurisprudența Curții Nr. 159
Ianuarie 2013
Oleksandr Volkov c. Ucrainei - 21722/11
Hotărâre 9.1.2013 [Secția V]
Articolul 6
Procedura civilă
Articolul 6-1
Tribunal imparțial
Tribunal independent
Deficiențe structurale ale sistemului de disciplină judiciară: încălcare
Proces echitabil
Lipsa unui termen de prescripție pentru impunerea sancțiunilor disciplinare asupra judecătorilor și utilizarea abuzivă a sistemului de vot electronic în Parlament în timpul adoptării deciziei de revocare a unui judecător: încălcări
Tribunal stabilit de lege
Compunerea completului de judecată pentru examinarea cauzei reclamantului decisă de către un judecător al cărui mandat în calitate de președinte al curții expirase: încălcare
Articolul 8
Articolul 8-1
Respectarea vieții private
Eliberarea din funcție a unui judecător pentru „încălcarea jurământului” în lipsa unei interpretări clare a acestei abateri și a garanțiilor procedurale necesare: încălcare
Articolul 46
Articolul 46-2
Executarea hotărârii
Măsuri cu caracter general
Statului pârât i s-a cerut să reformeze sistemul de disciplină judiciară
Executarea hotărârii
Măsuri individuale
Statului pârât i s-a cerut să asigure restabilirea reclamantului în postul de judecător la Curtea Supremă cât mai curând posibil
În fapt – Din anul 2003, reclamantul era judecător la Curtea Supremă din Ucraina iar din 2007, președinte al Camerei Militare din acea curte. În 2007, el a fost ales în postul de membru al Consiliului Superior al Magistraturii („CSM”), dar nu și-a ocupat funcția deoarece președintele comisiei juridice a parlamentului („comisia parlamentară”) nu i-a permis să depună jurământul. În 2008 și 2009, doi membri ai CSM, dintre care unul a fost ales ulterior președinte al acestui organ, au inițiat investigații preliminare în privința unei posibile abateri comise de reclamant. Ei au ajuns la concluzia că acesta din urmă examinase decizii adoptate de fratele soției sale, unele datând din 2003, și că se făcea vinovat de grave încălcări procedurale, unele datând din 2006. În urma acestor investigații, președintele CSM i-a prezentat Parlamentului două cereri cu privire la revocarea reclamantului din funcția de judecător. În 2010, după ce a examinat cererile CSM precum și recomandarea comisei parlamentare, Parlamentul a votat în favoarea revocării reclamantului pentru „încălcarea jurământului”. Potrivit reclamantului, majoritatea membrilor Parlamentului erau absenți în timpul votării electronice iar cei prezenți au utilizat cartelele de votare ale colegilor lor absenți. Reclamantul a contestat revocarea sa în fața Înaltei Curți Administrative, care a considerat ca fiind legală și întemeiată cererea CSM de revocare a acestuia în urma investigației președintelui CSM. În continuare, Înalta Curte Administrativă a constatat că decizia fondată pe rezultatele celeilalte anchete era ilegală pentru că reclamantul și fratele soției sale nu erau considerați ca fiind rude în virtutea legislației în vigoare la acel moment. Cu toate acestea, ea a refuzat să anuleze deciziile CSM în speță, reținând că nu avea asemenea competențe în baza prevederilor aplicabile. Înalta Curte Administrativă a constatat, de asemenea, că nu a existat nicio încălcare procedurală nici în fața comisiei parlamentare și nici în fața Parlamentului.
În drept – Articolul 6 § 1
(a) Aplicabilitatea – Examinând cauza reclamantului și adoptând o decizie obligatorie, CSM, comisia parlamentară și plenul Parlamentului și-au asumat împreună o funcție judiciară. Decizia obligatorie de revocare a reclamantului a fost ulterior reexaminată de Înalta Curte Administrativă, o instanță clasică în sistemul judiciar ucrainean. Respectiv nu se poate ajunge la concluzia că dreptul național „exclude în mod expres accesul la un tribunal” în ceea ce privește plângerea reclamantului. Prin urmare, Articolul 6 se aplică sub aspectul său civil.
Sancțiunea impusă reclamantului este o măsură disciplinară clasică în cazul abaterilor disciplinare și, din perspectiva dreptului ucrainean, ea se deosebește de sancțiunile penale pentru adoptarea deliberată a unei decizii ilegale de către un judecător. Este, de asemenea, important faptul că revocarea reclamantului din postul de judecător nu l-a împiedicat formal să practice altă profesie în domeniul juridic. Respectiv, Articolul 6 nu este aplicabil sub aspectul său penal.
(b) Independența și imparțialitatea organelor care au decis asupra cauzei reclamantului
(i) CSM: Cît privește procedurile disciplinare îndreptate împotriva judecătorilor, Carta Europeană privind Statutul Judecătorilor recunoaște necesitatea unei participări active a magistraților în cadrul organului disciplinar competent. Cu toate acestea, CSM este format din douăzeci de membri care sunt numiți de diferite organe. Trei membri sunt desemnați direct de Președintele Ucrainei, trei de Parlamentul Ucrainei, iar doi de Conferința Procurorilor Ucrainei. Ministrul Justiției și Procurorul General sunt membri din oficiu. Membrii non-judiciari ai CSM desemnați direct de autoritățile guvernamentale și legislative constituie marea majoritate a membrilor CSM. Ca rezultat, din cei șaisprezece membri ai CSM care au asistat la audiere, doar trei erau judecători. În plus, doar patru membri ai CSM lucrau cu normă întreagă. Restul membrilor continuau să lucreze și să primească salariul din afara CSM, ceea ce îi făcea, în mod inevitabil, dependenți, din punct de vedere material, ierarhic și administrativ, de angajatorii lor principali și punea în pericol independența și imparțialitatea lor. Curtea s-a referit, de asemenea, la opinia Comisiei de la Veneția, potrivit căreia prezența Procurorului General în cadrul unui organ responsabil de numirea, sancționarea disciplinară și revocarea magistraților creează riscul că judecătorii nu vor acționa de o manieră imparțială în asemenea cazuri sau că Procurorul General nu va acționa de o manieră imparțială în privința judecătorilor cu ale căror decizii nu este de acord. Prin urmare, membrii CSM care au condus investigațiile preliminare în speță și care au solicitat revocarea reclamantului au participat ulterior la adoptarea deciziilor de eliberare a acestuia din funcția de judecător. Unul din acei membri a fost numit președinte al CSM și a prezidat audierea în cauza reclamantului. Având în vedere rolul pe care l-au avut acești membri în inițierea urmăririi disciplinare împotriva reclamantului, fondată pe rezultatele investigațiilor preliminare pe care tot ei le-au efectuat, există dubii obiective în privința imparțialității lor atunci când aceștia au decis în cauza dată. Respectiv, faptele prezentei cauze relevă o serie de probleme serioase ce indică asupra existenței unor deficiențe structurale în procedura desfășurată în fața CSM, dar și aparența unei atitudini discriminatorii din partea unor membri ai CSM în soluționarea cazului reclamantului. Prin urmare, procedura în fața CSM nu a fost compatibilă cu principiile independenței și imparțialității impuse de Articolul 6 § 1.
(ii) Comisia parlamentară: Președintele acestei comisii împreună cu unul din membrii săi erau în același timp și membri ai CSM și au participat la adoptarea deciziilor cu privire la reclamant la ambele niveluri. Respectiv, e posibil ca aceștia să nu fi acționat de o manieră imparțială atunci când au examinat observațiile CSM. În plus, considerațiile Curții privind lipsa imparțialității personale sunt la fel de pertinente la această etapă a procedurii. Trebuie, de asemenea, să se țină bine cont de faptul că președintele comisiei parlamentare, împreună cu alți doi membri ai acesteia, i-au cerut CSM inițierea unor investigații preliminare referitor la o posibilă abatere a reclamantului. Prin urmare, membrii CSM nu puteau să se retragă din lipsa prevederilor legale care să le permită acest lucru. Aceste elemente indică lipsa garanţiilor procedurale care urmează a fi satisfăcute potrivit testului imparţialităţii obiective.
(iii) Ședința plenară a Parlamentului:– La această etapă, examinarea dosarului se limita la adoptarea unei decizii obligatorii pe baza concluziilor prealabile înaintate de CSM și comisia parlamentară. În ansamblu, ședința plenară nu era un forum adecvat pentru a interpreta elementele de fapt şi de drept, pentru a da apreciere probelor şi pentru a califica juridic situaţia de fapt. Guvernul nu a clarificat de o manieră suficientă rolul politicienilor parlamentari, cărora nu li se cere nici să aibă o experienţă juridică și nici să demonstreze compatibilitatea acestui rol cu exigenţele de independenţă şi imparţialitate ale unei instanţe.
(iv) Înalta Curte Administrativă: Înalta Curte Administrativă a fost abilitată să se pronunțe asupra legalității deciziilor CSM și Parlamentului, fără a avea puterea să le anuleze sau să întreprindă oricare altă măsură. O decizie declaratorie a ÎCA nu ducea în mod automat la reinstalarea în postul de judecător a unui magistrat. În plus, o serie de argumente importante înaintate de reclamant nu au fost examinate de o manieră corespunzătoare de ÎCA. Prin urmare, controlul judiciar efectuat în cazul reclamantului nu a fost unul suficient. În cele din urmă, judecătorii ÎCA se aflau de asemenea sub jurisdicția disciplinară a CSM și puteau și ei să fie supuși procedurilor disciplinare în fața CSM. Prin urmare, aceștia nu erau în stare să dea dovadă de „imparțialitatea și independența” cerute de Articolul 6.
Astfel, autoritățile ucrainene nu au asigurat o examinare independentă și imparțială a cauzei reclamantului, iar procedura judiciară ulterior desfășurată nu a soluționat aceste deficiențe.
Concluzie: încălcare (în unanimitate).
(c) Lipsa unui termen de prescripție pentru sancțiunile disciplinare – Reclamantul se afla într-o situație dificilă, întrucât era nevoit să-și construiască apărarea în fața CSM în 2010 în baza unor fapte mai vechi (2003 și 2006). Dreptul intern în vigoare la acel moment nu prevedea niciun termen de prescripție pentru procedura de revocare a unui magistrat pentru „încălcarea jurământului”. Deși Curtea nu a indicat care ar fi trebuit să fie termenul de prescripție în cazul dat, ea consideră că absența unui asemenea termen în materie disciplinară constituie un risc serios pentru principiul securității raporturilor juridice.
Concluzie: încălcare (în unanimitate).
(d) Procedura de votare în cadrul ședinței plenare a Parlamentului – Revocarea în cauză a fost votată în absența majorității membrilor Parlamentului. Deputații prezenți au votat, în mod deliberat și ilegal, de mai multe ori pentru colegii lor absenți. Prin urmare, decizia a fost adoptată cu încălcarea Constituției, a Legii privind statutul membrilor Parlamentului și a regulamentului Parlamentului. Din aceste motive, votul a adus atingere principiului securității raporturilor juridice. ÎCA nu a acordat suficientă atenţie şi nu a remediat această problemă.
Concluzie: încălcare (în unanimitate).
(e) Compunerea completului de judecată al Înaltei Curți Administrative – În baza dreptului intern, compunerea completului de judecată care a decis în cauza reclamantului trebuia să fie stabilită de președintele Înaltei Curți Administrative. Acest lucru a fost făcut de un judecător al cărui mandat de președinte pentru cinci ani expirase, dar care continua să-și exercite funcțiile. Prevederile pertinente ale dreptului național cu privire la numirea președinților jurisdicțiilor au fost declarate ca fiind neconstituționale, prevederi noi în acest sens nefiind încă introduse. De altfel, numirea președinților jurisdicțiilor este o problemă care a constituit obiectul unor controverse aprinse între autoritățile ucrainene. Curtea nu poate conchide că acest complet de judecată a fost compus de o manieră ce ar fi satisfăcut exigența regulii „instituit de lege”.
Concluzie: încălcare (în unanimitate).
Articolul 8: Revocarea reclamantului a constituit o ingerință în dreptul său la respectarea vieții sale private. Constatarea Curții că votul parlamentar asupra deciziei de revocare a acestuia din funcție a fost ilegal în baza dreptului național, a fost suficientă pentru a determina că ingerința în cauză era nejustificată, încălcând astfel Articolul 8. La momentul soluționării cauzei reclamantului, nu exista nicio linie directorie sau practică ce ar fi permis interpretarea de o manieră coerentă a noțiunii de „încălcare a jurământului” și nu fusese instituită nicio garanție procedurală adecvată pentru a împiedica aplicarea arbitrară a regulilor pertinente. În special, dreptul național nu prevedea niciun termen de prescripție pentru o procedură îndreptată împotriva unui magistrat pentru „încălcarea jurământului”, ceea ce le permitea autorităților disciplinare să facă uz deplin de puterea lor discreționară și aducea atingere principiului securității raporturilor juridice. În plus, dreptul intern nu prevedea nicio scară adecvată a sancțiunilor pentru abateri disciplinare și nu avea fixată nicio regulă care să garanteze aplicarea acestora conform principiului proporționalității. În cele din urmă, nu exista niciun cadru legal corespunzător ce ar fi permis o examinare independentă și imparțială a unei revocări pentru „încălcarea jurământului”.
Concluzie : încălcare (în unanimitate).
Articolul 41: 20 000 EUR pentru daune morale. Problema referitoare la daunele materiale rezervată.
Articolul 46
(a) Măsuri generale – Prezenta cauză a relevat serioase probleme sistemice cu privire la funcționarea justiției ucrainene. În special, sistemul justiției disciplinare nu asigură o separație suficientă a puterii judiciare de puterile executivă și legislativă. În afară de aceasta, el nu prevede garanții adecvate contra abuzurilor și deturnării măsurilor disciplinare în detrimentul independenței judiciare. Statul pârât este, prin urmare, invitat să ia o serie de măsuri de ordin general pentru a reforma sistemul justiției disciplinare. Aceste măsuri ar trebui să includă o reformă legislativă privind restructurarea bazei instituționale a sistemului. În afară de aceasta, ele ar trebui să prevadă instituirea unor mijloace și principii adecvate ce ar permite aplicarea coerentă a dreptului național în acest domeniu.
(b) Măsuri individuale – Ținând cont de necesitatea reformării sistemului justiției disciplinare, redeschiderea procedurii interne nu constituie o formă adecvată de soluționare a încălcărilor constatate. Nu există premize pentru a considera că, într-un viitor apropiat, cauza reclamantului va fi judecată în conformitate cu principiile Convenției. Curtea nu vede niciun motiv să indice o asemenea măsură. Având în vedere circumstanțele excepționale ale prezentei cauze și nevoia urgentă de a stopa încălcările constatate ale Articolelor 6 și 8, Curtea consideră că Statul pârât trebuie să-l restabilească pe reclamant în funcția sa de judecător la Curtea Supremă cât mai curând posibil.
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Redactat de către Grefă, acest rezumat nu obligă Curtea.
Apăsați aici pentru a accesa Notele de informare privind jurisprudenţa Curţii
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2013.
Limbile oficiale ale Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt engleza şi franceza. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Ea nu obligă în niciun fel Curtea, care, de altfel, nu îşi asumă răspunderea pentru calitatea acesteia. Traducerea poate fi descărcată din baza de date HUDOC a Curţii Europene a Drepturilor Omului () sau din oricare altă bază de date în care Curtea a făcut această traducere disponibilă. Traducerea poate fi reprodusă în scop necomercial, condiţia fiind ca titlul cauzei să fie citat în întregime, împreună cu referirea la dreptul de autor menţionat anterior şi la Fondul Fiduciar pentru Drepturile Omului. Dacă intenţionaţi să folosiţi vreun fragment din această traducere în scop comercial, vă rugăm să contactaţi publishing@.
© Council of Europe/ European Court of Human Rights, 2013
The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be douwloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights () or from any other database with which the Court has share it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact publishing@.
© Conseil de l’Europe/ Cour Européenne des Droits de l’Homme, 2013
Les langues officielles de la Cour Européenne des Droits de l’Homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut étre téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme () où de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut etre reproduite à des fins non commerciales, sous reserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante: publishing@.
Full & Egal Universal Law Academy