©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul al Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Othman (Abu Qatada) împotriva Regatului Unit - 8139/09
Hotărârea din 17.01.2012 (Secţia a IV-a)
Art. 6
Expulzare
Art. 6 § 1
Proces echitabil
Risc real ca probele obţinute prin torturarea unor terţi să fie admise ca probe în noul proces al reclamantului: expulzarea ar constitui o încălcare
În fapt – Reclamantul, de naţionalitate iordaniană, a sosit în Regatul Unit în 1993 şi a obţinut azil aici. Acesta a fost ţinut în detenţie în perioada 2002-2005 în temeiul Legii din 2001 privind securitatea şi lupta împotriva criminalităţii şi a terorismului. După eliberarea sa, i s-a comunicat un ordin de expulzare emis de ministrul de Interne (Secretary of State). Între timp, în 1999 şi 2000, reclamantul a fost condamnat în lipsă în Iordania pentru participare la atentate cu bombă şi deţinere de explozivi. În ambele procese care s-au încheiat cu condamnările respective, proba decisivă au constituit-o depoziţiile incriminatoare făcute de doi coinculpaţi, care ulterior au declarat că au fost torturaţi. În 2005, guvernul britanic şi cel iordanian au semnat un memorandum de înţelegere care prevedea un număr de asigurări privind respectarea normelor stabilite de dreptul internaţional al drepturilor omului în toate cazurile în care o persoană ar fi returnată dintr-un stat în celălalt. Memorandumul prevedea totodată că orice persoană returnată beneficiază rapid şi periodic de vizite din partea unui reprezentant al unui organism independent desemnat de comun acord de cele două guverne. Centrul Adaleh de studii în materie de drepturile omului a semnat astfel un acord-cadru cu guvernul britanic în acest scop. În speţă, s-au ridicat întrebări suplimentare privind un eventual nou proces, întrebări care au fost adresate guvernului iordanian, iar acesta a răspuns la ele. Reclamantul a atacat decizia de expulzare, însă instanţele britanice, după ce au examinat cu atenţie capetele de cerere, i-au respins acţiunea.
În drept – Art. 6: Reclamantul se plânge că, în cazul retrimiterii sale în Iordania, noul său proces ar constitui o denegare flagrantă de dreptate, mai ales din cauza admiterii probelor obţinute prin tortură. Curtea observă că, pentru a exista o denegare flagrantă de dreptate, nu este suficient ca procedurile de judecată să prezinte nereguli sau o lipsă a garanţiilor de natură să constituie o încălcare a art. 6 dacă acestea există chiar în statul contractant. Este nevoie de o nerespectare a principiilor procesului echitabil care să fie atât de fundamentală încât să constituie o anihilare a dreptului garantat de această dispoziţie ori să distrugă însăşi esenţa acestuia. În această privinţă, Curtea subliniază că admiterea unor declaraţii obţinute prin tortură ar fi vădit contrară nu numai art. 6 din Convenţie, ci şi normelor fundamentale ale procesului echitabil stabilite de dreptul internaţional, dând aşadar procesului un caracter imoral, ilegal şi total imprevizibil în privinţa rezultatului acestuia. Admiterea probelor obţinute prin tortură în cadrul unui proces penal ar reprezenta aşadar o denegare flagrantă de dreptate. Depoziţiile incriminatoare în cauza reclamantului au fost făcute de doi martori diferiţi, care au fost loviţi amândoi la tălpile picioarelor – tehnică cunoscută sub numele de falaka – exclusiv în scopul obţinerii de informaţii. Curtea a avut deja ocazia să examineze această formă de rele tratamente şi a încadrat-o fără nicio ezitare ca fiind tortură. De asemenea, folosirea probelor obţinute prin tortură este o practică răspândită în Iordania, iar garanţiile juridice oferite de dreptul iordanian par să aibă puţină valoare în practică. Desigur, reclamantul ar putea contesta admisibilitatea depoziţiilor incriminatoare obţinute prin tortură, însă i-ar fi foarte greu să se prevaleze de această posibilitate la câţiva ani după faptele în cauză şi în faţa unei instanţe care de regulă respinge astfel de afirmaţii. Dat fiind că reclamantul a prezentat dovezi concrete şi incontestabile că într-adevăr coinculpaţii săi au fost torturaţi, acesta a îndeplinit criteriile necesare în materie de probe pe care trebuia să le îndeplinească pentru a demonstra existenţa unui risc real de a suferi o denegare flagrantă de dreptate în cazul retrimiterii sale în Iordania.
Concluzie: expulzarea ar constitui o încălcare (unanimitate).
Full & Egal Universal Law Academy