© Traducerea şi permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curţii.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
Ozdil și alții v. Republica Moldova - 42305/18
Hotărârea din 11.6.2019 [Secția a II-a]
Articolul 5
Articolul 5-1
Arestul sau detenția legală
Transferul în afara legii al persoanelor în statul lor de origine, cu eludarea dreptului intern și a celui internațional: încălcare
Articolul 8
Articolul 8-1
Respectarea vieții de familie
Respectarea vieții private
Transferul în afara legii al persoanelor în statul lor de origine, cu eludarea dreptului intern și a celui internațional: încălcare
În fapt - Reclamanții, cetățeni turci, erau profesori într-o rețea de școli private din Moldova. Ca urmare a unor declarații publice ale autorităților turce care descriau școlile ca fiind legate de mișcarea Fetullah Gülen, despre care se presupunea că era responsabilă de încercarea de lovitură de stat din Turcia în 2016, iar profesorii lor teroriști, reclamanții au solicitat azil. Înainte de a primi deciziile, aceștia au fost arestați și transferați, în aceeași dimineață, cu o cursă charter, în Turcia. Câteva zile mai târziu, familiile lor au primit scrisori privind respingerea cererilor de azil din motive de securitate națională, aflând mai târziu că reclamanții erau în Turcia.
În drept
(a) Cu privire la admisibilitate
Reclamanții au fost transferați din Moldova în Turcia în dimineața zilei de 6 septembrie 2018 de către membrii serviciilor secrete din Moldova și Turcia. Guvernul nu a prezentat probe că, la acea dată, reclamanții au fost notificați despre existența vreunei hotărâri pronunțate în cauzele lor, fie cu privire la cererea lor de azil, fie cu privire la vreo decizie privind extrădarea lor. Prin urmare, Curtea nu a acceptat faptul că, în circumstanțele speciale ale cazului lor, recurgerea la judecata tribunalelor naționale putea fi considerată, așa cum a susținut Guvernul, o cale efectivă de atac, care putea fi epuizată după transferul lor în Turcia
(b) Cu privire la fondul cauzei
Articolul 5-1: Autorii Convenției au consolidat protecția persoanelor împotriva lipsirii arbitrare de libertate, garantând un cadru de drepturi substanțiale conceput să minimizeze riscurile arbitrariului, permițând ca privarea de libertate să fie supusă controlului judiciar independent și asigurând răspunderea autorităților pentru această acțiune. Deși investigarea infracțiunilor de terorism puneau, fără îndoială, probleme speciale autorităților, acest fapt nu presupunea că ele aveau o carte blanche în baza articolului 5 în privința arestării suspecților și deținerii lor în custodia poliției, fără un control efectiv din partea tribunalelor naționale și, în ultimă instanță, din partea instituțiilor de supraveghere a Convenției, ori de câte ori considerau că a fost comisă o infracțiune cu caracter terorist.
Serviciul de Informații și Securitate din Moldova a emis mai multe comunicate de presă pe 6 septembrie 2018, în care a confirmat faptul că a pregătit și a efectuat operațiunea. Potrivit acelorași comunicate de presă, operațiunea a fost efectuată în colaborare cu serviciile secrete ale altor state. Implicarea serviciilor secrete din Turcia nu a fost contestată de Guvern în observațiile sale. Se pare că autoritățile din Moldova i-au transferat pe reclamanți autorităților turce în mod deliberat, iar materialele cauzei indicau, de asemenea, că operațiunea comună a serviciilor secrete din Moldova și Turcia a fost pregătită cu mult înainte de data de 6 septembrie 2018. De asemenea, faptele cauzei arătau că operațiunea a fost concepută și organizată de o manieră care să-i ia pe reclamanți prin surprindere, astfel încât să nu aibă timp și posibilitatea de a se apăra.
Deciziile Biroului Migrație și Azil erau datate cu 4 și 5 septembrie 2018. Veridicitatea acestor informații era, cu siguranță, o problemă importantă și trebuia tratată cu prudență în lumina declarațiilor enunțate de șeful Biroului Migrație și Azil pe 7 septembrie 2018, în care aceasta a afirmat că nu știa ce s-a întâmplat cu reclamanții și că Biroul Migrație și Azil nu a fost implicat în această chestiune.
Analizând circumstanțele cazului în ansamblu și având în vedere volumul de dovezi care indicau aceeași direcție și promptitudinea cu care au acționat autoritățile din Moldova, Curtea a conchis că privarea de libertate a reclamanților pe 6 septembrie 2018 nu era legală sau necesară în sensul articolului 5 § 1 (f), și nici lipsită de un caracter arbitrar. Privarea de libertate a reclamanților în acest mod a echivalat cu un transfer în afara legii al persoanelor de pe teritoriul statului reclamat în Turcia, care a eludat toate garanțiile oferite acestora de dreptul național și de cel internațional.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Articolul 8: Reclamanții locuiau de mult timp în Republica Moldova, aveau locuri de muncă și își întemeiaseră familii, cu cetățeni moldoveni. Îndepărtarea lor de pe teritoriul Republicii Moldova a pus capăt integrării lor în societatea din Republica Moldova și le-a afectat radical viața personală și de familie.
O persoană supusă unei măsuri bazate pe considerente de securitate națională nu trebuie privată de toate garanțiile împotriva arbitrariului. Între altele, persoana are dreptul ca măsura în discuție să fie examinată de un organ independent și imparțial competent să examineze toate chestiunile factuale și juridice relevante, pentru a stabili legalitatea măsurii și pentru a cenzura un posibil abuz din partea autorităților. În fața acestui organ de control, persoana în discuție trebuie să beneficieze de proceduri contradictorii pentru a-și prezenta punctul de vedere și pentru a combate argumentele autorităților.
Dreptul Republicii Moldova conținea norme care reglementează expulzarea și extrădarea. Cu toate acestea, după cum s-a constatat mai sus, reclamanții au fost îndepărtați din Moldova pe calea unui transfer extrajudiciar care a eludat garanțiile oferite de dreptul național și de cel internațional. Pentru că acest transfer forțat, care a condus la o întrerupere radicală a vieții private și de familie a reclamanților, nu a avut o bază juridică suficientă, nu a fost „în conformitate cu legea”.
Nu au fost intentate proceduri împotriva reclamanților pentru comiterea unor infracțiuni în Moldova sau în orice altă țară. În afară de motivele generale menționate mai sus, autoritățile nu le-au oferit reclamanților alte detalii. Curtea a acordat o importanță deosebită faptului că tribunalele naționale au refuzat să examineze acțiunile în justiție formulate de reclamanți împotriva deciziilor de respingere a cererilor lor de azil și de declarare a lor ca indezirabili din motive foarte formale, și anume că procurile date avocaților lor au fost semnate de către soțiile lor, nu de ei. Dacă situația ar fi fost alta, tribunalele naționale nu ar fi putut, în niciun caz, să examineze motivele reale care au stat la baza expulzării, pentru că dreptul național nu prevedea ca nota serviciului secret care a servit ca motiv pentru expulzarea reclamanților trebuia pusă la dispoziția judecătorilor.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Articolul 41: 25000 EUR pentru fiecare, cu titlu de prejudiciu moral.
Full & Egal Universal Law Academy