© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2013. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Ea nu obligă în niciun fel Curtea. Pentru mai multe informaţii, a se vedea referinţele cu privire la drepturile de autor de la sfârşitul acestui document.
© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2013. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.
© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2013. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.
Notă de informare privind jurisprudenţa Curţii nr. 152
Mai 2012
Özgürlük ve Dayanışma Partisi (ÖDP) împotriva Turciei - 7819/03
Hotărâre din 10.05.2012
Articolul 14
Discriminare
Refuzul statului de a acorda finanţare unui partid care nu a atins nivelul de reprezentativitate de 7% cerut de lege : lipsa unei încălcări a dispoziţiilor convenţiei
În fapt – Partidul reclamant a fost autorizat să participe la alegerile municipale şi legislative din 1999. El a solicitat, cu această ocazie, să beneficieze de finanţarea acordată prin Constituţie partidelor politice. Aceasta i-a fost refuzată pe motivul că nu îndeplinea condiţiile cerute de lege: de a fi deja reprezentat în Parlament sau de a fi obţinut cel puţin 7% din voturile exprimate la alegerile precedente. Partidul reclamant a introdus un recurs în anulare în faţa tribunalului administrativ, susţinând că decizia de a-i refuza acordarea finanţării era contrară principiului nediscriminării. Acest recurs a fost respins în 1999 pe motivul că partidul reclamant nu îndeplinea condiţiile legale pentru acordarea finanţării. Hotărârea a fost confirmată în 2002 de către Consiliul de Stat. În faţa Curţii europene, partidul susţine că decizia de a-i refuza acordarea finanţării l-a defavorizat la alegerile din 1999, 2002 şi 2007, la care a obţinut 0,8%, 0,34% şi respectiv 0,15% din voturile valabil exprimate.
În drept – Articolul 14 coroborat cu articolul 3 din Protocolul nr. 1: Refuzul de a acorda finanţarea a avut ca şi consecinţă îngreunarea difuzării la nivel naţional a opiniilor politice ale partidului reclamant, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul partidelor care au beneficiat de această finanţare. Astfel, partidul reclamant a făcut obiectul unui tratament diferit în exercitarea drepturilor sale electorale. Finanţarea publică a partidelor politice este o modalitate de a împiedica corupţia şi de a evita dependenţa excesivă faţă de donatorii privaţi. Din analiza sistemelor aplicate în majoritatea ţărilor europene, rezultă că subvenţionările sunt împărţite în două sisteme: în mod strict legal sau conform principiului alocării echitabile. În acest ultim caz, un nivel minim de susţinere electorală este aproape întotdeauna cerut, şi aceasta în scopul de a evita o inflaţie a candidaturilor. Niciunul din textele privitoare la partidele politice într-un regim democratic pluralist, adoptate de către organele Consiliului Europei, nu declară ca fiind nerezonabilă exigenţa impusă de către legile naţionale partidelor beneficiare de fonduri publice de a dispune de un nivel minim de susţinere electorală, şi nici nu fixează un barem strict în acest sens. Aşa cum rezultă din observaţiile anumitor instituţii specializate, pe de o parte, este important să se evite fixarea unui prag excesiv de ridicat, care aduce atingere pluralismului politic şi partidelor mici, iar, pe de altă parte, modalitatea alocării fondurilor nu ar trebui nici ea să permită ca cele două cele mai mari partide să monopolizeze acordarea fondurilor publice.
Finanțarea publică a partidelor politice după un sistem de alocare echitabilă, necesitând un nivel minim de susţinere electorală, urmăreşte un scop legitim: consolidarea pluralismului democratic prin evitarea unei fragmentări excesive şi nefuncţionale a candidaturilor. Gradul minim de reprezentativitate cerut în Turcia pentru partidele care solicită finanţare publică este cel mai ridicat din Europa (7%). Cu toate acestea, în perioadele în cauză, acest prag n-a avut ca efect conferirea unui monopol al finanţării către partidele politice reprezentate în Parlament. În plus, rezultatele partidului reclamant la alegerile legislative din 1999, 2002 şi 2007 sunt cu mult inferioare pragului de 7% şi nu ar fi permis obţinerea unei finanţări similare în multe alte ţări europene. Partidul reclamant nu a reuşit să dovedească că se bucura de susţinerea electoratului turc, prin conferirea unei reprezentativităţi mai puţin neglijabile. În ultimul rând, statul furnizează partidelor politice alte forme de susţinere publică, printre care scutirea de impozit pentru anumite venituri şi alocarea unui timp de emisie în perioada campaniilor electorale. Or, partidul reclamant a beneficiat de aceste forme de susţinere publică corectivă. Sistemul atribuirii finanţării este proporţional în raport cu domeniul de aplicare al acestuia şi de corectivele cu care se completează. În consecinţă, refuzul acordării finanţării directe partidului reclamant pe motivul că nu a atins nivelul minim de reprezentativitate de 7%, cerut de lege, se întemeiază pe o justificare obiectivă şi rezonabilă. Acesta nu a adus atingere substanţei dreptului poporului la liberă exprimare.
Concluzia: lipsa unei încălcări (cinci voturi contra două).
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Redactat de către Grefă, acest rezumat nu obligă Curtea.
Apăsați aici pentru a accesa Notele de informare privind jurisprudența Curții
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2013.
Limbile oficiale ale Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt engleza şi franceza. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Ea nu obligă în niciun fel Curtea, care, de altfel, nu îşi asumă răspunderea pentru calitatea acesteia. Traducerea poate fi descărcată din baza de date HUDOC a Curţii Europene a Drepturilor Omului () sau din oricare altă bază de date în care Curtea a făcut această traducere disponibilă. Traducerea poate fi reprodusă în scop necomercial, condiţia fiind ca titlul cauzei să fie citat în întregime, împreună cu referirea la dreptul de autor menţionat anterior şi la Fondul Fiduciar pentru Drepturile Omului. Dacă intenţionaţi să folosiţi vreun fragment din această traducere în scop comercial, vă rugăm să contactaţi publishing@.
© Council of Europe/ European Court of Human Rights, 2013
The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be douwloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights () or from any other database with which the Court has share it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact publishing@.
© Conseil de l’Europe/ Cour Européenne des Droits de l’Homme, 2013
Les langues officielles de la Cour Européenne des Droits de l’Homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut étre téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme () où de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut etre reproduite à des fins non commerciales, sous reserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante: publishing@.
Full & Egal Universal Law Academy