CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
HOTÎRÂREA din 23 octombrie 1984
în cauza Öuztürk[*] contra Germaniei ,
(cererea nr. 8544/79 )
Curtea Europeană a Drepturilor Omului întrunită, în conformitate cu articolul 43 din Convenţie Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului („Convenţia”) şi cu dispoziţiile relevante ale Regulamentului Curţii[*][*], în Cameră formată din următorii judecătorii:
dl G. Wiarda, preşedinte,
dl R Ryssdal,
dl Thór Vilhjálmsson,
dl W. Ganshof van der Meersch,
dl F. Matscher,
dl B.Walsh,
dl R. Bernhardt,
şi, de asemenea dl M.-A. Eissen, grefier şi dl H. Pertzold, grefier adjunct,
după ce a deliberat în camera de consiliu, la 24 septembrie1984,
pronunţă următoarea hotărâre, adoptată la această ultimă dată, asupra aplicării în speţă a articolului 50 din Conveţie:
PROCEDURA ŞI FAPTE
1. Cazul a fost deferit Curţii de către Guvernul Republicii Federale Germania („Guvernul”) în septembrie 1982 şi, ulterior, de către Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în octombrie 1982. La originea cauzei se află o cerere (nr. 8544/79) formulată împotriva acestui Stat, prin care Comisia fusese sesizată de către un cetăţean turc, dl Abdulbaki Öuztürk, la data de 14 februarie 1979.
2. Camera constituită să audieze cauza s-a desesizat în favoarea plenului Curţii la 27 mai 1983 (regula 48 din Regulamentul Curţii. Prin hotărârea adoptată la 21 februarie 1984, Curtea a declarat că a avut loc o încălcare a articoului 6 paragraful 3 (e) din Conveţie prin accea că reclamantul nu a beneficiat de asistenţa gratuită a unui interpret în timpul procedurii în faţa Tribunalului districtului Heilbronn (Seria A nr. 73, paragrafele 57-58 din raţionament şi punctul doi din dispozitivul hotărârii, p. 22-23).
Unica chestiune care trebuia rezolvată este aplicabilitatea articolului 50 în speţă. Respectiv, în funcţie de situaţia de fapt, Curtea se va limita la furnizarea detaliilor pertinente; pentru informaţii suplimentare, se face trimitere la paragrafele 9 şi 41 din hotărirea menţionată mai sus (p. 8-16).
3. La audierea desfăşurată la 25 mai 1983, dl. Wingerter, consilierul reclamantului, a solicitat rambursarea cheltuielilor pentru interpretare în sumă de 63, 90 DM şi cheltuielile pentru serviciile de reprezentare suportate în timpul procedurii în faţa instituţiilor Convenţiei, invocând satisfacţia echitabilă pentru clientul său. Cât priveşte cheltuielilor suportate ulterior, el a declarat că a lăsat decizia asupra sumei la discreţia Curţii (ibid., p. 22, paragraful 59 din raţionament). Guvernul nu s-a pronunţat asupra subiectului (ibid.).
În hotărârea sa din 21 februarie 1984, Curtea a rezervat ansamblul chestiunii (ibid., paragrfaul 60 din raţionament şi punctul 3 din dispozitivul hotărârii, p. 22-23). În acceaşi zi chestiunea a fost diferită din nou Camerei în conformitate cu Regula 50, paragraful 4 din Regulamentul Curţii.
4. Preşedintele Camerei, investit de către Cameră cu competenţa de a fixa procedura ulterioară, a obţinut prin intermediul grefierului adjunct opiniile agentului guvernamental şi a delegaţilor Comisiei. La 2 martie 1984, el a decis că agentul trebuie să depună memoriul său până la 16 martie 1984 şi că delegatul va are dreptul să răspundă în scris în termen de o lună.
Grefierul a primit memoriul guvernului la 15 martie. Memoriul delegatului a fost depus la 18 mai, care urmare a extinderii intervalului limită autorizată de preşedintele Camerei la 9 mai.
La 16 august, secretarul Comisiei a comunicat grefierul că avocatul reclamantului l-a notificat despre revendicările şi comentariile lui prin telefon şi nu în scris, după cum era prevăzut.
5. Dl B. Walsh, judecătorul de rezervă, l-a înlocuit pe dl J. Pinheiro Farinha, care nu a putut să participe la examnarea cauzei (regula 22, paragraful 1, şi 24, paragraful 1).
6. După ce s-a consultat, prin intermediul grefierului adjunct, cu agentul guvernamental şi delegaţii Comisiei, Camera a decis la 24 septembrie că nu era necesar de a ţine o audiere.
ÎN DREPT
7. Articolul 50 din Conveţie prevede următoarele:
„În cazul în care Curtea constată că o decizie luată de o autoritate juridică sau de orice altă autoritate a Înaltei Părţi Contractante este total sau parţial în conlict cu obligaţiunile impuse prin Convenţie, şi dacă dreptul intern al Înaltei Părţii nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestor decizii sau măsuri, Curtea va acordapărţii lezate, dacă este cazul, o satisfacţie echitabilă.”
8. Reclamantul a solicitat, cu titlu de satisfacţia echitabilă, rambursarea cheltuielilor de interpretare în sumă de DM 63, 90. Aceste cheltuileli au fost, oricum, acoperite de compania de asigurare a dlui Öuztürk şi nu de către dl Öuztürk personal (a se vedea hotărârea din 21 februarie 1984, p. 10, paragraful 16, menţionată anterior şi memoriile respective ale guvernului şi delegaţilor Comisiei ). Prin urmare, nu există nici un prejudiciu care poate constitui subiectul unei reclamări a reparaţiilor.
9. În continuare, dl Wingerter a solicitat în numele clientului achitarea cheltuielilor de reprezentare suportate în timpul procedurii în faţa instituţiilor Convenţiei. Conform indicaţiilor verbale pe care le-a comunicat secretarului Comisiei, aceste cheltuieli s-a ridicat la suma de 3, 000 DM.
Pentru a rambursa aceste cheltuieli în conformitate cu articolul 50, trebuie să se stabilească dacă ele au fost suportate în realitate, în mod necesar şi dacă sânt estimate în mod rezonabil (a se vedea, în special, hotărârea din 28 iunie 1984, seria A nr. 80, p. 55-56, paragrfaul 143). Guvernul a considerat că aceste exigenţe nu au fost satisfăcute şi, prin urmare, a invitat Curtea să respingă revendicarea. Delegaţii Comisiei s-au subscris opiniei guvernului.
De fapt, nu există nici o probă care ar demonstra că dl Öuztürk a achitat sau a fost obligat să achite sumele în litigiu. Dl Wingerter doar a comunicat revendicările la telefon, fără a furniza detalii sau o justificare documentară în pofida faptului că fusese solicitat să respecte aceste exigenţe de către secretarul Comisiei (a se vedea paragraful 4). Respectiv, această parte a revendicării este de asemenea neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE
Respinge revendicarea satisfacţiei echitabile.
Redactată în limbile engleză şi franceză, varianta franceză fiind autentică, apoi pronunţată în şedinţă publică la Palatul Drepturilor Omului, Strasbourg, 23 octombrie1984.
Semnat: Gérard WIARDA, preşedinte
Semnat: Marc-André EISSEN, grefier
[*] Cazul are numărul 9/1982/55/84. Primul număr indică poziţia cazului pe lista cazurilor înaintate Curţii în anul relevant, iar al doilea număr indică anul în care cazul a fost deferit Curţii. Ultimele două numere indică, respectiv, poziţia cazului pe lista cazurilor înaintate Curţii de la înfiinţarea acesteia şi pe lista respectivelor cereri către Comisie.
[*] În versiunea Regulamentului aplicabil la instituirea procedurii. Versiune revizuită a Regulamentului Curţii a intzrat în vigoare la 1 ianuarie 1983, dar numai penrtu cauzele diferite Curţii după această dată.
[*]