Traducere neoficială a variantei franceze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIA A TREIA
DECIZIE
Cererea nr. 23003/05
depusă de Aurel PĂDUREŢ
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), întrunită la 4 ianuarie 2012, în cadrul unei camere compuse din:
Josep Casadevall, Preşedinte,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Mihai Poalelungi,
Kristina Pardalos, judecători,
şi Santiago Quesada, Grefier al Secţiei,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 13 februarue 2002,
Având în vedere declaraţiile formale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
PROCEDURA
1. Reclamantul, dl Aurel Pădureţ, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1979 şi care locuieşte în Bozieni. El a fost reprezentat în faţa Curţii de către dl A. Briceac, avocat din Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către dl L. Apostol, care a acţionat în numele Agentului său.
Circumstanţele cauzei
2. Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
1. Contextul cauzei şi arestarea reclamantului
3. La 31 martie 2000, reclamantul a fost maltratat de către doi studenţi ai Academiei de Poliţie, A.R. şi A.P., în biroul nr. 508 din secţia de poliţie din sectorul Centru (a se vedea detalii în hotărârea în cauza Pădureţ v. Moldova, nr. 33134/03, 5 ianuarie 2010).
4. La 26 septembrie 2001, a avut loc o şedinţă de judecată pe marginea dosarului penal împotriva lui A.P. şi A.R. După şedinţa de judecată, ofiţerul de poliţie l-a rugat pe reclamant să-l urmeze la secţia de poliţie din sectorul Centru.
5. La secţia de poliţie, reclamantul împreună cu reprezentantul său au petrecut aproximativ o oră în biroul nr. 507, care se afla lângă biroul nr. 508, în care reclamantul a fost maltratat la 31 martie 2000.
6. La ora 15.55, reclamantul a fost rugat să vină în biroul nr. 402 pentru a fi interogat; participarea reprezentantului său nu a fost permisă. Peste treizeci de minute, reclamantul a spus reprezentantului său că el a fost interogat în calitate de martor într-un dosar privind comiterea unui furt şi a semnat depoziţiile pe care le-a oferit în calitate de martor.
7. La 16.45, Comitetul Helsinki Moldova a angajat un avocat pentru a-l reprezenta pe reclamant. Reclamantului i-au fost citite drepturile lui de partea învinuită în cadrul aceleaşi cauze în care el tocmai a oferit depoziţiile de martor.
8. În timpul interogării efectuate în biroul nr. 402, A.R. şi A.P. au intrat în mod repetat în acel birou. Interogarea reclamantului a fost finisată la 21.20. Ofiţerul de urmărire penală a decis să-l reţină pe reclamant pentru 72 de ore.
9. La 27 septembrie 2001, CHDOM a întocmit un raport în privinţa evenimentelor din ziua precedentă, observând în special eventualele conflicte de interes ale celor trei ofiţeri de poliţie implicaţi şi prezenţa lui A.R. şi A.P.
10. La 29 septembrie 2001, procurorul a cerut instanţei arestarea preventivă a reclamantului până la începerea procesului judiciar. Instanţa de judecată a respins cererea.
11. Reclamantul a depus apel şi a notat că instanţa nu a examinat plângerea sa privind faptul că detenţia sa a fost ilegală. Doar după ce el a depus declaraţii în calitate de martor, el a fost informat despre faptul că avea de fapt statutul de bănuit. Prin urmare, fără să ştie, el a făcut declaraţii care ar putea fi folosite împotriva lui. El a susţinut că motivul adevărat al arestării sale a fost să-i reamintească despre teroarea pe care el a trebuit să o îndure în acea secţie de poliţie şi să-l convingă să nu continue cauza intentată împotriva lui A.R. şi A.P.
12. La 29 octombrie 2001, reclamantul a urmat un examen medical la Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii Memoria, o organizaţie neguvernamentală finanţată de către Uniunea Europeană, care este membră a Adunării Generale a Consiliului Internaţional de Reabilitare pentru Victimele Torturii (IRCT). O examinare psihologică, care face parte din controlul medical, a rezultat în stabilirea diagnozei de stres post-traumatic; sindromul cerebral organic post-traumatic; disfuncţia vegetativă somatoformă şi sindromul Da Costa. Reclamantul era în depresie, fiind bântuit de amintiri ale maltratării sale de către poliţie. El se temea că putea fi arestat din nou în lipsa martorilor şi pur şi simplu să dispară; astfel, el evita să rămână singur şi să iasă neînsoţit. El expima sentimente puternice de frică când auzea zgomote neaşteptate sau când pur şi simplu vedea o persoană în uniforma de poliţist.
13. La 30 octombrie 2001, Tribunalul Chişinău a menţinut decizia din 29 septembrie 2001. Această decizie era definitivă.
14. La 7 noiembrie 2001, Procuratura Generală l-a informat pe avocatul reclamantului că nu a găsit probe privind comiterea crimei de către reclamant. Prin urmare, urmărirea penală a încetat.
15. Într-o scrisoare din 14 decembrie 2001, Ministerul Afacerilor Interne l-a informat pe reclamant că secţiei de poliţie din sectorul Centru i s-a recomandat să atragă atenţie asupra îmbunătăţirii continue a profesionalismului ofiţerilor de poliţie.
2. Procedurile judiciare iniţiate de către reclamant
16. La 25 octombrie 2002, reclamantul a depus o acţiune civilă, solicitând compensaţii pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat ca urmare a arestării şi detenţiei sale ilegale. În cererea sa, el a repetat majoritatea faptelor menţionate mai sus şi s-a bazat pe articolele 3 şi 5 ale Convenţiei.
17. La 3 martie 2003, Judecătoria sectorului Centru a hotărât în favoarea reclamantului şi i-a acordat 20,050 lei moldoveneşti (MDL) (aproximativ 1,300 euro (EUR) la acea dată). Instanţa a constatat că reclamantul “a fost deţinut timp de doar trei zile şi nu a suferit consecinţe serioase”.
18. La 4 iunie 2003, Tribunalul Chişinău a casat parţial hotărârea instanţei inferioare şi a redus suma prejudiciilor cauzate la MDL 5,050 (EUR 300). Reclamantul a depus recurs.
19. La 15 iulie 2003, Curtea Supremă de Justiţie l-a informat că el nu a plătit taxele de stat. Reprezentantul reclamantului a susţinut că legea prevedea o scutire de la plata taxelor de stat pentru acţiunile ce ţin de compensarea prejudiciului cauzat de persecutarea ilegală. La 8 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie a lăsat recursul reclamantului neexaminat, din motivul că acesta nu a plătit taxa de stat.
PRETENŢII
20. Reclamantul a pretins, în temeiul articolului 3 al Convenţiei, că arestarea şi detenţia sa l-a făcut să retrăiască experienţele traumatice prin care a trecut cu un an mai devreme, când el a fost maltratat în aceeaşi secţie de poliţie.
21. De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 5 § 1 al Convenţiei, că a fost arestat în lipsa unei bănuieli rezonabile privind comiterea unei infracţiuni. Mai mult, el a fost deţinut timp de două ore fără vreun temei legal, înainte de schimbarea statutului său din statutul de martor în cel de bănuit.
22. În continuare, el s-a plâns, în temeiul articolului 5 § 2 al Convenţiei, că nu a fost informat prompt despre temeiurile arestării sale şi a fost obligat să depună mărturii împotriva sa înainte ca să fie declarat persoana bănuită.
23. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 5 § 3 al Convenţiei, că detenţia sa nu a fost întemeiată pe motive relevante şi suficiente.
24. De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 5 § 5 al Convenţiei, că instanţele judecătoreşti naţionale nu i-au acordat o compensaţie suficientă.
25. Reclamantul s-a mai plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, de încălcarea dreptului său de acces la instanţă, ca urmare a refuzului Curţii Supreme de Justiţie de a-i examina recursul.
26. În final, el s-a plâns, în temeiul articolului 8 al Convenţiei, că a suferit o traumă psihologică, ca urmare a retrăirii experienţelor maltratării sale în secţia de poliţie.
ÎN DREPT
27. La 18 iulie 2011, Curtea a primit de la Guvern următoarea declaraţie:
„Eu, Lilian Apostol, acţionând din partea Agentului Guvernamental al Republicii Moldova, declar că Guvernul Republicii Moldova recunoaşte că a avut loc încălcarea drepturilor dlui Aurel Pădureţ, garantate de articolul 3, articolul 5 §§ 1 şi 2 şi articolul 6 al Convenţiei, şi că este gata să-i plătească suma de 16,000 (şaisprezece mii) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material şi moral, precum şi costuri şi cheltuieli, va fi convertită în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii, şi [va fi] scutită de orice taxe care pot fi percepute. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul va plăti, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.”
28. De asemenea, Curtea a primit următoarea declaraţie semnată de reprezentantul reclamantului:
„Eu, Andrei Briceag, reprezentantul reclamantului în această cauză, notez că Guvernul Republicii Moldova este gata să recunoască că a avut loc încălcarea drepturilor dlui Aurel Pădureţ garantate de articolul 3, articolul 5 §§ 1 şi 2 şi articolul 6 al Convenţiei şi să-i plătească suma de 16,000 (şaisprezece mii) euro, plus orice taxă care poate fi percepută, în vederea reglementării amiabile a cauzei menţionate mai-sus aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă va fi convertită în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii şi va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul va plăti, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.
Consultându-mi clientul, vă informez că el acceptă propunerea şi renunţă la orice pretenţii ulterioare împotriva Republicii Moldova în ceea ce priveşte faptele care au dat naştere acestei cereri. El declară că aceasta constituie soluţionarea definitivă a cauzei.”
Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Ea este convinsă că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei).
În lumina celor de mai sus, este potrivit de a scoate cererea de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
Santiago QuesadaJosep Casadevall
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy