© Traducerea şi permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curţii.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Constitutional Court of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Constitutionnelle de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
Petrov și X v. Rusia - 23608/16
Hotărârea din 23.10.2018 [Secția a III-a]
Articolul 8
Articolul 8-1
Respectarea vieții de familie
Examinarea insuficientă a situației tatălui în procedurile privind întreținerea copilului: încălcare
În fapt – Al doilea reclamant s-a născut în 2012 și a trăit până în 2013 în St Petersburg, împreună cu mama sa și cu tatăl său, care este primul reclamant. În 2013, părinții copilului s-au separat, iar mama sa l-a dus să locuiască în Nizhniy Novgorod. În 2014, autoritățile naționale au aprobat divorțul și cererea mamei cu privire la custodia copilului.
În drept – Articolul 8
(a) Cu privire la admisibilitate – Guvernul nu a contestat faptul că primul reclamant avea calitatea de a depune o cerere în numele fiului său minor. Având în vedere faptul că primul reclamant purta răspunderea părintească cu privire la cel de-al doilea reclamant, Curtea a considerat că acesta a avut calitatea procesuală de a acționa în numele fiului său.
(b) Cu privire la fondul cauzei – Decizia de acorda custodia copilului mamei a constituit o ingerință care a avut o bază în dreptul național și a urmărit scopul legitim de protecție a drepturilor altora. Cu privire la necesitatea ingerinței, autoritățile naționale nu au avut altă opțiune decât să acorde custodia copilului în favoarea unuia dintre cei doi părinți divorțați, pentru că dreptul național nu prevedea posibilitatea de a acorda custodia comună a copilului.
Nu s-a cerut opinia vreunui expert cu privire la chestiuni importante cum ar fi relația copilului cu fiecare dintre părinți, abilitățile parentale ale fiecărui părinte sau dacă era posibil, având în vedere vârsta și gradul de dezvoltare al copilului, ascultarea sa în fața tribunalului, dacă era cazul, cu ajutorul unui specialist în psihologia copiilor. Opiniile furnizate de către autoritățile de îngrijire a copilului nu au putut substitui o evaluare efectuată de către experți cu privire la circumstanțele cazului reclamanților. Nu a existat nicio probă care să demonstreze că specialiștii autorităților de îngrijire a copilului din Nizhniy Novgorod, ale căror opinii au stat la baza hotărârilor tribunalelor naționale, s-au întâlnit vreodată cu copilul și au evaluat atitudinea sa față de fiecare părinte. Într-adevăr, raportul lor s-a limitat la evaluarea condițiilor de viață ale mamei, a situației sale financiare și la menționarea că aceasta se afla în concediul pentru îngrijirea copilului și îl alăpta. Într-un aviz al autorităților de îngrijire a copilului din St Petersburg s-a constatat că interesele superioare ale copilului reclamau ca acesta să trăiască împreună cu tatăl său. Tribunalele naționale nu au explicat de ce au preferat opinia autorităților de îngrijire a copilului din Nizhniy Novgorod în detrimentul opiniei autorităților din St Petersburg.
Tribunalele naționale au refuzat să examineze cererea tatălui cu privire la acordarea custodiei copilului în favoarea sa și să admită ca probă, precum și să examineze fișa medicală a copilului din care se părea că alăptarea încetase. Instanța de apel nu a răspuns la argumentul tatălui, susținut de documente probatorii, potrivit cărora mama nu se mai afla în concediu de îngrijire a copilului și că își reluase munca. Mai mult, tribunalele naționale au respins ca irelevante, fără o apreciere în fond, argumentele tatălui – susținute de către autoritățile de îngrijire a copilului din St Petersburg – cu privire la condițiile mai bune de viață și de oportunitățile dezvoltării copilului în St Petersburg.
Examinarea cauzei de către tribunalele naționale nu a fost suficient de minuțioasă. Aceasta a condus la un proces deficitar de luare a deciziilor și, prin urmare, nu a permis stabilirea intereselor superioare ale copilului. Prin nerespectarea principiului proporționalității și a celui al efectivității, autoritățile nu și-au îndeplinit obligația de a asigura protecția practică și efectivă a drepturilor reclamanților, așa cum o cereau articolele 1 și 8 din Convenție. Autoritățile naționale nu au furnizat motive relevante și suficiente pentru a-și justifica decizia de acordare a custodiei copilului în favoarea mamei acestuia. În pofida marjei de apreciere a autorităților naționale, ingerința nu a fost una proporțională cu scopul legitim urmărit.
Concluzie: încălcare (patru voturi la trei).
Articolul 41: 12,500 EUR în privința prejudiciului moral suferit.
Curtea a reținut, în unanimitate, că nu a existat o încălcare a articolului 14. Decizia cu privire la custodia copilului nu s-a bazat pe o prezumție generală în favoarea mamelor. Nici legea, nici deciziile prin care a fost aplicată legea nu prevedeau un tratament diferențiat bazat pe criteriu de sex. De asemenea, Curtea a hotărât, în unanimitate, că statul reclamat nu a eșuat să-și îndeplinească obligațiile care îi revin în baza articolelor 34 și 38 din Convenție.
(A se vedea, de asemenea Sahin v. Germania [MC], 30943/96, 8 iulie 2003, Nota informativă 55; și Sommerfeld v. Germania [MC], 31871/96, 8 iunie 2003, Nota informativă 55)
Full & Egal Universal Law Academy