©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România () şi al Institutului European din România (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania () and the European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Traducere din limba franceză
Consiliul Europei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Secţia a III-a
HOTĂRÂRE
Cererea nr. 3831/04
prezentată de Nicolae Muguraş POPESCU
împotriva României
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a III-a), statuând la data de 10 ianuarie 2008 în cadrul unei camere formate din:
Boštjan M. Zupančič, preşedinte,
Corneliu Bîrsan,
Elisabet Fura- Sandström,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Isabelle Berro-Lefèvre, judecători;
Santiago Quesada, grefier de secţie,
Având în vedere cererea menţionată anterior înaintată la data de 19 septembrie 2003,
Având în vedere decizia Curţii de a se prevala de art. 29 alin. 3 din Convenţie şi de a examina împreună admisibilitatea şi fondul cauzei,
Având în vedere declaraţiile formale de acceptare a unei soluţionări amiabile a cauzei,
După ce a deliberat asupra acestora, Curtea a pronunţat următoarea hotărâre:
ÎN FAPT
Reclamantul, Domnul Nicolae Muguraş Popescu, este cetăţean român, s-a născut în 1958 şi locuieşte la Râmnicu Sărat. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul şi coagentul său guvernamental, doamnele Beatrice Ramaşcanu şi Ruxandra Paşoi şi apoi de domnul Răzvan-Horaţiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
Din cauza restructurării armatei şi poliţiei, începută încă din 1995, au fost adoptate mai multe măsuri legislative cu scopul de a încuraja militarii şi poliţiştii să ceară trecerea lor în rezervă şi, în consecinţă, pensionarea lor anticipată.
În această privinţă, în afara pensiei, statul le-a acordat compensaţii scutite de impozit şi calculate în raport cu solda lor lunară brută.
La cererea sa, la 31 iulie 2000, reclamantul, militar de carieră, a fost trecut în rezervă şi pensionat anticipat având dreptul la pensie şi la compensaţiile menţionate anterior. În momentul plăţii acestor compensaţii, Ministerul de Interne (Ministerul) a scăzut cifra impozitului din venit.
Printr-o acţiune înaintată împotriva Ministerului reclamantul a cerut rambursarea sumei reţinută cu titlu de impozit, menţionând că aceste compensaţii erau scutite de impozit.
Ministerul a contestat acţiunea. El a considerat că, fiind asimilate salariilor, plăţile compensatorii erau supuse impunerii.
Printr-o sentinţă definitivă din 20 decembrie 2001, Tribunalul Vrancea a admis acţiunea şi a condamnat Ministerul să plătească reclamantului suma de 54.990.882 lei vechi româneşti (ROL), adică în jur de 2.100 euro. Reclamantul a încasat, la o dată neprecizată, această sumă.
Procurorul general al României a formulat în faţa Curţii Supreme de Justiţie un recurs în anulare împotriva acestei sentinţe. El a menţionat că, interpretând legislaţia internă, instanţa comisese erori grave de drept, ce au condus la o soluţionare greşită a litigiului.
Printr-o hotărâre din 6 mai 2004, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul în anulare, a casat hotărârea susmenţionată şi a respins acţiunea reclamantului. Ea a considerat că plăţile compensatorii erau de natură salarială, fiind prin urmare supuse impozitului.
PLÂNGERE
Reclamantul se plânge că obligaţia de a restitui o sumă încasată în baza unei hotărâri devenită definitivă a încălcat dreptul la respectarea bunurilor sale (art. 6 alin. 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie).
ÎN DREPT
La 7 septembrie 2006 Curtea a primit de la Guvern declaraţia următoare :
« Subsemnata, Beatrice Ramaşcanu, agent guvernamental român în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, declar că Guvernul român se oferă să-i plătească domnului Nicolae Muguraş Popescu, cu titlu gratuit, suma de 1.250 euro (una mie două sute cinci zeci euro) în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenţionată în curs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral precum şi costurile şi cheltuielile, va fi convertită în lei româneşti la rata de schimb din ziua plăţii şi va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţii pronunţată în conformitate cu art. 37 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit şi până la momentul plăţii efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluţionarea definitivă a cauzei.
Guvernul se angajează să renunţe la orice pretenţie faţă de reclamant în privinţa faptelor ce au stat la baza cererii respective, inclusiv executarea silită a hotărârii Curţii Supreme de Justiţie din 6 mai 2003 sau oricărei alte hotărâri de condamnare a reclamantului la rambursarea sumei litigioase. »
La 11 iulie 2006 Curtea a primit declaraţia următoare semnată de partea reclamantă:
« Subsemnatul, Nicolae Muguraş Popescu, constat că Guvernul român este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 1.250 euro (una mie două sute cinci zeci euro) în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenţionată în curs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral precum şi costurile şi cheltuielile, va fi convertită în lei româneşti la rata de schimb din ziua plăţii şi va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţii pronunţată în conformitate cu art. 37 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit şi până la momentul plăţii efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.
Constat de asemenea că Guvernul român se angajează să renunţe la orice pretenţie în privinţa faptelor ce au stat la baza cererii, inclusiv executarea silită a hotărârii Curţii Supreme de Justiţie din 6 mai 2003 sau oricărei alte hotărâri care ordonă rambursarea sumei litigioase.
Accept această propunere şi renunţ de altfel la orice pretenţie împotriva României în privinţa faptelor aflate la originea cererii respective. Declar cauza definitiv soluţionată.»
Curtea ia act de soluţionarea pe care amiabilă la care au ajuns părţile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului pe care le recunosc Convenţia şi Protocoalele sale şi nu constată de altfel niciun motiv de ordine publică ce ar putea impune continuarea examinării cererii (art. 37 alin. 1 in fine din Convenţie). În consecinţă, se pune capăt aplicării art. 29 alin. 3 din Convenţie şi se scoate cauza de pe rol.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CURTEA,
ÎN UNANIMITATE:
Decide să scoată cererea de pe rol.
Bostjan M. Zupančič,
preşedinte
Santiago Quesada,
Grefier
Full & Egal Universal Law Academy