Traducere neoficială a variantei engleze a hotărârii,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIA A TREIA
CAUZA PÎRNĂU ŞI ALŢII c. MOLDOVEI
(Cererile nr. 37225/07, 7456/08 şi 12255/08)
HOTĂRÂRE
STRASBOURG
31 ianuarie 2012
Această hotărâre este definitivă şi poate fi subiect al revizuirii editoriale.
În cauza Pîrnău şi Alţii c. Moldovei,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), întrunită în cadrul unei Camere compuse din:
Egbert Myjer, preşedinte,
Luis López Guerra,
Mihai Poalelungi, judges,
şi Marialena Tsirli, Grefier adjunct al Secţiei,
Deliberând la 10 ianuarie 2012 în şedinţă închisă,
Pronunţă următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află trei cereri (nr. 37225/07, 7456/08 şi 12255/08) depuse împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale („Convenţia”), de către doi cetăţeni ai Republicii Moldova şi o companie cu sediul în Republica Moldova (“reclamanţii”).
2. Ca urmare a intrării în vigoare a Protocolului nr. 14 la Convenţie, această cauză a fost atribuită spre examinare unui comitet format din trei judecători şi părţile au fost informate despre acest fapt.
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
3. Reclamanţii au obţinut hotărâri definitive favorabile acestora în privinţa diverselor bunuri. Aceste hotărâri au fost ulterior casate, în urma procedurilor de revizuire sau recursurilor depuse peste termen de către persoanele terţe. Informaţia detaliată privind reclamanţii şi procedurile lor poate fi găsită în tabelul anexat.II.DREPTUL INTERN RELEVANT
4. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă sunt următoarele:
“Articolul 114. Repunerea în termen
Persoanele care din motive considerate de instanţă ca întemeiate nu au îndeplinit un act de procedură în termenul fixat de lege, pot fi repuse în termen.
Cererea de repunere în termen se depune la instanţa de judecată, la care urma să se efectueze actul de procedură, şi se examinează în şedinţa de judecată...
Împotriva încheierii instanţei prin care s-a respins cererea de repunere în termen se poate face recurs.
Articolul 284. Repunerea în termen
Apelul poate fi repus în termen de către instanţa de apel în modul prevăzut de articolul 114 din prezentul cod. Dacă instanţa de judecată nu găseşte temeiuri pentru repunere în termen, ea respinge apelul ca depus după expirarea termenului.
Articolul 305. Termenul de declarare a recursului
Termenul de recurs este de 15 zile de la pronunţarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Articolul 314. Decizia instanţei de recurs şi dispoziţiile de procedură
Darea deciziei, precum şi alte dispoziţii de procedură privind judecarea pricinii în apel se aplică şi în instanţa de recurs.
Articolul 316. Hotărârile irevocabile
Sunt considerate irevocabile hotărârile:
...
3) date în apel, nerecurate.
Articolul 449. Temeiurile declarării revizuirii
Revizuirea se declară în cazul în care:
...
b) au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute petiţionarului anterior;
c) după emiterea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri probatoare care au fost reţinute de un participant la proces sau care nu au putut fi prezentate instanţei într-o împrejurare ce nu depinde de voinţa participantului la proces;
...
h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale, precum şi faptul că persoana interesată poate obţine, potrivit legii naţionale, o despăgubire, cel puţin parţială, prin anularea hotărârii pronunţate de o judecată din ţară....
Articolul 450. Termenele de depunere a cererii de revizuire
Cererea de revizuire se depune:
...
c) în termen de 3 luni din ziua când persoana interesată a luat cunoştinţă de circumstanţele sau faptele esenţiale ale pricinii care nu i-au fost cunoscute anterior şi nu i-au putut fi cunoscute - în cazurile prevăzute la art.449 lit.b);
d) în termen de 3 luni din ziua în care s-a descoperit înscrisul respectiv - în cazurile prevăzute la art.449 lit.c);
...
g) în termen de 3 luni după emiterea hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului - în cazul prevăzut la art.449 lit.h).”
ÎN DREPT
I. COMASAREA CERERILOR
5. Având în vedere faptul că cererile au un subiect similar, Curtea consideră că este potrivit să le comaseze într-o singură hotărâre.
II.PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENŢIEI ŞI A ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI NR. 1 LA CONVENŢIE
6. Reclamanţii s-au plâns că în urma casării deciziilor definitive în favoarea lor, prin intermediul cererilor de revizuire şi a recursurilor depuse peste termen, au fost violate articolul 6 § 1 al Convenţiei şi articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, care prevăd următoarele:
Articolul 6 § 1
„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, ... de către o instanţă ... care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil. ...”
Articolul 1 al Protocolului nr. 1
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor”.
A. Admisibilitatea
7. În privinţa cererilor nr. 37225/07 şi 12255/08, Guvernul a susţinut că reclamanţii şi-au pierdut statutul de victime din cauza că, la cererea Procurorului General, procedurile au fost redeschise şi deciziile contestate au fost casate. Guvernul a cerut Curţii să scoată aceste cereri de pe rol în temeiul articolului 37 § 1 (b) al Convenţiei.
8. Reclamanţii au fost de acord cu Guvernul că deciziile contestate au fost casate. Cu toate acestea, ei s-au plâns că instanţele naţionale nu au constatat încălcarea drepturilor lor şi că nu le-a fost acordată nici o reparaţie.
9. Drept chestiune de principiu, Curtea reiterează că o decizie sau măsură favorabilă reclamantului nu este în principiu suficientă pentru a-l priva de statutul său de victimă, cu excepţia situaţiei în care autorităţile naţionale au recunoscut, fie expres sau în substanţă, şi apoi au acordat o reparaţie pentru violarea Convenţiei (Amuur v. France, 25 iunie 1996, § 23, Reports of Judgments and Decisions 1996‑III; Dalban v. Romania [GC], nr. 28114/95, §§ 41-45, ECHR 1999‑VI).
10. În privinţa cererii nr. 12255/08, Curtea notează că autorităţile naţionale nu au recunoscut în mod expres o violare a Convenţiei în ceea ce ţine de drepturile reclamantului la un proces echitabil şi la proprietate. De asemenea, ei nu oferit reclamantului nici o reparaţie. Nici o reparaţie nu a fost oferită nici în cauza nr. 37225/07.
11. Prin urmare, Curtea respinge obiecţia Guvernului.
12. Mai mult, Curtea notează că cererile nu sunt vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 (a) al Convenţiei. Ea mai notează că acestea nu sunt inadmisibile sub nici un temei. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile.
B. Fondul
1. Argumentele părţilor
13. Părţile din cauzele nr. 37225/07 şi 12255/08 s-au plâns de încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi s-au bazat pe articolul 6 § 1 al Convenţiei. Ei au declarat că procedurile de revizuire iniţiate de către persoanele terţe erau de fapt un apel camuflat, deoarece acestea pur şi simplu au încercat să obţină o reexaminare a cauzei.
Reclamantul din cauza nr. 7456/08 s-a plâns de încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi s-a bazat pe articolul 6 § 1 al Convenţiei. El a declarat că instanţele judiciare au admis apelul depus de către pârât după ce hotărârea definitivă în cauza sa a devenit definitivă şi irevocabilă.
În continuare, reclamanţii au susţinut că dreptul lor la proprietate, garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, a fost de asemenea încălcat.
14. Guvernul nu a formulat observaţii asupra fondului cererilor în cauzele nr. 37225/07 şi 12255/08. În cauza nr. 7456/08, Guvernul a susţinut că, potrivit legislaţiei naţionale, apelul pârâtului a fost depus în termen.
2. Aprecierea Curţii
15. Curtea reiterează că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, aşa precum este garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca, atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Brumărescu v. Romania [GC], nr. 28342/95, § 61, ECHR 1999-VII).
16. Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Ryabykh v. Russia, nr. 52854/99, §52, ECHR 2003-IX).
17. Curtea a constatat că scopul procedurii de revizuire a fost, mai degrabă, de a obţine o nouă examinare a cauzei, decât o procedură de revizuire, aşa cum prevede legislaţia Republicii Moldova (Popov v. Moldova (nr. 2), nr. 19960/04, § 52, 6 decembrie 2005; Eugenia and Doina Duca v. Moldova, nr. 75/07, §§ 28-42, 3 martie 2009; Oferta Plus SRL v. Moldova, nr. 14385/04, §§ 86-112, 19 decembrie 2006).
18. Mai mult, Curtea a reţinut că legislaţia moldovenească prevede că o decizie devine definitivă în cazul în care recursul nu este depus în termenul limită. De asemenea, Curtea a constatat că a avut loc o violare în cazul în care autorităţile naţionale au admis un recurs depus după expirarea termenului limită (a se vedea mutatis mutandis Melnic v. Moldova, citată mai sus, §§ 41-43; Istrate v. Moldova, nr. 53773/00, §§ 53-55, 13 iunie 2006).
19. Având în vedere faptele acestor cauze, Curtea constată că nimic nu le diferenţiază de jurisprudenţa Curţii menţionată mai sus. În privinţa cauzei specifice nr. 7456/08, Curtea consideră că, deşi nu este sarcina sa să rezolve probleme ce ţin de interpretarea legislaţiei naţionale, motivarea adusă de Guvern nu poate înlocui concluzia care derivă din cadrul legal relevant al Republicii Moldova, şi anume că recursul a fost depus şi admis cu depăşirea termenului. Prin urmare, Curtea a constatat o violare a articolului 6 § 1 al Convenţiei în ceea ce priveşte principiul securităţii raporturilor juridice.
20. În final, în ceea ce priveşte pretenţia reclamanţilor privind încălcarea dreptului lor la respectarea proprietăţii, Curtea constată, în conformitate cu jurisprudenţa sa bine stabilită în această materie (a se vedea Popov (nr. 2), citată mai sus), că decizia autorităţilor naţionale de a casa decizii definitive prin care reclamanţii au dobândit diverse bunuri, a încălcat drepturile lor garantate de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
Prin urmare, a avut loc de asemenea o violare a acestei prevederi.
III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENŢIEI
21. Articolul 41 al Convenţiei prevede următoarele:
“Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenţiei sau protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltelor Părţi Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei violări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o satisfacţie echitabilă”.
A. Prejudiciul
22. Reclamanţii au pretins următoarele sume cu titlu de prejudiciu material şi moral:
Cauza nr.
Prejudiciul material (EUR)
Prejudiciul moral (EUR)
1.
37225/07
Nu a formulat nici o pretenţie
500,000
2.
7456/08
Executarea unei decizii definitive din 8 decembrie 2006 pronunţată de Judecătoria Orhei
Nu a formulat nici o pretenţie
3.
12255/08
2,036,069
25,000
23. Guvernul a contestat sumele pretinse. În privinţa cauzei nr. 7456/08, Guvernul a notat că reclamantul nu a solicitat satisfacţia echitabilă.
1. Prejudiciul material
24. Reclamantul din cauza nr. 37225/07 nu a formulat nici o pretenţie cu titlu de prejudiciu material, şi prin urmare, nu se va acorda nici o sumă cu acest titlu.
25. În cauza nr. 7456/08, reclamantul a solicitat executarea deciziei definitive din 8 decembrie 2006 pronunţate de Judecătoria Orhei, prin care i s-a acordat suma de EUR 200,000 cu titlu de prejudiciu material şi MDL 200,000 (aproximativ EUR 1,333) cu titlu de prejudiciu moral.
Având în vedere circumstanţele acestei cauze, Curtea consideră că plata sumelor stipulate în decizia definitivă din 8 decembrie 2006 pronunţată de Judecătoria Orhei, l-ar pune pe reclamant într-o poziţie în care el s-ar fi aflat în cazul în care violarea nu ar fi avut loc (a se vedea Răţeanu v. Romania, nr. 18729/05, §§ 26-31, 7 februarie 2008). Prin urmare, Curtea acordă reclamantului EUR 201,300 cu titlu de prejudiciu material, plus orice taxă care poate fi percepută de la suma de mai sus.
26. Curtea notează că în cauza nr. 12255/08, decizia ilegală adoptată în cauza reclamantului a fost casată ca urmare a intervenţiei Procurorului General. Ca rezultat, reclamantul a fost pus în poziţia în care el s-ar fi aflat în cazul în care violarea nu ar fi avut loc, şi anume înainte de casarea decizie definitive pronunţate în favoarea sa. Prin urmare, Curtea consideră că în această cauză nu trebuie acordată nici o reparaţie cu titlu de prejudiciu material.
2. Prejudiciul moral
27. Reclamantul din cauza nr. 7456/08 nu a formulat nici o pretenţie cu titlu de prejudiciu moral, şi prin urmare, nu se va acorda nici o sumă cu acest titlu.
28. Făcând o evaluare în mod echitabil în privinţa cauzelor nr. 37225/07 şi 12255/08, Curtea acordă fiecărui reclamant câte EUR 2,000 cu titlu de prejudiciu moral, plus orice taxă care poate fi percepută de la această sumă.
B. Costuri şi cheltuieli
29. De asemenea reclamanţii au pretins următoarele sume cu titlu de costuri şi cheltuieli angajate în faţa instanţelor naţionale şi în faţa Curţii:
Cauza nr.
Costuri şi cheltuieli (EUR)
1.
37225/07
5,000
2.
7456/08
Nu a formulat nici o pretenţie
3.
12255/08
3,525
30. Guvernul a contestat sumele pretinse.
31. Având în vedere faptul că reclamantul în cauza nr. 37225/07 nu a prezentat documentele care justifică costurile de reprezentare angajate, Curtea respinge pretenţia formulată cu titlu de costuri şi cheltuieli.
32. Reclamantul în cauza nr. 7456/08 nu a formulat nici o pretenţie cu titlu de costuri şi cheltuieli, şi prin urmare, nu se va acorda nici o sumă cu acest titlu.
33. În final, luând în consideraţie documentele justificative prezentate de către reclamantul din cauza nr. 12255/08 şi jurisprudenţa sa, Curtea consideră rezonabil să-i acorde suma de EUR 2,000 care să acopere toate costurile, plus orice taxă care poate fi percepută de la această sumă.
C.Dobânda
34. Curtea consideră că este corespunzător ca dobânda să fie calculată în dependenţă de rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
1. Comasează aceste cereri;
2. Declară cererile admisibile;
3. Hotărăşte că a avut loc o violare a articolului 6 § 1 al Convenţiei şi a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie;
4. Hotărăşte
(a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanţilor în termen de trei luni, următoarele sume, plus orice taxă care poate fi percepută de la, care vor fi convertite în lei moldoveneşti la rata aplicabilă la data executării:
(i) în cauza nr. 37225/07:
- EUR 2,000 (două mii euro) cu titlu de prejudiciu moral;
(ii) în cauza nr. 7456/08:
- EUR 201,300 (două sute una mii trei sute euro) cu titlu de prejudiciu material;
(iii) în cauza nr. 12255/08:
- EUR 2,000 (două mii euro) cu titlu de prejudiciu moral;
- EUR 2,000 (două mii euro) cu titlu de costuri şi cheltuieli;
(b)că, de la expirarea celor trei luni menţionate mai sus până la executarea hotărârii, urmează să fie plătită o dobândă la sumele de mai sus, egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente;
5. Respinge restul pretenţiilor reclamanţilor cu privire la satisfacţia echitabilă.
Redactată în limba engleză şi comunicată în scris la 31 ianuarie 2012, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 şi 3 al Regulamentului Curţii.
Marialena TsirliEgbert Myjer
Grefier adjunctPreşedinte
Anexa
No.
Nr. cererii şi data depunerii acesteia
Informaţia privind reclamanţii
Obiectul litigiului
şi
decizia definitivă
Decizia adoptată ca urmare a căilor extraordinare de apel
Redeschiderea procedurilor ca urmare a comunicării cauzei
1.
37225/07 (lodged on 28 August 2007)
PÎRNĂU Mihail,
născut la 7 februarie 1953 şi care locuieşte în Chişinău.
Procedurile în casaţie care urmăreau anularea unui contract de vânzare-cumpărare prin care reclamantul a procurat acţiuni de la compania F.
Decizia definitivă a Curţii Supreme de Justiţie din 16 martie 2006, prin care a fost respinsă acţiunea de anulare şi s-a decis că vânzarea din această cauză a fost valabil încheiată.
Decizia definitivă a Curţii Supreme de Justiţie din 25 septembrie 2009, prin care a fost admisă cererea de revizuire depusă de terţe persoane şi acest contract a fost declarant nul.
Printr-o decizie definitivă din 8 iulie 2010 a Curţii Supreme de Justiţie a fost admisă cererea de revizuire depusă de Procurorul General, a fost casată decizia din 25 septembrie 2009 şi menţinută decizia din 16 martie 2006. Curtea Supremă de Justiţie a reţinut că dreptul reclamantului la egalitatea armelor a fost încălcat, însă nu i-a acordat careva compensaţii.
2.
7456/08 (depusă la 7 decembrie 2007)
COCIORVA Ionel,
născut la 20 mai 1992
şi care locuieşte în Braviceni, Orhei.
Acţiunea de încasare a prejudiciului de la o companie de furnizare a energiei electrice pentru arsurile grave cauzate de un şoc electric.
Hotărârea Judecătoriei Orhei din 8 decembrie 2006, a fost menţinută prin decizia definitivă a Curţii Supreme de Justiţie din 13 iunie 2007, prin care reclamantului i s-a acordat suma de EUR 200,000 cu titlu de prejudiciu material şi MDL 200,000 (aproximativ EUR 1,333) cu titlu de prejudiciu moral.
Decizia definitivă a Curţii Supreme de Justiţie din 23 aprilie 2008, prin care a fost admis recursul depus de compania de furnizare a energiei electrice împotriva deciziei din 8 decembrie 2006, şi a fost dispusă încasarea în favoarea reclamantului a sumei de MDL 96,000 cu titlu de prejudiciu moral şi material.
3.
12255/08 (depusă la 3 martie 2008)
RENAN S.R.L. este o companie înregistrată în Chişinău.
Procedurile care aveau drept scop anularea unui contract de arendă încheiat dintre compania reclamantă şi Primăria Chişinău în anul 1998.
Decizia definitivă a Curţii Supreme de Justiţie din 30 mai 2007, prin care a fost respinsă acţiunea de anulare, pe motiv că contractul de arendă a fost încheiat legal.
Prin decizia definitivă a Curţii Supreme de Justiţie din 18 octombrie 2007 a fost admisă cererea de revizuire, casată decizia definitivă din 30 mai 2007 şi dispusă reexaminarea acţiunii de anulare.
Ca urmare a redeschiderii procedurilor, la 30 aprilie 2008, printr-o decizie definitivă, Curtea Supremă de Justiţie a anulat contractul de arendă încheiat de către compania reclamantă în anul 1998.
Prin decizia definitivă a Curţii Supreme de Justiţie din 22 decembrie 2010 a fost admisă cererea de revizuire a Procurorului General şi casată decizia definitive din 30 aprilie 2008.
Curtea Supremă de Justiţie nu a constatat vreo încălcare a drepturilor companiei reclamante şi nu i-a acordat nici o compensaţie.
Full & Egal Universal Law Academy