© Traducerea şi permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curţii.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Constitutional Court of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Constitutionnelle de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
Prunea v. România - 47881/11
Hotărârea din 8.1.2019 [Secția a IV-a]
Articolul 10
Articolul 10-1
Libertatea de exprimare
Defăimare pentru referirea la un litigiu comercial al unui candidat la alegerile parlamentare: nicio încălcare
În fapt – Reclamantul, profesor universitar și contributor pentru numeroase reviste și ziare, a scris un articol despre un candidat al unuia dintre partidele naționale care participau la alegerile parlamentare, făcând trimitere la un litigiu comercial dintre candidat și o companie de brokeraj. Afirmațiile reclamantului au fost reproduse în fluturașe electorale, care au fost distribuite în diferite locuri publice. Candidatul a câștigat un proces civil pentru defăimare împotriva reclamantului.
În drept – Articolul 10: Critica reclamantului a fost îndreptată împotriva unui politician în privința căruia limitele criticii acceptabile erau unele mai largi decât în cazul unei persoane private. Prin participarea la alegerile parlamentare, candidatul a intrat pe scena politicii și s-a expus, în mod inevitabil și conștient, unei analize amănunțite. Din aceste motive, el trebuia să dea dovadă de un grad mai mare de toleranță.
Totuși, tribunalele naționale au constatat că afirmațiile reclamantului au prejudiciat reputația și demnitatea candidatului, nefiind nevoie ca acestea să fie făcute publice prin intermediul media, în special pentru că se refereau la chestiuni cu character privat. Tribunalele naționale au avut în vedere contextul în care au fost făcute afirmațiile imputate, și anume în timpul campaniei electorale, și au confirmat faptul că acestea erau de interes public, în măsura în care vizau o figură publică. A fost relevant faptul că ajungând la concluzia admisibilității cererii împotriva reclamantului, tribunalele naționale au avut în vedere faptul că cel diin urmă nu urmărise să critice activitatea candidatului ca figură publică, ci mai curând să expună în mod public o opinie unilaterală privitoare la un litigiu privat cu caracter commercial, care implica două părți private. În această privință, ele au mai reținut că reclamantul nu a respectat exigențele minime de diligență, în sensul acționării cu bună-credință.
Curtea a fost de acord cu autoritățile judiciare naționale că afirmațiile imputate au reprezentat un atac asupra reputației candidatului care atinge nivelul cerut de gravitate și care provoacă prejudicii exercițiului dreptului persoanei la respectarea vieții ei private, în baza articolului 8. Tribunalele naționale au efectuat un exercițiu satisfăcător de punere în balanță a drepturilor în discuție, în conformitate cu criteriile stabilite în jurisprudența Curții; mai mult, ele au stabilit în mod convingător nevoia de a situa dreptul petentului la protecția reputației sale deasupra dreptului reclamantului la libertatea de exprimare. Curtea ar fi cerut motive puternice pentru a substitui opinia tribunalelor naționale cu opinia sa, însă asemenea motive puternice lipseau, în acest caz.
În fine, în circumstanțele particulare ale cazului reclamantului, sancțiunea de 5,000 EUR aplicată nu putea fi una disproporționată și nu putea fi considerate aptă de a avea un efect „inhibitor”, disuasiv asupra exercițiului reclamantului la libertatea de exprimare.
Concluzie: nicio încălcare.
Full & Egal Universal Law Academy