© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2012. Prezenta traducere a fost efectuată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Această traducere nu obligă Curtea. Pentru mai multe informații, a se vedea indicația cu privire la drepturile de autor de la sfârșitul acestui document.
© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2012. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.
© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2012. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus de renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.
Nota de jurisprudență nr. 153
Iunie 2012
Piruzyan împotriva Armeniei - 33376/07
Hotărâre 26.6.2012 [Secția a III-a]
Articolul 5
Articolul 5-3
Garanții pentru înfățișarea în fața instanței
Interdicția legală de a elibera pe cauțiune deținuții condamnați pentru anumite tipuri de infracțiuni: încălcare
În fapt – Reclamantul a fost arestat în octombrie 2006 și deținut în baza acuzațiilor de banditism. Arestarea a fost prelungită de mai multe ori, pentru a nu se ascunde sau sustrage anchetei, pentru că era necesară luarea de măsuri suplimentare și pentru că procedura era pendinte. Reclamantului i-a fost respinsă cererea de eliberare pe cauțiune pe motiv că era acuzat de săvârșirea unei infracțiuni calificată în dreptul intern ca fiind o “infracțiune gravă” pentru care eliberarea pe cauțiune era interzisă de articolul 143 din Codul de procedură penală, eliberarea pe cauțiune fiind accesibilă doar persoanelor acuzate de infracțiuni de o gravitate “mică sau medie”. Reclamantul a fost eliberat în decembrie 2007, după ce organele de anchetă au renunțat la acuzațiile împotriva sa.
În drept – Articolul 5 § 3
(a) Imposibilitatea eliberării pe cauțiune – Atunci când decid asupra oportunității eliberării pe cauțiune a unui deținut, autoritățile sunt obligate să ia în considerare măsuri alternative pentru a asigura prezența deținutului în fața intanțelor judiciare. Curtea a constatat deja o încălcare a articolului 5 § 3 din convenție într-o serie de cauze în care cererea de eliberare pe cauțiune a fost respinsă în mod automat datorită prevederilor din dreptul intern. În cauza de față, cererea reclamantului a fost respinsă pe baza articolului 143 din Codul de procedură penală care interzicea eliberarea pe cauțiune în cazul unor infracțiuni calificate drept grave sau foarte grave. O asemenea respingere automată a cererii de eliberare pe cauțiune formulată de către reclamant este incompatibilă cu garanțiile prevăzute de articolul 5 § 3.
Concluzie: încălcare (în unanimitate).
(b) Motivarea prelungirii detenției – Pentru a justifica prelungirile succesive ale arestului reclamantului, instanțele naționale s-au întemeiat, în primul rând, pe riscul ca reclamantul să se ascundă sau să împiedice ancheta și, în al doilea rând, pe faptul că ancheta nu era finalizată. În ceea ce privește cel din urmă aspect, Curtea a subliniat că necesitatea continuării anchetei nu intră în categoria motivelor acceptabile pentru detenția provizorie a unei persoane în sensul articolului 5 § 3. Cât despre riscul ca reclamantul să se ascundă sau să împiedice ancheta, instanțele naționale s-au limitat la a repeta aceste motive în deciziile lor într-un mod abstract și stereotip, fără să indice de ce anume le consideră întemeiate. O referire generală la gravitatea infracțiunii de care era acuzat reclamantul nu poate fi considerată o motivare suficientă. Așadar, instanțele naționale nu au furnizat motive “relevante și suficiente” pentru prelungirea detenției reclamantului.
Concluzie: încălcare (în unanimitate).
Curtea a constatat și o încălcare a articolului 3 din cauza plasării reclamantului într-o cușcă de metal în timpul audierilor în fața instanțelor naționale; o încălcare a articolului 5 § 1 din cauza lipsei unei baze legale pentru detenția reclamantului între 19 februarie și 12 martie 2007 și două încălcări ale articolului 5 § 4 din cauza faptului că reclamantul nu a beneficiat de o procedură contradictorie și în care nu s-a respectat principiul egalității armelor și din cauza refuzului de a examina un apel împotriva detenției pe baza faptului că procedura penală nu mai era în fază de anchetă.
Articolul 41: 8.000 EUR cu titlu de despăgubiri morale; cererea de despăgubiri materiale a fost respinsă.
Apăsați aici pentru Notele de informare referitoare la jurisprudență
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2012.
Limbile oficiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului sunt engleza și franceza. Această traducere a fost efectuată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Ea nu obligă Curtea, care, de altfel, nu își asumă nicio responsabilitate pentru calitatea acesteia. Ea poate fi descărcată din baza de date a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului HUDOC () sau din orice altă bază de date căreia HUDOC i-a transmis acest document. Traducerea poate fi reprodusă în scopuri necomerciale cu condiția ca titlul cauzei să fie citat în întregime împreună cu indicația de mai sus privind drepturile de autor și referința la Fondul Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei. Orice persoană care intenționează să utilizeze fragmente din prezenta traducere în scopuri comerciale este rugată să contacteze adresa următoare: publishing@ .
© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2012.
The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be downloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights () or from any other database with which the Court has shared it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact publishing@ .
© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2012.
Les langues officielles de la Cour européenne des droits de l’homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut être téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme (), ou de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut être reproduite à des fins non commerciales, sous réserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que de la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante : publishing@ .
Full & Egal Universal Law Academy