Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2012. Această traducere a fost efectuată cu sprijinul Fondului fiduciar pentru drepturile omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Nu obligă Curtea. Pentru mai multe informaţii, a se vedea referinţele cu privire la drepturile de autor de la sfârşitul prezentului document.
Council of Europe/European Court of Human Rights, 2012. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.
Conseil de l’Europe/Cour Européenne des Droits de l’Homme, 2012. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus de renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.
Notă informativă privind jurisprudenţa Curţii Nr. 97
Mai 2007
Ramsahai şi alţii c. Olandei [GC] - 52391/99
Hotărârea din 15.5.2007 [Marea Cameră]
Articolul 2
Articolul 2-1
Viaţa
Articolul2-2
Recursul la forţă
Eficacitatea unei anchete într-un schimb de focuri fatal al poliției, gradul de implicare al rudelor la anchetă, lipsa de publicitate a procedurii formulate de familie împotriva deciziei neîncepere a urmăririi penale contra ofițerului de poliție: violare; neviolare
Persoană ucisă de un ofițer de poliție în timpul unei tentative de arestare: neviolare
În fapt: cererea se referă la moartea fiului şi respectiv a nepotului reclamanţilor, Moravia Ramsahai, împușcat de un polițist, la vârsta de 19 ani și jumătate în Amsterdam, în următoarele împrejurări. Într-o sâmbătă seara, în timpul unui festival, Moravia Ramsahai a furat un scuter amenințând proprietarul cu un pistol și a fugit. Poliția a fost înştiinţată despre acest furt. Doi ofițeri în uniformă, agenții B. și B., în patrulă cu mașina, au reperat un scuter condus de o persoană care se potrivea cu descrierea dată. Un polițist a alergat spre suspect și a încercat să-l prindă. După o luptă scurtă, Moravia Ramsahai a reușit să scape. Polițistul l-a văzut că scotea un pistol de la centură şi a scos şi el pistolul de serviciu, ordonând lui Moravia Ramsahai să arunce arma. Acesta a refuzat să se conformeze. În acest răstimp, cel de-al doilea poliţist a coborât din mașină şi s-a apropiat de ei. Moravia Ramsahai ar fi ridicat atunci arma și ar fi dirijat-o în direcția acestui ofițer de poliție, care a tras. Victima a fost lovită la gât şi era deja moartă când a sosit ambulanţa. Arma găsită la Ramsahai Moravia era încărcată și gata de tragere.
A fost deschisă o anchetă penală. Aceasta a fost realizată în parte de către ofițerii de poliție de care aparțineau B. și B. Investigația a fost deci efectuată de poliția locală pe timpul primelor 15 ore și jumătate, după care ancheta a fost preluată și plasată sub responsabilitatea unui inspector șef din cadrul Inspectoratului General al Poliției Naționale. Raportul inspectorului șef a fost adresat procurorului, procuror care fusese responsabil cu ancheta penală în cadrul comisariatului unde lucrau ofițerii de poliție B. și B. Procurorul concluzionează că autorul focului de armă acționase în legitimă apărare și că nicio urmărire penală nu se va declanşa împotriva sa.
Reclamanţilor li s-a acordat dreptul de a accesa respectivul dosar. Ei au contestat decizia procurorului de a refuza urmărirea penală a ofițerului. Decizia a fost confirmată de Curtea de Apel, după o procedură cu uşile închise, încheiată printr-o decizie nepublicată.
În drept: Tir de armă mortal din partea poliţiei: Înalta Cameră are preocupări legate de independența și calitatea anchetei în cauza morții: autorul tirului nu este același, potrivit versiunii polițiştilor aflaţi la locul tragediei, sau a poliţiştilor contactaţi prin radio după efectuarea tirului, iar ancheta a fost deschisă și începută de polițişti care, ca şi agenții B. și B, făceau parte din poliția locală. Cu toate acestea, constatările pe care s-a bazat hotărârea pronunțată de Cameră nu au fost serios contestate de către părți. În plus, descrierea comportamentului lui Moravia Ramsahai furnizat de către agenții B. și B. este în concordanță cu alte probe, inclusiv faptul că Ramsahai Moravia mai scosese pistolul, în aceeaşi zi, în scop de ameninţare. În aceste condiții, Înalta Cameră a decis să examineze problema în lumina faptelor stabilite de către Cameră. A considerat, la fel ca şi Camera, că tirul mortal nu a depășit ceea ce era "absolut necesar".
Concluzie: neviolare (unanimitate).
Eficiența investigației privind circumstanțele decesului: Înalta Cameră a considerat, spre deosebire de Cameră, că au existat unele deficiențe care au slăbit caracterul adecvat al anchetei. Este vorba de: necăutarea urmelor reziduale de foc pe mâinile agenților B. și B, nereconstituirea incidentului, lipsa aparentă a oricărei examinări a armei și muniției ofițerilor în cauză și a unei descrieri corespunzătoare a traumatismelor cauzate victimei de către glonțul fatal. Mai mult decât atât, agenții B. și B. nu au fost separaţi după incident și au fost interogaţi cu aproape trei zile mai târziu. Chiar dacă nimic nu sugerează că se puseseră de acord între ei sau cu colegii lor, simplul fapt că nu au fost luate măsurile corespunzătoare pentru a reduce astfel riscul de coluziune constituie o deficienţă majoră. Aceste carenţe sunt cu atât mai regretabile cu cât nu există nici un martor (alţii decât cei doi ofițeri de poliție), care să fi văzut de aproape scena tirului fatal.
Concluzie: violare, urmare a caracterului inadecvat al anchetei (treisprezece voturi contra patru).
În ceea ce privește problema independenței anchetei de poliție, se scurseseră cincisprezece ore şi jumătate între deces și intervenția Inspectoratului General al Poliției Naționale. În această perioadă, părți esențiale ale anchetei au fost efectuate de către corpul de poliție căruia îi aparţineau ofițerii B. și B. Guvernul nu impunea nici o condiţie specială, în această cauză, pentru o acţiune imediată din partea poliţiei, în afară de conservarea locului faptei. În măsura în care Inspectoratul General al Poliției Naționale este capabil de a ajunge la faţa locului, în medie, în mai puțin de o oră și jumătate, intervalul de cincisprezece ore şi jumătate este inadmisibil. În ceea ce priveşte celelalte investigații efectuate de către poliția locală, la cererea și sub responsabilitatea Inspectoratului General al Poliției Naționale, după preluarea de către acesta a conducerii anchetei, rolul jucat de Inspectoratul General nu poate fi suficient pentru a compensa viciul de procedură constând în lipsa de independență a poliției locale.
Concluzie: violare ca urmare a lipsei unei independențe suficiente a anchetei de poliție (șaisprezece voturi contra unu).
În ceea ce privește rolul procurorului, ancheta de poliție a fost supervizată de procurorul sub a cărui autoritate erau plasaţi agenții B. și B. şi colegii lor. Decizia de a nu urmări penal a fost luată de către același procuror, în conformitate cu competențele care-i fuseseră delegate de către procurorul-șef. Procurorii se bazează în mod inevitabil pe poliție în obţinerea de informații și asistență. Acest lucru nu este suficient în sine pentru a justifica concluzia că le lipsește independența faţă de poliție. Probleme pot apărea însă, în cazul în care un procuror are o relație strânsă de lucru cu un corp anume de poliție. În acest caz, ar fi fost de preferat ca ancheta să fi fost supervizată de un procuror care să nu fi avut nici o legătură cu poliția locală, în special văzând implicarea poliției locale în ancheta de faţă. Cu toate acestea, trebuie să se ţină cont de gradul de independență al Parchetului olandez și de faptul că procurorul-șef a fost acela care şi-a asumat responsabilitatea finală a anchetei. În plus, reclamanţii au avut posibilitatea, de care au şi făcut uz, de a face recurs înaintea unui tribunal independent.
Concluzie: neviolare cu privire la poziția procurorului care a supervizat ancheta (treisprezece voturi contra patru).
Gradul de participare a reclamanţilor la anchetă: Înalta Cameră, ca şi Camera, consideră că reclamanţii au avut acces la informațiile anchetei într-o măsură suficientă pentru a le permite să participe efectiv la acțiunea de invalidare a deciziei de neîncepere a urmăririi penale.
Concluzie: neviolare (unanimitate).
Lipsa de publicitate a procedurii formulate de reclamanţi, în scopul de a verifica corectitudinea deciziei de a nu da curs urmăririi penale, precum și a deciziei Curții de Apel:
ca și Camera, Înalta Cameră consideră că această procedură nu necesita publicitatea. Cu toate acestea, spre deosebire de Cameră, consideră că nici decizia Curții de Apel nu necesita să fie făcută publică. Reclamanții au avut acces la dosarul întregii anchete, au putut participa efectiv la audienţele Curții de Apel și li s-a notificat o decizie motivată. Existau deci foarte puţine şanse de disimulare a informațiilor relevante faţă de Curtea de Apel sau faţă de reclamanţi. În plus, nimic nu împiedica reclamanţii să facă ei înșiși publică decizia, astfel încât obligația de publicitate a fost îndeplinită în măsură suficientă pentru a înlătura pericolul unei posibile acoperiri de către autorități.
Concluzie: neviolare (cincisprezece voturi contra două).
Curtea concluzionează cu treisprezece voturi contra patru, că articolul 6 nu se aplică în cazul procedurii inițiate de către reclamanţi în baza articolului 12 din Codul olandez de procedură penală împotriva deciziei procurorului de a nu continua urmărirea penală.
Articolului 41 - 20 000 EUR cu titlul de daune morale
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Redactat de Grefă, acest rezumat nu obligă Curtea.
Click aici pentru a accesa Notele de informare privind jurisprudenţa
Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2012
Limbile oficiale ale Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt engleza şi franceza. Această traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului fiduciar pentru drepturile omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Nu obligă Curtea, care, de altfel, nu îşi asumă răspunderea pentru calitatea acesteia. Traducerea poate fi descărcată din baza de date HUDOC a Curţii Europene a Drepturilor Omului () sau din oricare altă bază de date în care Curtea a făcut această traducere disponibilă. Poate fi reproducă în scop necomercial, cu condiţia ca titlul cauzei să fie citat în întregime, împreună cu referirea la dreptul de autor menţionat anterior la Fondul fiduciar pentru drepturile omului. Dacă intenţionaţi să utilizaţi vreun fragment din această traducere în scop comercial, vă rugăm să contactaţi publishing@.
Council of Europe/ European Court of Human Rights, 2012
The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be douwloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights () or from any other database with which the Court has share it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact publishing@.
Conseil de l’Europe/ Cour Européenne des Droits de l’Homme, 2012
Les langues officielles de la Cour Européenne des Droits de l’Homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut étre téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme () où de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut etre reproduite à des fins non commerciales, sous reserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante: publishing@.
Full & Egal Universal Law Academy